Totul până la ambasade – Momente halucinante în CSM

Judecătoarea Isabelle Tocan de la Curtea de Apel Bucureşti nu a avut nicio şansă să promoveze la ICCJ după ce a explicat că refuză să aibă relaţii nepotrivite cu politicieni şi să participe la sindrofiile de la ambasade. Pusă în faţa unor întrebări de mare angajament şi nevoită să spună inclusiv cum procedează când merge la nunţi, Tocan nu s-a lăsat umilită: „Puteţi să o faceţi, este alegerea dvs”.

Momente uluitoare au avut loc la Secţia pentru judecători a CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) cu ocazia interviului susţinut de Isabelle Tocan. Judecătoarea Tocan a fost picată la interviu, decizia fiind luată în urma unor întrebări de mare angajament, puse de unii dintre membrii CSM. Astfel, într-o bună parte din interviul pe care l-a susţinut în faţa Secţiei pentru judecători a CSM în cadrul concursului de promovare la ICCJ, Tocan a fost nevoită să explice de ce a spus că refuză să aibă relaţii nepotrivite cu politicieni şi de ce refuză să meargă la sindrofiile ambasadelor.

Isabelle Tocan a fost supusă unui foc încrucişat de întrebări puse de şefa ICCJ Corina Corbu şi de simplul membru CSM Bogdan Mateescu pe tema legăturilor pe care le poate avea un judecător cu politicienii. Insistenţele pe această problemă au fost unele extrem de ciudate din punctul nostru de vedere, mai ales că poziţia Isabellei Tocan a fost una corectă, judecătoarea CAB precizând că un magistrat nu este firesc să aibă legături cu politicieni care să creeze aparenţa unei lipse de independenţă. Cu toate acestea, Isabelle Tocan a fost nevoită să răspundă unor întrebări de-a dreptul ridicole, în opinia noastră, de tipul: dacă verifică lista de invitaţi când merge la o nuntă ca să vadă dacă pe ea sunt politicieni; sau cum comentează că deşi este om politic, ministrul Justiţiei are legături cu judecătorii şi procurorii prin prisma calităţii sale de membru de drept al CSM. Iar în final, Isabelle Tocan a avut sarcina de a spune ce face dacă un senator care îi este vecin îi cere pe stradă opinia despre o lege care priveşte promovarea la Înalta Curte.

Oricum, în ciuda asediului la care a fost supusă, Isabelle Tocan nu a putut fi umilită, răspunzând calm şi cu zâmbetul pe buze şi păstrându-şi convingerile, unele sănătoase, ca un magistrat care nu este cazul să aibă relaţii nepotrivite cu politicieni şi nu are ce să caute la recepţiile ambasadelor. „Puteţi să o faceţi, este alegerea dvs, însă o faceţi, desigur, asumându-vă consecinţele”, i-a replicat Tocan lui Mateescu. Or, tocmai această neclintire a judecătoarei l-a determinat pe simplul membru CSM Bogdan Mateescu să vină cu o ironie, transmițându-i Isabellei Tocan că după acest interviu se va gândi bine dacă se va mai vedea la o cafea cu tatăl lui, primar în Băile Govora.

Vă daţi seama la ce nivel a ajuns CSM?

Iată partea din interviu referitoare la relaţiile dintre judecători şi politicieni (video la finalul articolului):

Corina Corbu: Mai am o ultimă întrebare care are la bază cele consemnate de inspectorul judiciar. Apreciaţi dvs., şi citez, că «membrii corpului judiciar îşi păstrează autonomia faţă de puterile executive şi legislative, abţinându-se de la orice relaţii nepotrivite cu reprezentanţii acestora». Despre ce este vorba atunci când aţi vorbit despre relaţii nepotrivite? Am mai observat această sintagmă şi în cele expuse de alţi colegi. Înseamnă că deja se discută mult despre aceste relaţii nepotrivite. Cum ajungem să calificăm relaţionarea ca fiind deja nepotrivită? Când trecem graniţa de la o relaţie potrivită la una nepotrivită atunci când vorbim de colaborarea cu celelalte puteri ale statului?

Isabelle Tocan: Consider că magistraţii este necesar să se abţină de la orice fel de relaţie, manifestare sau comportament care poate fi interpretat de către un observator obiectiv, educat, ca aducând atingere independenţei judecătorului şi a sistemului. Şi am în vedere atât legături profesionale, cât şi din sfera vieţii private, adică întâlniri la reuniuni private cu reprezentanţi ai puterii legislative sau ai puterii executive.

Corina Corbu: Deci nu ne putem întâlni cu ei? Niciodată, în niciun context nu putem relaţiona?

