Manipularea maselor și arma PSI

Umanitatea a fost și este în continuare manipulată, pentru a deveni inconștientă – fiind programată de către mass-media și clasa politică.

O glumă veche spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi răspuns: „Iată ce reflex condiționat i-am creat. Când se aprinde beculețul îmi aduce de mâncare.”

Pavlov a demonstrat existența unui tip de reflexe condiționate numite întârziate, prin care putea determina apariția unui anumit comportament, în absența stimulului original care crease condiționarea, dar care fusese asociat cu alți stimuli.

Extrapolând la ființa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări nefaste sunt adesea condiționate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul.

Pe acest principiu se bazează şi psihologia publicității care urmărește influențarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanșarea unor reflexe condiționate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.

Publicitatea urmărește să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiționate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmărește mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.

Apoi apare obsesia și nevoia stringentă de a avea acel obiect căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conștient de aceasta și, mai ales, nu are nevoie de obiectul respectiv. Publicitatea, ca și propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.

În consecință, utilizează două principii importante:
• prin repetiția nesfârșită a acelorași sloganuri, imagini, sonorități ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală în sfera conștiinței, care este propice supunerii la voința celui care a inițiat acest proiect;
• al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinați să creadă în faptele pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nicio motivație reală, ci sunt doar de factură emoțională.

Ne aflăm astfel în fața unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra ființei particulare și a maselor de oameni

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetățean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă și se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepție, nu sunt altceva decât reflexe condiționate de diverse grade.

Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreștere a influenței reale a colectivității asupra vieții publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor și chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaștere mai mult sau mai puțin intuitivă a legilor psihologice și pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicați de niciun fel de scrupule morale, exercită asupra ființelor umane care compun un popor o acțiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.”

Altfel spus, aceștia sunt fără încetare violați psihic. Este firesc ca, din când în când, să fie obligați să recurgă la manifestații zgomotoase, în care exploatează și fac să se dezlănţuie forțele inerente mulțimilor.

Acest aspect, la care se referă Ceahotin în cartea sa Violul mulțimilor prin propaganda politică – se explică prin faptul că dacă un reflex condiționat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create „șocurile viitorului – știrile nefaste”) care să determine reapariția sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanțul cu care erau înainte legați acești „sclavi psihici” să se strângă și mai tare.

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înțelege și de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care își formează doar opinii superficiale și trecătoare; așa se petrece în privința tuturor problemelor societății.

Reiese astfel că iraționalitatea este predominantă la nivelul conștiinței publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina și distrage atenția oamenilor de la perceperea stării reale de fapt.

Cu cât devin mai complexe problemele societății industriale moderne, cu atât este mai ușor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situația absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niște manipulatori abili, să dobândească aparențele unor realități științifice.

Controlul social prin intermediul mass-media

Pavlov atribuia o importanță extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiționate. Influența propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media.

Prin intermediul „actualităților” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta totul cât mai dramatic) etc. sunt aduse în casele și conștiințele oamenilor știri nefaste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori.

Iar atunci când vor să promoveze un aspect pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere și dându-i o importanță deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistența publicului este învinsă pe toate planurile.

Un ziarist este necesar să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor” și este important să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor și instinctelor umane, străfundurile și sublimările lor. El este necesar să poată provoca deliberat în mase reflexele condiționate, să le inhibe pe unele și să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanșeze noi acțiuni.

Pentru a atinge aceste scopuri, el se folosește de presă. Printr-o informație mai mult sau mai puțin tendențioasă se crează o stare emoțională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiționate pe care ziaristul urmărește să le direcționeze pentru a-și atinge scopul.

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experți promovează produsul și / sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanți pro și contra, discutând în punct și contrapunct și exprimându-și sprijinul sau opoziția.

Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în conștiința telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor șaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecție dintre experimentele programării conștiinței și ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”.

Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela și manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numește „făurirea opiniei publice”.

Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialiști în noile științe sociale aflați la discreția lor și ținând strâns în mână toată mass-media și în special agențiile de știri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puțin de două săptămâni.

Ideea simplă care se află la baza acestei metode de condiționare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul față de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este singura ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele și persoanele, oricât de puternice și de sigure pe sine s-ar crede acestea. Ea acoperă finanțele, domeniul apărării și partidele politice de toate culorile și orientările. Nu există nicio entitate pe care Comitetul să n-o poată depista și controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiți „grupuri-țintă ale populației”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistență acestora față de ceea ce apare la știri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

În funcție de rezultatele obținute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare și manipulare adecvate abaterile grupurilor țintă de la direcția dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informați, dar nu-și dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituțiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

Ei nu sunt lăsați să își formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancționați social. Și la acest proces contribuie chiar informațiile oferite de mass-media și sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiționare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simț ale persoanei care se urmărește să fie influențată”.

Totul face parte din elaboratul proces de influențare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experții în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 și patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovici nu se sfiește să afirme în fața studenților săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

Ideea nu îi aparține însă, ea a fost inspirată de cartea Trend Report a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300. Oamenii de știință angajați în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali” sau „savanți ai noilor științe sociale” și joacă un rol crucial și deseori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim și citim.

Inginerii sociali de „școală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese au format coloana vertebrală a specialiștilor noii științe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S.

După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA și s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich. Guvernele Marii Britanii și Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinăria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistențe slabe și simbolice din partea omenirii.

Această „mașinărie” funcționează din 1946 și fiecare an ce trece aduce noi și noi perfecţionări ale ei. De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiționați să privească Germania și Japonia ca pe niște dușmani periculoși, care era cazul să fie opriți cu orice preț. Pe baza informațiilor cu care fuseseră îndopați, americanii erau convinși că inamicii erau într-adevăr Germania și Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiționare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiționați să perceapă Irakul ca pe o amenințare și pe Saddam Hussein ca pe un dușman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass-media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului.

La fel este și cu asmuțirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip „șoc al viitorului / ştiri teroriste”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiți prin manipulare şi programare par să nu învețe nimic din ea.

Amenințarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertății personale și colective a omenirii.

Armele psihotronice

Istoria PSY-ului internaţional începe în 1915, când s-a înfiinţat în Franţa Serviciul de propagandă prin aviaţie, urmat de Biroul de propagandă din Germania şi de cel din Anglia. În 1917 este lansată pe piaţă prima bombă cu manifeste, capabilă să împrăştie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, în sistemul de propagandă de război au intrat radioul şi presa scrisă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe câmpul de luptă apare difuzorul care transmitea mesaje menite să-i demoralizeze pe luptători sau să le distragă atenţia. Ca replică la dezvoltarea acestei arme psihologice, una dintre preocupările principale ale fostului regim a fost înfiinţarea unui departament de luptă PSY.

Se ştie faptul că şi Ceaușescu urmărea să-şi dezvolte proprii specialişti PSY. Așa se explică experimentele de la Azomureș, ce aveau ca temă aparatura de bruiaj optic prin crearea unui câmp de radiaţii tip Philadelphia, care făcea imposibilă fotografierea anumitor obiective. Acesta a fost poate cel mai reuşit test trecut de România în domeniul parapsihologiei, a declarat Eugen Celan, autorul cărţii Serviciile secrete si parapsihologia, apăruta la Editura Obiectiv, Craiova.

Târgu-Mureș şi Transnistria

După evenimentele din ’89, România s-a confruntat cu destule agresiuni psihologice. Unele servicii de informaţii străine au urmărit să lovească folosindu-se de religie, ştiind că structura românului este creştină. În martie 1990, la Târgu-Mureș s-a acţionat într-o direcţie resurecţionistă pe segmentul religios, dar a eşuat, a explicat prof. dr. Ilie Bădescu.

