Și-a confundat Soros pastila albastră cu cea verde? Am asistat, probabil, la ultima ediție a Forumului de la Davos (II)

Citiți prima parte a articolului

„Elita” deplânge „masculinitatea toxică” și cere eliminarea bărbaților (albi, în special) din societate. Cere ca promovarea să se facă pe baza apartenenței la o minoritate (sexuală, de gen etc.) în diversele structuri sociale. La noi, din cadrul minorității ne-pesediste! Aici rezidă însă prima mare problemă a „elitei”! Faptul că este o minoritate. Faptul că se opune unei majorități structurate. A doua problemă este că „elita” e la fel de inteligentă ca liderii ei: Oana Pellea, Brandl, Vijulie sau Rareș Bogdan, Dide, Bot. Exact așa arată și cei de afară: Maxine Waters, de exemplu.

Cca. 10% din populație are IQ sub 85 (scor IQ sub 85 desemnează prostia, imbecilitatea), iar aceștia prizează teoriile marxismului cultural cu mare voluptate. Ca exemple de culmi ale prostiei să ne amintim de virgina care dorea să avorteze și de blonda care cerea ca toți bărbații să fie uciși, iar femeile să facă copii doar cu alte femei etc. Și cum această categorie de oameni să nu fie încântați de propria lor imbecilitate, când intelectualii le dedică imnuri de slavă, iar politicienii le promit un viitor minunat, în care vor fi egali cu cei mai bogați și vor huzuri etern după ce îi vor ucide pe actualii îmbuibați și le vor confisca averile? Numai că idioții, oricât de utili ar fi, nu depășesc 10-15% din totalul populației.

Apoi, tot aceștia, vor să distrugă ierarhiile și competența. Presupunerea celor ce susțin tezele marxismului cultural este că societatea în care trăim este un soi de patriarhat „toxic”, ce domină structurile (ierarhiile) sociale prin intermediul puterii. Prin forță. Prin intimidare. Cu alte cuvinte, bărbați tiranici, albi, dețin cheile accesului pe diversele paliere ale ierarhiilor din societate. Sigur că pot exista, pe cale de excepție, și structuri tiranice dar să nu uităm că elementul principal al lumii în care trăim este totuși cel democratic! Nu trăim în niciun fel de dictatură. Încă.

A renunța la structurile ierarhice din societate, după modelul propus de Demos de exemplu, ar fi o aberație crâncenă. Ne-ar duce undeva în socialismul utopic. Lipsa ierarhiei pune sub semnul întrebării cultura organizațională, organizarea în sine și, nu în ultimul rând, lasă liberă zona autorității. Nu e foarte filozofic nici să ne gândim că, neavând ierarhii, nu avem nici valori. Pe ce baze am stabili valorile și scopurile necesare atingerii acestor valori?

Apoi, acești războinici-sociali, să nu uităm, luptă și pentru „justiție”, luptă împotriva structurilor „corupte” din societate. Însăși faptul că am considera structura coruptă, îl transformă pe orice nou-venit într-un corupt. Orice absolvent de facultate care dorește să ocupe o poziție în ierarhia „coruptă”, devine un individ care dorește să devină el însuși la fel de corupt precum este și sistemul. N-ar fi atât de complicat dacă, în teoria neomarxistă, puterea, competența și autoritatea nu ar fi aglutinate. Dacă însă separăm aceste elemente (iar aceasta este o teză a lui Jordan Peterson), teoria ierarhiilor viciate își pierde sensul. Așadar, dacă înlocuim termenii în aserțiunea de mai sus, noul venit nu dorește să devină „corupt” sau „tiranic”, ci doar să își demonstreze competența și să obțină o recunoaștere a eforturilor pe care le depune în acest sens, astfel încât să poată urca în ierarhie. De aici, pe bună dreptate, Peterson ajunge la concluzia că toți cei care promovează astfel de teorii, pur și simplu detestă competența și succesul altora. Și tot e greu de explicat cum anume, dacă ierarhia este coruptă atunci când conține bărbați, ar deveni ne-coruptă dacă ar fi construită din femei.

Din nefericire, promotorii acestui construct marxist, tefeliștii, elitele wannabe, cunosc doar forța, pumnul în gură, aruncarea în pușcărie etc. Este modul lor gregar de a încerca să cucerească pozițiile sociale despre care ei își imaginează că li se cuvin. Ceea ce este departe de adevăr. La fel, cum junele Caramitru vrea să dea foc (la propriu) membrilor PSD și să emită ordonanțe prin care să îi trimită pe ei și pe simpatizanții lor la pușcărie. Rațional, asemenea reinventări și diseminări ale ideologiilor de sorginte marxistă, ce au generat deja sute de milioane de morți în lume, ar trebui incriminate și pedepsite exemplar.

