Vrăjitorii banilor şi prăbuşirea economiei mondiale. Ignoranţa maselor înseamnă puterea conducătorilor

 
Ocupaţi cu măruntele noastre griji de zi cu zi pe care însă le considerăm cele mai importante aspecte din viaţă, uităm să vedem esenţialul. Mai mult, ne considerăm bine informaţi cu privire la mersul lucrurilor, doar pentru că citim ziarul sau privim jurnalul de seară, dar din nou pierdem din vedere aspectele importante. Credem că ştim totul despre bani şi afaceri, dar majoritatea dintre noi nu ştim nimic. Adevărul este că doar câţiva cunosc mersul real al banilor, în timp ce restul vulgului e menţinut în ignoranţă.

Este necesar să recunoaştem: respectabilul bancher nu este o soră de caritate care împarte bani celor aflaţi în nevoie, ci aproape un violator în serie. Nu punem la socoteală dobânzile şi comisioanele ascunse care jumulesc toate pieile de pe noi. Există modalităţi mult mai lucrative pentru bancheri să ne înșele iar, şi iar, şi iar. Şi, dintre toate, cea mai importantă s-a dovedit tipărirea banilor fiat (în latină, „facă-se”) şi controlul asupra dobânzilor de către băncile centrale.

Dobânda de referinţă şi cea de politică monetară, crescute de curând de Banca noastră naţională (asta dacă e a noastră) a îngreunat accesul la credite al cetăţenilor români şi a dus la încetinirea creşterii economice. Piaţa noastră imobiliară pare că se află într-un impas. Vom asista la o prăbuşire ca aceea din timpul ultimei crize economice? Este dificil de spus, dar, cu siguranţă, economia şi creşterea economică vor încetini semnificativ, sectorul imobiliar fiind strâns legat de celelalte sectoare economice. Dacă unul dintre ele suferă, va suferi şi restul. Scuza vânturată de trilateralistul Mugur Isărescu este că mărirea dobânzii de referinţă s-a făcut cu scopul de a stopa inflaţia datorată pompării de bani ieftini în economie de către bănci. Dar ce uită să spună lacheul răposatului globalist David Rockefeller este faptul că aceşti bani împrumutaţi de bănci populaţiei sunt în mare parte bani fiat, simple hârtii fără valoare şi fără acoperire oferite de bănci populaţiei. Sau, mai rău, simple cifre tipărite pe ecranul unui calculator de casierul băncii care spune viitorului debitor că astfel i-a transferat bani în cont. Aceşti bani nu au acoperire în valoarea depozitului deţinut de respectiva bancă.

Ciclul prosperitate-recesiune poate fi descris simplu: când dobânda e scăzută, oamenii sunt mai optimişti, se îndatorează mai mult (deoarece banii sunt mai ieftini), cumpără mai multe bunuri, iar afacerile prosperă. Aceasta este prima parte a ciclului, şi anume prosperitatea. Urmează apoi recesiunea ce are loc atunci când bancherii consideră că i-au îndatorat pe oameni suficient de mult, încât să-i doboare efectiv prin creşterea dobânzilor. Crescând dobânzile, oamenii au mai mult de plătit în contul datoriilor bancare, se împrumută mai puţin, cumpără mai puţin, afacerile se prăbuşesc, iar oamenii sunt concediaţi de la locul de muncă. În final, întreaga economie suferă. Aceasta este singura explicaţie pentru mare parte din recesiunile care au avut şi vor avea loc. Explicaţiile pretenţioase ale analiştilor economici nu sunt decât praf în ochii necunoscătorilor şi nimic altceva.

Dacă zvonurile legate de faptul că băncile au dreptul să dea împrumuturi în valoare de până la 10 ori valoarea depozitelor pe care le deţin se confirmă, atunci ne confruntăm cu o situaţie gravă.

Dar situaţia este chiar mai gravă, deoarece zvonurile se pare că se confirmă şi, aşa cum afirmă un articol publicat în 2014 în cotidianul britanic The Guardian, băncile au dreptul să împrumute sume nelimitate de bani. Mai bine spus, creează bani din nimic, pe care îi împrumută populaţiei, cerând apoi dobândă pe ei.

Asta l-ar face până şi pe Isus Hristos cu pâinicile şi peştişorii lui să pară un simplu amator. De aceea inflaţia creşte, a crescut şi va continua să crească în continuare, iar Isărescu ar trebui s-o ştie: băncile produc „bani din aer” fără nicio limită, pe care îi introduc apoi în circuitul comercial, făcând ca cererea să crească. Crescând cererea (fără ca producţia să se adapteze creşterii cererii), cresc şi preţurile. Dar totul este făcut pe credit, pe îndatorare, deci e o falsă prosperitate. În cazul în care amărâtul de rând se află în impas şi nu mai poate să-şi plătească datoria către bănci (datorie formată din bani inexistenţi plus dobânda), banca îi ia casa, maşina, terenul, afacerea sau apartamentul, care sunt valori tangibile, spre deosebire de banii fiat. Dar asta nu se învaţă la şcoală, nu? Mare păcat. Ca să fim corecţi cu Isărescu, inflaţia din România a crescut şi din cauza măririi artificiale a salariilor de către guvernele păstorite de Liviu Dragnea.

