Opriți crima judiciară! «Dreptul de a încălca drepturile omului!»

de Adrian Severin

Citiți aici partea a treia a articolului și aici partea a patra

Scrisoare deschisă adresată ministrului Justiției

Partea a V-a: «Dreptul de a încălca drepturile omului!»

5. Apropo de modificarea componenței completelor de judecată, mă întreb, și vă întreb, domnule Ministru, dacă știți că alcătuirea aleatorie a acestora, garanție a neutralității lor, este o mare farsă? În realitate, ceea ce se trage la sorți este numărul completului. În rest, componența acestuia se schimbă după „necesități” de către șefii instanțelor, fie ei „parteneri de nădejde” ai procurorilor, fie șantajați de serviciile secrete, fie terorizați de parchetele speciale organizate pe principii leniniste ca adevărate armate interne și braț înarmat al terorii.
Cât despre recuzări, acestea se resping, practic nemotivat, pe bandă rulantă.

Oare nu puteți rezolva rapid asemenea aberații? O ordonanță de urgență pentru clarificarea modului de compunere a instanțelor ar îmbunătăți radical performanța justiției noastre. Nu există niciun motiv pentru amânarea ei. Cu excepția confuziei între retorică (de fapt limbuție) și politică.

După cum, rapid ați putea face pași către restabilirea independenței judecătorilor printr-un simplu Ordin prin care procurorii să fie coborâți de pe piedestalul juridic pe parchet, de la care vine și numele instituției căreia îi aparțin, alături de avocați. Altminteri, degeaba vorbim despre egalitatea armelor între acuzare și apărare, respectiv despre procese echitabile.

Tot un Ordin al M.J. ar fi suficient pentru a readuce în legalitate, dar și în domeniul bunului simț, folosirea cătușelor. Deținutul G.Ș. mi-a povestit că, după ce i-a atras atenția unui subofițer de escortă asupra faptului că, având vârsta de peste 60 de ani, potrivit tratatelor internaționale referitoare la drepturile omului, este exceptat de la încătușare, acesta i-a răspuns cu tot respectul că singurele tratate pe care le cunoaște sunt instrucțiunile directorului de penitenciar. Dacă așa stau lucrurile – și așa stau – nu aveți decât să-i instruiți pe directorii de penitenciare în mod corespunzător, făcând aplicarea dispozițiilor constituționale pe care le cunoașteți atât de bine, și le invocați până la exasperarea auditorului, potrivit cărora tratatele internaționale din materia drepturilor omului, la care România este parte, au prioritate față de legea română; și desigur, a fortiori, față de instrucțiunile conducerii ANP. De cine sau de ce vă este frică, domnule Ministru, de nu o faceți?

6. O problemă gravă pe care o aveți de rezolvat este aceea a suprapopulării penitenciarelor, precum și cea a condițiilor inumane și degradante în care sunt obligați să trăiască deținuții. CEDO a observat și a decis că nu este vorba despre cazuri izolate, ci despre o problemă structurală. Dacă nu va fi rezolvată corespunzător, fiecare deținut va fi îndreptățit la despăgubiri calculate pe zi de detenție care, însumate, vor impune scoaterea din buzunarul cetățenilor a unor sume considerabile de bani.

De ce, domnule Ministru, nu le spuneți deschis românilor că sunteți obligat de situație să scoateți din penitenciare, cât mai repede, un număr de 8.000-10.000 de deținuți, și nu le prezentați cetățenilor țării nota de plată probabilă pe care va trebui să o achite fiecare, în caz că nu o faceți? Românii sunt suficient de inteligenți pentru a pricepe cum stau lucrurile și a accepta măsurile necesare atingerii țintelor arătate. Cine are, atunci, interesul să le ascundă adevăratele probleme, pentru a-i expune manipulărilor? Vorbiți, domnule Ministru, dacă nu vreți să fiți victima penală a propriei dumneavoastră tăceri și inacțiuni! Tăcerea dumneavoastră menține populația într-o confuzie care afectează stabilitatea socială. Să nu aibă oare, aceasta, o conotație penală? Dacă nu astăzi, poate mâine.

Ne spuneți că nu avem de ce ne grăbi, întrucât CEDO v-a dat nouă luni pentru a întocmi un plan de măsuri. În calitate de fost vice-președinte al Comisiei Juridice și pentru drepturile omului, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și de fost raportor special ONU pentru drepturile omului, vă anunț că sunteți într-o cumplită eroare. CEDO nu putea acorda un răgaz pentru continuarea încălcării drepturilor omului. Cele nouă luni au semnificația de a permite Guvernului român oprirea încălcării fără presiunea sancțiunilor, și de a pregăti măsurile pe termen lung, care să dea durabilitate soluțiilor pe termen scurt, permițând astfel o mai bună individualizare a sancțiunilor.

Se pare că ceea ce vă mișcă pe dumneavoastră sunt termenele procedurale și amenințarea amenzilor, iar nu soarta oamenilor. Or, despre oameni este vorba, înainte de orice altceva. Pentru îmbunătățirea soartei lor, nimeni nu vă poate acorda păsuiri. Nici măcar conștiința dumneavoastră; în măsura în care o aveți. Din această perspectivă, mă întreb din nou, cine este mai vinovat: cel care torturează, sau cel care nu face nimic spre a opri tortura? Între torționar și torturat nu puteți fi neutru. Într-un asemenea caz, neutralitatea îl favorizează pe torționar și vă plasează de partea lui, în ipostaza de complice. De la data deciziei CEDO, domnule Ministru, sunteți complice la tortură. Și dacă, cumva, rândurile mele vă fac să zâmbiți, vă asigur că mâine vă veți pierde zâmbetul. Zâmbetul de azi se va regăsi în plânsetul de mâine.

Guvernul a susținut, iar Parlamentul a adoptat, cu unele modificări, abominabila, „lege Prună” privind „recursul compensatoriu”. Ideea centrală este că statul îi poate înjosi, tortura și umili pe deținuți timp de 24 de zile pe lună, oferindu-le în contrapartidă șase zile de libertate. În țările în care drepturile omului nu sunt un lux, ele nu pot fi violate nici măcar o singură zi. Dacă unui singur deținut nu i se poate asigura o viață demnă în detenție, acela trebuie imediat pus în libertate. Aceasta, indiferent dacă este vorba de persoane aflate la prima experiență în penitenciar sau recidiviști, cu guler albastru sau guler alb, violente sau nu. Toți sunt oameni și, în această calitate, toți se bucură de aceleași drepturi și trebuie să beneficieze de același tratament.

Legea „recursului compensatoriu” prevede că reducerea perioadei de detenție are loc atunci când detenția se face în condiții necorespunzătoare, și precizează că sunt necorespunzătoare condițiile neconforme standardelor europene. După care, aceeași lege dispune înființarea unor comisii care să verifice calitatea condițiilor de detenție, stabilind în vederea efectuării acestor verificări, termene de câteva luni. De ce? CEDO a statuat, printr-o hotărâre definitivă cu caracter general (pilot), că toate penitenciarele românești se găsesc sub standardele europene. Ce mai este, deci, de verificat? Doriți cumva ca niște comisii formate din salariații penitenciarelor să confirme sau să contrazică decizia CEDO?

Citiți și:

UN DOCUMENT SENZAȚIONAL. Actele care aruncă în aer justiția din România: 1.000 de magistrați au fost racolați de SRI

Fosta şefă DIICOT Alina Bica, despre infernul din justiţie: «Dacă nu eşti cu ei, te omoară la propriu»

yogaesoteric
4 septembrie 2017