Basmele privind încălzirea globală au apus. Previziunile globalistului Al Gore nu s-au împlinit. Calota glaciară nu s-a topit, oceanul nu a înghițit în 2017 New York-ul. Acum avem „schimbări climatice”. De parcă cineva ar fi stabilit că pe Pământ avem o climă constantă. Fapt este că de câteva mandate, sume colosale se toacă în direcția schimbărilor climatice. Ca și lupta împotriva terorismului, finanțarea schimbărilor climatice reprezintă una dintre sursele principale de cash a super-bogaților și a proiectelor lor globaliste. Acesta este și motivul pentru care minți înfierbântate au cerut pedepsirea „negaționiștilor”, care nu cred în schimbările climatice generate de om. Cei care râd de Acordul de la Paris. Ca o notă: peste 1.500 de avioane mici (tip jet) private s-au deplasat la Davos unde s-a discutat „climate change”! Număr record! Jos poluarea!

Urmând linia ideologică, „privilegiații”, „mizerabilii”, „homofobii” etc. sunt îndepărtați pe capete din pozițiile ocupate, din școli, din universități, din lumea artistică, din presă, din politică etc. Accesul lor la social-media, la Facebook, la Twitter, la YouTube, de asemenea este restricționat sau interzis cu desăvârșire, limitându-li-se propriu-zis libertatea de a se exprima public sau de a interacționa cu alții. Acești oameni sunt privați de drepturi! Sigur că într-o anume măsură astfel de inițiative ar putea dăuna celor vizați, dacă aceștia ar fi lipsiți în totalitate de alte mijloace de a se exprima. Noroc că există VK sau alte platforme ce nu pot fi deocamdată atinse de globaliști. Pe de altă parte, însă, chiar globaliștii contribuie în această formă la creșterea clivajelor sociale, ducând lucrurile în zona unui totalitarism soft (sau serafic). De altminteri, acesta este perfect vizibil și în Franța – unde „vestele galbene” sunt arestate arbitrar sau vătămate fizic de jandarmii lui Macron, e vizibil în Marea Britanie unde Tommy Robinson a primit o condamnare de 13 luni pentru un „live” pe Facebook, în Suedia, unde o victimă a trebuit să își ceară scuze de la violatorul ei, în România – unde a plouat cu dosare penale etc. Mergând și mai departe, în societatea globaliștilor, înțesată de camere de supraveghere, se pierde încet-încet libertatea de întrunire pașnică și de asociere, mărturie stau deja 11 săptămâni de confruntări violente la Paris.

Să mai adăugăm aici disprețul constant arătat de „Guvernul Mondial” față de votul democratic și liber exprimat de cetățeni. A fost cazul României și suspendarea lui Băsescu, când s-a trecut peste voința a 7,4 milioane de cetățeni. Acum avem cazul Brexit, și votul a 17,4 milioane de cetățeni. Să mai adăugăm restul nemulțumirilor și vom constata că amploarea acestora se extinde, că nu există niciun întrerupător magic la îndemâna bancherilor sau politicienilor, că a abate atenția cu discuții despre ecologie e oarecum imposibil. Că nici 100 de euro în plus nu schimbă radical situația bancherilor și corporatiștilor: sunt în continuare disprețuiți de cei pe care-i disprețuiesc.

Nu în ultimul rând, merită să analizăm cât de efective sunt previziunile lor. De exemplu ale lui Soros, că este extrem de simplu! În 2017, Soros a spus că UE se va dezintegra, ceea ce nu s-a petrecut. Soros a spus că Theresa May va opri Brexitul, nici aceasta nu s-a petrecut. A spus că Guvernul May nu va rezista. A rezistat! Soros a spus că Trump se va transforma într-un dictator și va pierde puterea. Nici asta nu s-a petrecut. Soros a prezis că va urma un război cu China. Încă… nu a urmat. În 2018, Trump s-a întâlnit cu May la Davos. Soros a vorbit despre „spargerea” Facebook si Twitter. S-a „spart” careva? Sigur că nu. Trump va transforma SUA într-un stat mafiot. Administrația Trump va dispărea. S-a petrecut? Nu. A prezis un război nuclear cu Coreea de Nord. Și că în SUA alegerile vor fi câștigate de democrați. Nimic din toate astea… Pe 2019 nu i-a mai rămas nici Trump! Acum Xi Jinping este cel mai periculos om al planetei, asa că, Soros i-a cerut lui Trump să se ocupe de el. Pe Soros îl deranjează Inteligența Artificială și „creditul social”.