Isabelle Tocan: Criteriul, cum spuneam, este cel al evaluării unui observator obiectiv, pentru că judecătorii nu este necesar să fie numai independenţi şi imparţiali, dar şi să apară ca fiind independenţi şi imparţiali. Şi atunci o întâlnire privată cu procurorul care susţine un dosar pe care îl ai în şedinţă, aici nu e vorba despre reprezentanţii altor puteri.

Corina Corbu: În nicio situaţie nu ne putem întâlni în privat cu procurorul care susţine o cauză în faţa noastră a doua zi?

Isabelle Tocan: În mod evident, întâlnirile profesionale nu numai că sunt permise, dar sunt şi bine de realizat, pentru că astfel se realizează contactul între puteri, şi atunci judecătorul poate să dea un feedback cu privire la legislaţia pe care el o aplică şi o interpretează.

Bogdan Mateescu: Dacă îmi permiteţi, ca să înţeleg, doamnă judecător: cum imaginăm în concret o ipoteză despre care aţi vorbit, aceea că ar apărea în ochii observatorului rezonabil drept incompatibilă cu calitatea? În concret cum o vedeţi? Ca să înţelegem la ce vă referiţi.

Isabelle Tocan: Ca de exemplu, o invitaţie pe care o primeşte magistratul de a participa la o festivitate organizată de ambasada unei ţări străine, loc în care se întâlneşte cu persoane politice şi împreună cu care are diverse discuţii, poate inclusiv în legătură cu dosare.

Corina Corbu: Şi dacă nu are legătură cu dosarele?

Isabelle Tocan: Personal, nu aş participa. Consider că este o ipoteză care poate fi interpretată, şi atunci prefer să…

Bogdan Mateescu: Totuşi, nu aş vrea… Suntem cu toţii… Ţinem foarte mult la standardele profesiei şi la evitarea oricărei împrejurări care ar putea atrage diverse interpretări. Nu aş vrea să cădem totuşi în extrema cealaltă şi aş vrea să fiu convins de ceea ce spuneţi. Atunci când sunteţi invitată la o nuntă, verificaţi lista invitaţilor? Pentru că şi acolo vă puteţi întâlni cu politicieni, membrii puterii executive şi este o reuniune privată. Am aplicat exact ce aţi spus dvs. în teorie.

Isabelle Tocan: Este adevărat, dar în momentul în care ajung la acel eveniment şi constat că sunt mai multe persoane care au funcţii politice şi există un risc de interpretare a prezenţei mele acolo, care ar putea fi interpretat ca o atingere adusă independenţei şi imparţialităţii mele, m-aş retrage, nu aş avea nicio problemă să fac asta. Desigur, depinde şi de calitatea persoanei, de funcţia avută, de existenţa unui dosar pe rol în care acea persoană sau o altă persoană din anturaj este implicată. Deci sunt criterii de evaluare.

Bogdan Mateescu: Asta e altceva.

Corina Corbu: Astea sunt chestiuni punctuale.

Bogdan Mateescu: Cu scuze, doamna preşedintă (n.r. ‒ către Corina Corbu), dar este foarte important pentru mine: aveţi prieteni din copilărie (tocmai dezbăteam cu colegi candidaţi ca şi dvs. situaţia aceasta), prieteni din tinereţe, din copilărie, prieteni, da? Prieteni cu care am crescut sau pe care îi avem unii şi alţii. Să presupunem că acel prieten ar alege o carieră politică sau cineva, nu ştiu, din politică. Cum vă raportaţi la el: va mai întâlniţi, denunţaţi prietenia?

Isabelle Tocan: Nu cred că aş denunţa prietenia, însă cred că aş urmări în relaţia pe care o am cu acest prieten să fie clară această delimitare între calităţile noastre…….

Bogdan Mateescu: Nu e axiomatică împrejurarea, că se înțelege că prietenia asta presupune o respectare a atribuţiilor fiecăruia?

Isabelle Tocan: Adevărat, dar asta nu împiedică o situaţie în care această persoană politică prietenă să îşi dorească să intervină cu privire la atribuţiile mele. Asta nu este exclus. Deci de la bun început aş face o demarcaţie clară cu privire la calităţile noastre şi cred că aş alege calea cea mai sigură.

Bogdan Mateescu: Care ar fi?

Isabelle Tocan: Şi anume: diminuarea cât mai mult posibilă a relaţiei pe care o am cu persoana respectivă, fără a o nega, pentru că putem să păstrăm o legătură de prietenie şi fără să ne întâlnim în spaţii publice, fizic.