Serviciile secrete ungare, care au avut grijă să umple Ardealul de afişe cu Iisus trăieşte, pregătiseră o întreagă armată de Iisuşi pentru orchestrarea unui circ mistico-religios, care a fost neutralizat de noi încă dinainte de 2000, a declarat Dan Alexe.

Pe de altă parte, arma psihotronică rusească, un dispozitiv care radia pe o frecvenţă radio joasă, provocând diverse stări emoţionale, căderi psihice etc., a fost folosită şi în conflictul transnistrean, în 1992.

Eugen Celan constata că atacurile gardiştilor rusofoni separatişti erau precedate de o reacţie de lipsă de voinţă, inerţie şi nehotărâre în rândul locuitorilor şi luptătorilor din teatrul de operaţiuni. Mai mult decât atât, la terminarea atacului se instala o iritare colectivă, o isterizare în masă, ca reacţie la ceea ce numea Eugen Celan un „experiment psihotronic”.

Conform specialistului Dan Alexe, un ultim caz de manipulare în masă a fost vizita lui George Bush la Bucureşti, când curcubeul apărut din senin a fost pregătit încă din SUA de Pentagon, susţine cel care a publicat la Editura Obiectiv cartea Conspiraţia psihotronică. Şi asta pentru că o astfel de coincidenţă era de bun augur pentru români, care cred în simbolurile cereşti.

Nimic nu este mai distructiv decât iluzia unui atac cu avioane care apar atât vizual, cât şi pe radare, cum s-a petrecut la Revoluţie, în Timişoara, spune Dan Alexe, care pe atunci era cadru activ în serviciul de Contrainformaţii.

Revoluţia română, un experiment

De pe un bloc din capitală a fost demontat un aparat psihotronic, scos din uz, care a lucrat în timpul evenimentelor din 1989 propagând panică, teroare si groază. Aparatul psihotronic a fost testat de specialiştii contrainformaţiilor armatei, care au stabilit că a fost folosit la Revoluţia din ’89, ca receptor al unor unde emise prin satelit.

Aparatele psihotronice au funcţionat inclusiv la purtători, propagând stări de groază si panică, a explicat specialistul Dan Alexe. Una dintre greşelile majore ale fostului dictator Nicolae Ceauşescu a fost mitingul din 21 decembrie. Este elementar că mulţimile sunt cel mai ușor de manipulat şi că odată întrunită starea de mulţime, orice impuls funest poate genera panică, groază şi haos, susţine doctorul in psihologie, Mihai Turcu.

Simulatoare şi diversiune

Cel mai elocvent exemplu de atac PSY asupra României a fost cel din decembrie ’89, când simulatoarele şi tehnicile de diversiune americane sau ruseşti şi-au dat mâna pentru a hotărî definitiv soarta vechiului regim şi pentru a menţine constantă cifra zilnica a victimelor, spune doctorul în psihologie, din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, Mihai Turcu.

În cazul operațiilor informaționale PSYOPS nu se urmăreşte nimicirea fizică a adversarului, ci influenţarea şi controlul gândirii lui.

Distrugerile provocate prin PSYOPS se recunosc prin schimbări la nivel cognitiv și în sfera conștiinței. Operaţiunile informaţionale nu au ca ţintă persoana, ci o arie geografică cât mai mare. Cele mai elaborate agresiuni informaţionale sunt cele de generaţia a doua care monitorizează timp îndelungat infrastructura informaţională a statului țintă, urmărind momentul potrivit pentru destabilizarea şi blocarea acesteia.

Totuși, dorinţa de libertate a oricărei ființe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu a putut-o smulge din inima omului, iar experimentele care au avut loc în fosta URSS, Marea Britanie sau SUA, pentru a o toci și amorți, s-au dovedit până acum incapabile de succes.

Citiți și:
Dezvăluiri despre armele cu energie dirijată folosite pentru controlul maselor de către aşa-zişii «Iluminaţi» (I)
Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan

 

yogaesoteric
10 martie 2023