 
Donald Trump și Xi Jinping președintele Chinei

Dar deficitul comercial nu a scăzut!
Dar adevărul este că față de Trump, Xi reprezintă un competitor mult mai feroce și cu o putere de distrugere incomensurabilă. În urmă cu un an, când Xi făcea declarații privind adoptarea globalismului ca principiu de dezvoltare pentru China, toată ceata de la Davos era extrem de fericită. Dar să ne amintim pentru început de ultima vizită efectuată de Obama în China! La sosirea la Hangzhou, la G20, chinezii au refuzat să îi ducă lui Obama scara la avion. În comparație cu asta, vizita lui Donald Trump a fost un imens succes: vizită în orașul interzis, Melania plimbată pe la ursuleții panda, orice, oricât, pentru ego-ul gigantic al lui Trump. Războiul comercial cu SUA a venit și a trecut ca o boare, e adevărat că s-a renunțat la taxarea suplimentară a mașinilor, dar la fel de adevărat că l-au lovit pe Trump acolo unde îl durea mai tare: la electorat. Xi a mărit taxele pentru soia, produsă în fermele americane și vândută în special în China. Deocamdată e un soi de remiză.

Imaginea realizată de John Pilger pentru filmul The Coming War On China, a ajuns astăzi poetică și amintește mai curând de secolul trecut. Imaginea relevă bazele militare americane ce țin China într-o chingă strânsă.

Doar că, între timp China nu mai este singură pe lume; stând alături de Rusia, India, Pakistan și Iran reprezintă o forță mult prea mare pentru orice armată americană sau NATO.

Nici cu Putin lucrurile nu sunt neapărat lipsite de asperități, ceea ce nu înseamnă că administrația Trump ar avea vreun succes dacă ar încerca să decupleze Rusia și implicit India de la China.

În plan economic, chinezii au adoptat un mod agresiv de lucru. Pe măsură ce globaliștii se chinuiau să golească Africa, cu gândul la resurse, mutând populația când spre Europa, când spre Statele Unite, peste tot au dat de chinezi, cu care a trebuit să poarte lupte la baionetă, unu la unu. Chiar și așa, chinezii și-au adjudecat porturi, linii ferate de mare viteză, construcții de autostrăzi, de rețele de internet și telefonie, fabrici etc. Pe scurt, chinezilor le place globalismul chinezesc, cum și bancherilor le place globalismul de Wall Street.

Și, dacă tot am ajuns înapoi, ar mai fi o problemă și în micul paradis al super-bogaților lumii! Un război pe viață și pe moarte se duce între diversele grupări. Ceea ce se știe sigur este că Trump se află în război cu Federal Reserve (FED), bancă ce ar aparține familiei Rothschild. Familia mai are probleme și cu o eventuală izgonire din fieful lor fiscal – Londra, precum și cu chinezii, via FMI, care ține tot de Rothschild. Cum și Macron e din aceeași combinație!

Dar dacă vorbim despre chinezi și despre super-bogați, unul singur a devenit extrem de vizibil în ultima perioadă: Henry Kissinger. „Marele prieten al poporului chinez.” Și mai marele prieten al propriului buzunar. De altfel, Kissinger nu este singur în admirația față de marile realizări chinezești. Și familia Rockefeller consideră că „experimentul social condus de Mao este cel mai important și de succes în întreaga istorie a umanității”. Doar 60 de milioane de morți!

Considerat „figură emblematică” a diplomației de unii, numele lui Kissinger se leagă de morții din Cambogia, Vietnam, Bangladesh, Chile, Cipru. Cristopher Hitchens i-a dedicat o întreagă carte – The Trial of Henry Kissinger. Dincolo de asta, geme internetul de colecții de citate oribile ale fostului secretar de stat american. Despre plăcerile de a privi un război, haosul din care se naște Noua Ordine Mondială. Dar nu războiul este scopul final, ci puterea ultimilor rămași, zice Kissinger. O splendoare de om! Dacă gașca acestuia va înlocui gașca lui Soros, lucrurile se vor precipita. Kissinger are 95 de ani și vrea, probabil, să prindă sfârșitul piesei.

Rămâne de văzut ce vor face Rusia și China. Rămâne de văzut care va fi noua structură a Comisiei Europene. Rămâne de văzut cum se va descurca Trump. Rămâne de văzut cât vor mai rezista cei care se scoală în fiecare dimineață și se duc la muncă, doar ca să îi facă pe cei bogați și mai bogați. Pe bancheri și pe proprietarii corporațiilor. Pe hipsterii tot mai obraznici. Rămâne de văzut cât vor mai accepta stupida pseudo-elită și prosteala neomarxistă, gazele lacrimogene, bastoanele și gloanțele de cauciuc, jignirile, cenzura, încălcarea drepturilor lor elementare, democratice, cât vor mai accepta batjocorirea votului. Rămâne de văzut când va veni clipa aceea în care nici muniția de război nu îi va mai speria. Când trupele plasate pe acoperișul hotelului nu îi vor mai putea salva pe cei care se cred Dumnezei. Când cei care trăiesc din 2 dolari nu vor mai accepta „creșteri economice incluzive”. Iar unii cred că toate acestea se vor petrece mai curând decât își imaginează cei din grupul Bilderberg.

Citiţi şi:

Globalismul și efectele sale nefaste

Cum i-a spălat Soros pe creier pe tinerii de 16-30 de ani şi i-a făcut să creadă orbește în bolşevismul internaționalist 

yogaesoteric
26 martie 2019