Opinie: Niger – Eliberarea de „independență”

Mii de oameni demonstrează pe străzile din Niamey, capitala Nigerului. Ei nu doresc o intervenție a ECOWAS. ECOWAS înseamnă Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest. Iar ECOWAS mai înseamnă influență occidentală.

La 26 iulie 2023, președintele oficial al Nigerului, Mohamed Bazoum, susținut oficial de Franța, a fost răsturnat de o juntă militară, condusă de generalul Abdourahamane Tiani.

ECOWAS, Franța, Uniunea Europeană (UE) și alte guverne occidentale, ar putea crede că domină suveranitatea altor națiuni. Acestea au trântit sancțiuni împotriva Nigerului. Printre țările care au aplicat sancțiuni se numără și Statele Unite.

Reuters a relatat că unul dintre participanți a fost văzut purtând o pancartă pe care scria:

„Trăiască Niger, Rusia, Mali și Burkina Faso. Jos cu Franța, ECOWAS și UE. Manifestăm [împotriva] tuturor țărilor din ECOWAS și a tuturor celor care iau măsuri inumane și nepopulare față de Niger.”

Crearea ECOWAS în 1975, prin Tratatul de la Lagos, a fost determinată de Europa și de SUA, pentru a controla mai îndeaproape cele 15 țări membre, bogate în resurse. Motivul oficial a fost liberul schimb și integrarea economică. Printre membrii ECOWAS se numără: Benin, Burkina Faso, Cabo Verde, Coasta de Fildeș, Gambia, Ghana, Guineea, Guineea Bissau, Liberia, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone și Togo.

O mică anecdotă. Când președintele american Biden a amenințat că va refuza ajutorul american pentru Niger din cauza loviturii de stat militare, liderul militar nigerian a spus:

„Ar fi mai bine să păstreze banii de ajutor și să îi dea milioanelor de oameni fără adăpost din SUA. Caritatea începe acasă.”

Această viziune clară nu poate fi decât felicitată.

ECOWAS continuă să fie puternic influențată de Occident, în special de Franța și de UE. Organizația a pierdut încrederea multor membri, pe toți cei care sfidează impunerile occidentale și standardele coloniale.

ECOWAS a amenințat cu o intervenție militară în Niger dacă junta militară condusă de generalul Abdourahamane Tiani nu îl repune în funcție pe președintele ales „în mod legitim și democratic”, Mohamed Bazoum.

Țara nu se va supune amenințărilor, indiferent de unde vin acestea, a declarat președintele juntei, generalul Tiani.

Generalul Tiani insistă asupra faptului că preluarea puterii de către militari „rămâne salvgardarea patriei [a Nigerului]”.

O intervenție militară a ECOWAS nu ar funcționa niciodată, cu excepția cazului în care ar fi condusă în totalitate de Occident – sau Doamne ferește, de NATO. Totul este posibil, din moment ce sunt în joc resursele atât de căutate ale Nigerului.

Dl. Putin a declarat deja că intervenția puterilor non-regionale în Niger nu va ajuta situația și, fără îndoială, ar extinde conflictul mult dincolo de granițele Nigerului.

Până în prezent, nu s-a petrecut nimic. Cel mai probabil nu se va petrece nimic. ECOWAS nu este unită și nu are un front comun. Membrii ECOWAS, Mali, Nigeria, Burkina Faso, au avut recent o lovitură de stat militară, practic din același motiv, militarii s-au ridicat împotriva liderilor implantați în Occident și favorizați de Occident, pentru a se elibera în sfârșit de lanțurile sclaviei occidentale nou-coloniale.

Singura reacție de până acum, începând cu 7 august, Nigerul și-a închis spațiul aerian, iar Air France, posibil și alte companii aeriene, au încetat să mai zboare spre țările din apropiere.

Generalul Tiani, fostul șef al gărzii prezidențiale nigeriene, creierul loviturii de stat, a creat între timp o coaliție de diferite grupuri ale societății civile. El are, de asemenea, sprijinul juntelor militare vecine din Mali, Burkina Faso și Nigeria. Toate acestea au înregistrat recent lovituri de stat militare de eliberare, similare.

Pentru mai multe detalii, consultați acest articol.

Când Occidentul vorbește despre lideri vest-africani aleși „democratic”, minte, la fel cum minte și când vorbește despre alegeri libere și democratice în Europa sau chiar în Statele Unite.

Toți șefii de stat ai acestor foste colonii franceze au fost pregătiți de Occident, în special de Franța și, foarte probabil, de Forumul Economic Mondial (WEF). Mulți dintre ei provin de la academia WEF pentru tinerii lideri globali (YGL), astfel încât să fie în conformitate cu gândirea occidentală și, mai ales, cu agendele occidentale, și anume Marea Resetare, alias Agenda 2030 a ONU, care sunt practic identice și urmăresc cele 17 Obiective de Dezvoltare Sustenabilă (ODD).