Bogdan Mateescu: Dar de ce, doamnă judecător? Dacă este un prieten care a ales o altă calitate, mie mi se pare, dimpotrivă, că nu este nicio problemă. Şi vreau să dezbatem pentru că vreau să văd viziunea dvs. Sunt la masă cu o persoană care îmi este prieten, care îmi respectă funcţia, rolul, atribuţiile, responsabilităţile şi căruia îi respect funcţia, rolul, atribuţiile. La o cafea pe terasa. De ce ar fi asta o problemă? Şi vreau să înţeleg de ce ar fi pentru dvs.?

Isabelle Tocan: Pentru mine nu ar fi o problemă, însă, după cum spuneam, eu aş alege varianta mai sigură, din care nimic din ceea ce fac să nu poată fi interpretat ca aducându-mi atingere independenţei. Puteţi să o faceţi, este alegerea dvs., însă o faceţi, desigur, asumându-vă consecinţele ca această prezență cu acest prieten care îndeplineşte o funcţie politică să poată fi interpretată ca…….

Bogdan Mateescu: Doamnă judecător, să ştiţi că sunt… Mă gândesc bine dacă o să mă mai întâlnesc cu tatăl meu la o cafea de acum încolo, după interviul cu dvs.

Marian Buda: Tot în acest context, aş vrea să vă întreb şi eu: atunci cum vedeţi din această perspectivă participarea ministrului Justiţiei în acest organism colegial, pe de-o parte, şi, pe de altă parte, invitarea, cel puţin eu, şi ştiu că şi doamna preşedintă (n.r. – Corina Corbu), de multe ori la întâlniri din astea, chiar la parchete, chiar la ambasade şi (eu ştiu?) la diverse alte conferinţe, şi chiar şi ceilalţi membri. Vedeţi că este aşa o problemă, din perspectiva dvs.?

Isabelle Tocan: De principiu, nu, nu văd că este o problemă în această prezență, într-o prezență ca urmare a unei invitaţii oficiale. Ceea ce aş vedea ca o problemă ar fi interacţiunea cu persoane politice, dincolo de limitele stricte ale prezenţei necesare din punct de vedere oficial a judecătorului – atât.

Simona Marcu: Dacă îmi daţi voie şi mie, pe această temă foarte generoasă.

Isabelle Tocan: Se pare că am ridicat o problemă.

Simona Marcu: Da, îmi notasem oricum, citind raportul Inspecţiei Judiciare, subliniasem această frază spusă de dvs: că este necesar ca membrii corpului judiciar să se abţină de la orice relaţie nepotrivită cu reprezentanţii puterilor executivă şi legislativă. Şi eu v-aş da următoarea situație-premisă: sunteţi vecină cu un senator, membru în comisia juridică şi vă întâlniţi pe stradă cu domnul senator, vecin cu dvs. Ştie că sunteţi judecător la Curtea de Apel şi vă întreabă ce părere aveţi despre procedura de promovare la ICCJ, pentru că această chestiune se afla chiar în analiza comisiei juridice şi doreşte să obţină şi o părere de la o persoană pe care o consideră de nădejde. Sunteţi vecină de mulţi ani cu domnul senator, are încredere instinctiv în dvs., vrea o opinie. Cum reacţionaţi?

Isabelle Tocan: Nu i-aş da o părere strict legată de aspectul solicitat. Ceea ce cred că ar fi indicat să facă senatorul ar fi să lectureze probabil punctele de vedere formulate de instanțe şi de reprezentanţii autorităţii judecătoreşti. Eu nu mi-aş formula atunci un punct de vedere pe care să îl comunic senatorului.

Simona Marcu: În nicio privinţă? Adică nu i-aţi spune nici măcar dacă e bună procedura în curs sau poate ar fi necesar să fie ameliorată? Adică absolut nimic despre această procedură?

Isabelle Tocan: Cred că aş face trimitere la aceste puncte de vedere pe care noi le formulăm în urma consultării colectivului instanţelor cu privire la orice modificare legislativă care priveşte sistemul Justiţiei.

Simona Marcu: Deci dvs. personal nu i-aţi spune.

Isabelle Tocan: Nu, aş evita.

* Vedeți aici interviul susținut de judecătoarea Isabelle Tocan de la Curtea de Apel București

Citiți și:
Daniel Morar dezvăluie legăturile oculte dintre SRI și judecători din CSM
Judecătoarea Adriana Stoicescu: România e un stat ascultător, fără coloană vertebrală (care doar încurcă la mișcarea de cap preaplecat)

 

yogaesoteric
30 ianuarie 2023