Saksaywaman – Zidurile imposibile ale unei civilizații preincașe. O enigmă care bulversează comunitatea științifică

La periferia orașului Cusco din Peru se află complexul fortificat Saksaywaman. Situl arheologic este renumit pentru zidurile sale din piatră, care ajung în unele locuri la o înălțime de 6 metri și care au o lungime totală de circa 1 km. Multe dintre stâncile folosite în construcția zidului sunt enorme, chiar și de 200 de tone, fiind cele mai mari folosite la orice construcție din America prehispanică. Faptul este cu atât mai uimitor cu cât zidul se află la o altitudine de 3.700 de metri, pe un platou din Munții Anzi. Aceasta ridică întrebarea cum au fost transportate acele pietre uriașe în vârf de munte. Dar ceea ce frapează cel mai mult este forma complet neregulată a multora dintre aceste blocuri de piatră: rotunjimi, unghiuri și diferite întrepătrunderi! Cu toate acestea, ele se îmbină absolut perfect unele cu altele.

Pietrele folosite în construcția zidului de la Saksaywaman nu sunt montate cu ajutorul vreunui mortar, dar el a rezistat neafectat de trecerea timpului. Această complexitate uluitoare a îmbinării, varietatea de forme, modul în care pereții se apleacă spre interior și mai ales tehnologia cu care oamenii acelor timpuri au manipulat blocurile enorme de piatră și le-au aranjat cu atâta precizie rămân mistere la care cercetătorii încearcă să găsească răspunsuri de zeci de ani.

Nimeni nu știe exact când a fost construit acest zid. Incașii înșiși au recunoscut în fața conchistadorilor spanioli că această structură era acolo cu mult înaintea lor. În cazul în care constructorii au fost mai vechi, înseamnă că a existat o civilizație mult mai avansată față de cea incașă, despre care nu știm însă decât că a fost capabilă să creeze structuri cum este cea de la Saksaywaman.

O teorie interesantă își are rădăcinile într-o legendă locală. Aceasta vorbește despre existența unui lichid derivat din plante capabil de a transforma pietrele în obiecte moi, ușoare. O altă teorie vorbește despre faptul că acești bolovani erau încălziți printr-o tehnologie necunoscută până în punctul în care deveneau maleabili, aceasta explicând modul în care s-au îmbinat perfect între ei. În timp ce teoriile rămân speculative, unele urme lăsate pe pietre indică faptul că blocurile ar fi putut fi „turnate” în aceste forme precise chiar la Saksaywaman.

Teoria oficială pretinde că blocurile au fost cioplite în respectivele forme și apoi ar fi fost ridicate și amplasate perfect cu uneltele și mijloacele primitive, gen ciocane de piatră și frânghii făcute din liane. Este de remarcat că impresionanta realizare ar putea fi egalată cu greu (sau deloc!) de către tehnologia modernă. Dar nu este nimic nou: la fel este „explicată” și construcția Piramidei lui Keops sau a altor edificii monumentale megalitice.

Tocmai de aceea, jurnalistul Ben Bendig, autor al unei cercetări ample pe această temă, este de părere că ar trebui să ne transformăm modul în care îi privim pe antici și să acceptăm posibilitatea ca oamenii acelor timpuri să dețină tehnologii pe care astăzi nu le mai avem la dispoziție. „Structuri de acest gen ne forțează să aflăm mai multe despre trecutul nostru și să luăm în calcul faptul că anticii ar fi putut fi mult mai avansați decât credem noi”, a notat jurnalistul în ediția electronică a cotidianului Epoch Times.

Citiți și:

Zidurile din Bimini sau vestigiile Atlantidei

Enigme uluitoare: Omul nu a fost niciodată primitiv

O scurtă incursiune în istoria mai puţin cunoscută a omenirii (2)


 

yogaesoteric
9 iulie 2018

Also available in: Français