Adevărata semnificație a celor 17 ODD poate fi descoperită prin interpretarea corectă a însemnelor colorate ale ODD. Vedeți aici.

Nu e de mirare că africanii se trezesc. Într-o primă tentativă, se pare că Africa de Vest s-a săturat de uzurparea franceză și a decis să iasă din această legătură. Alții ar putea urma.

Nigerul și-a devansat cu aproximativ o săptămână cea de-a 63-a aniversare a independenței, la 3 august 2023 – cu o lovitură de stat, pentru a se elibera de „independența” pe care nu au avut-o niciodată cu adevărat, deoarece, ca majoritatea celorlalte „foste colonii franceze”, nu au fost niciodată liberi, liberi din punct de vedere economic, liberi din punct de vedere politic să se alieze cu cine doresc și liberi să facă comerț cu cine doresc.

Până în prezent, Franța are peste 1.000 de militari staționați în Niger. Generalul Tiani a spus că aceștia este necesar să plece, iar Franța a răspuns că vor fi retrași. Dar de ce se aflau acolo de la bun început – la 63 de ani după „independență”? Și au fost mult mai mulți în anii anteriori, la fel ca în alte foste colonii franceze.

USAFRICOM operează Baza aeriană 201 din Niger, în apropiere de Agadez.

„Aceasta este deținută de armata nigeriană, dar construită și plătită de Statele Unite.”

Baza aeriană 201 ar fi fost concepută pentru a lupta împotriva insurgenților islamici în coordonare cu armata din Niger.

Potrivit USAFRICOM, SUA au aproximativ 1.100 de forțe speciale americane în Niger „pentru a îndeplini misiuni militare și pentru antrenarea trupelor din Niger”.

Vedeți aici.

Versiunea oficială este aceea de a proteja țările de teroriștii islamici – „teroriști” care, din când în când, sunt angajați în mod convenabil pentru a provoca tulburări, atunci când „instabilitatea” antifranceză ar putea fi simțită în Niger sau în alte foste colonii franceze. Și, în primul rând, pentru a proteja interesele întreprinderilor franceze și europene, în timp ce acestea exploatează bogățiile acestor foste colonii.

Interesul Occidentului în Niger

Niger este al șaptelea mare producător de uraniu din lume, potrivit Asociației Nucleare Mondiale (WNA).

Metalul radioactiv este cel mai utilizat combustibil pentru energia nucleară. De asemenea, este utilizat în tratarea cancerului, pentru propulsie navală și în armele nucleare.

Niger, care deține minereurile de uraniu cu cea mai înaltă calitate din Africa, a produs 2.020 de tone de uraniu în anul 2022, aproximativ 5% din producția minieră mondială, potrivit WNA.

Cei mai mari trei producători mondiali sunt Kazahstan, Canada și Namibia.

Nigerul are o exploatare minieră majoră în nordul țării, operată de compania franceză de stat Orano, o altă mină majoră este în curs de dezvoltare. Pentru mai multe detalii, vedeți aici.

De asemenea, Nigerul are și alte materii prime valoroase din punct de vedere economic, precum țițeiul, gazele naturale, cărbunele, staniul și columbitul (un mineral cu conținut de fier care însoțește staniul). Petrolul, descoperit pentru prima dată în 1956, este cea mai importantă sursă de venituri guvernamentale și de valută străină.

Zonele francului CFA

Cheia către adevărata independență a Nigerului – precum și a celorlalte 13 națiuni din Africa Centrală și de Vest – este ruperea dependenței lor față de imperialismul francez, prin tăierea lanțului monedei CFA către Trezoreria franceză.

Nigerul și toate cele 14 foste colonii franceze subsahariene din Africa de Vest (8 națiuni) și din Africa Centrală (6 țări) au rămas legate și înrobite monetar de Franța prin intermediul francului CFA (CFA = Communauté Financière Africaine sau Comunitatea Financiară Africană) – care rămâne garantat de Banca Franței fără nicio justificare. Pentru a obține această garanție, ele este necesar să depună 50% din rezervele lor într-un cont special al Băncii Franței. Astfel, țările CFA nu sunt libere să mute monedele CFA după cum doresc și consideră că este avantajos pentru ele și pentru populația lor. Ele au nevoie de aprobarea Băncii Franței pentru a-și folosi propria monedă!

Pentru mai multă flexibilitate și stabilitate monetară (stabilitatea Franței), Franța a creat două zone CFA. Fiecare dintre cele 14 țări este afiliată la una dintre cele două uniuni monetare. Benin, Burkina Faso, Coasta de Fildeș, Guineea-Bissau, Mali, Niger, Senegal și Togo alcătuiesc Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest sau UEMOA, înființată în 1994 pentru a construi pe baza Uniunii Monetare a Africii de Vest, înființată în 1973. Celelalte șase țări – Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Congo, Guineea Ecuatorială și Gabon – formează Uniunea Economică și Monetară a Africii Centrale, sau CAEMU.

Aceste două uniuni mențin aceeași monedă, francul CFA. Țările CFA din Africa de Vest fac parte din Uniunea Monetară a Africii de Vest (UMAO); și din Coopération Financière en Afrique Centrale (Cooperarea Financiară în Africa Centrală), sau Comunitatea Economică și Monetară a Africii Centrale (CEMAC). WAMU și CAMAC reprezintă 14% din populația Africii și 12% din PIB-ul continentului.

În timp ce ambii franci CFA au aceeași valoare de schimb față de euro (655,74 CFA = 1 euro – [6 august 2023]). Cu toate acestea, cei doi franci CFA nu sunt interschimbabili, iar cele două unități monetare au două bănci centrale separate, Banca Centrală a Statelor din Africa de Vest (BCEAO – acronim francez – 8 țări) și Banca Statelor din Africa Centrală (BEAC – acronim francez – 6 țări).

Dacă toate acestea par confuze, este pentru că sunt confuze.

Francul CFA – Istoric și viitor

Francul CFA a fost creat în decembrie 1945, când guvernul francez a ratificat Acordul de la Bretton Woods; acesta a devenit moneda „coloniilor franceze din Africa”. În prezent, Trezoreria franceză garantează moneda în cadrul unui curs de schimb fix, dar solicită un depozit de 50% din rezervele în franci CFA la banca centrală franceză. Imediat după independență, această cifră a fost de 100% (iar din 1973 până în 2005, de 65%).

Imaginați-vă, toate rezervele lor au fost blocate la banca centrală franceză până în 1973. Nu puteau folosi niciuna dintre rezervele lor, fără aprobarea Trezoreriei sau a Băncii Centrale franceze. Astăzi a scăzut la 50%, fără nicio justificare. Astăzi, nu este absolut deloc nevoie de o garanție franceză pentru monedele din Africa Centrală și de Vest.

Potrivit Franței, acest aranjament este un quid pro quo pentru „garanția” franceză a convertibilității. Acordurile stipulează că rezervele valutare este necesar să depășească banii în circulație cu o marjă de 20 de procente. Înainte de scăderea prețurilor petrolului, rata de acoperire a masei monetare (raportul dintre rezervele valutare și banii în circulație) se apropia în mod constant de 100%, ceea ce înseamnă că africanii puteau renunța la „garanția” franceză.

Până în prezent, francezii fac tot ce pot pentru a nu „renunța” la fosta lor colonie. Aceasta justifică menținerea lor în continuare în colonii în ceea ce privește controlul comerțului, precum și al resurselor naturale. Iar fostele colonii franceze, prin acest aranjament monetar uzurpator, contribuie semnificativ, direct și indirect, la economia franceză. Estimări aproximative și nedovedite variază între 15% și 25% din PIB-ul Franței ca provenind din fostele colonii franceze. Poate chiar mai mult.

În anul 2015, președintele Ciadului, Idriss Debby, a declarat că, în opinia sa, CFA „trage în jos economiile africane” și că „a venit timpul să tăiem cordonul care împiedică Africa să se dezvolte”. Acesta a solicitat o restructurare a monedei pentru a „permite țărilor africane care încă o folosesc să se dezvolte”.

Președintele francez Macron a ignorat declarația. Nu s-a petrecut nimic pentru a modifica sau a abandona complet acordul CFA dintre Franța și fostele sale colonii din Africa Centrală și de Vest.

Pe la începutul acestui an, Luigi Di Maio, fost viceprim-ministru al Italiei și actual ministru al Afacerilor Externe, a stârnit controversa privind rolul francului CFA în dezvoltarea Africii printr-o declarație și mai provocatoare decât cea a președintelui Ciadului din anul 2015:

„Franța este una dintre acele țări care, prin tipărirea de bani pentru 14 state africane, împiedică dezvoltarea economică a acestora și contribuie la faptul că refugiații pleacă și apoi mor în Marea [Mediterană] sau ajung pe coastele noastre.”

Este timpul ca fostele colonii franceze să își ia sub controlul lor viața, dezvoltarea economică și prosperitatea. Poate că recentele lovituri de stat militare împotriva liderilor impuși de Franța sunt primii pași – și pot fi replicate în alte foste colonii franceze. Nu că guvernele militare ar fi ideale, nu sunt. Dar se speră și se așteaptă ca, în cele din urmă, aceste junte militare să convoace alegeri publice, cât mai democratice posibil, fără interferențe străine.

Africa, ca parte a Sudului Global, are un rol major de jucat în structura viitoarei noastre ordini mondiale. Pentru a face aceasta, ea are nevoie de independență economică și politică.

Autor׃ Peter Koenig

Citiți și:
Ultimul joc al colonialismului?
Istoria puţin cunoscută. Comerţul cu sclavi africani în lumea arabo-musulmană

 

yogaesoteric
18 septembrie 2023