Lăcomia comercianţilor poate să fie şi ea un factor al creşterii preţurilor, asta ca o paranteză. Şi tot ca o paranteză, atragem atenţia că banii fiat au fost consideraţi de propaganda din mass-media o teorie a conspiraţiei pentru multă vreme, dar, ca multe aşa-zise teorii ale conspiraţiei, până la urmă aceasta s-a dovedit reală, aşa cum recunoaşte chiar The Guardian.

Banii fiat sunt responsabili de asemenea nu numai pentru deprecierea monedei noastre naţionale, dar şi a altor monede naţionale, inclusiv pentru deprecierea dolarului. Ce puteai cumpăra, în 2000, cu 100 de RON, cumperi azi cu 600 de RON, iar Mugur Isărescu ar trebui să ştie şi acest aspect. Rezerva Federală este responsabilă, în SUA, pentru deprecierea dolarului şi se află sub o imensă presiune pentru a fi supusă unui audit, dar se pare că influenţa bancherilor internaţionali a oprit această investigație.

Ca să revenim la subiect, este necesar să fie spus că tot limbajul economic este plin de termeni pretenţioşi care pot pune probleme şi celui mai silitor student, dar procesul economic este cu mult mai simplu şi mai uşor de înţeles, însă folosirea termenilor de specialitate greu de înţeles se face intenţionat de bancheri, astfel încât doar ei să rămână singurii deţinători ai secretelor economice. Şi ce secrete!!!

Într-o economie construită pe baze sănătoase, fără bani fiat, băncile ar împrumuta o cantitate de bani egală cu valoarea depozitelor lor, la o dobândă aproape inexistentă, fără comisioane sau alte vrăjitorii bancare. Dar, cum nu trăim într-o economie sănătoasă, totul se va sfârşi cu o Mare Criză Economică.

Într-o economie sănătoasă, fără bani fiat, inflaţia ar fi mult redusă, iar crizele economice ar fi foarte rare. Ca o paranteză, acesta a fost şi motivul oficial din spatele constituirii Federal Reserve: prevenirea crizelor economice. Din păcate Federal Reserve şi-a ratat total misiunea, asta în cazul în care nu se dovedeşte chiar ea a fi cauza acestor crize.

Crizele economice sunt însă o bună modalitate de a înmagazina şi mai mult avere pentru cei mai bogaţi din vârful „lanţului trofic”, sărăcind în acelaşi timp masele. Dar sunt în acelaşi timp un prilej de a aşeza sistemul economic pe baze sănătoase. Asta, dacă nu repetăm greşelile trecutului – ceea ce facem însă de fiecare dată.

Trucul de a crea bani din nimic, de a-i împrumuta şi de a cere apoi o dobândă pe ei este sursa puterii bancherilor internaţionali. Trucul este menţionat în monumentala lucrare Tragedy and Hope, a profesorului Caroll Quigley. Quigley a fost profesorul lui Bill Clinton la Universitatea Georgetown, deci e o sursă de încredere.

Aurarii medievali sunt sursa inspiraţiei pentru bancherii internaţionali de azi în domeniul creaţiei banilor fiat. Cum să renunţe cămătarii moderni la o sursă de profit sigură şi atât de lucrativă? Tot profesorul Quigley dă şi numele dinastiilor de bancheri care controlează băncile internaţionale de investiţii şi implicit economia mondială. Curios lucru, mare parte a acestor familii erau la momentul respectiv (anii 1930) evreieşti. Era Quigley un nebun care credea în teorii ale conspiraţiei antisemite? Nu, Quigley era un om care îi admira pe aceşti indivizi şi lucra în acelaşi timp pentru ei, deci nu avea motive să-i trădeze.

O eventuală prăbuşire a economiei mondiale presupune şi resetarea acesteia pe noi fundamente; o Bancă Mondială care să controleze toate economiile ţărilor lumii este pe buzele mai multor economişti de marcă. Dar şi Rezerva Federală americană a promis că va preveni crizele şi a dat greş, aşa că de ce o Bancă Mondială ar reuşi aceasta? Dacă Banca Mondială este încă subiect de speculaţii, ascensiunea Chinei care va dicta restului lumii regulile economice, politice şi sociale este sigură.

Nu ştim încă dacă şi cât a întârziat alegerea preşedintelui Trump acest proces, dar o lume dominată de o dictatură, precum cea de la Beijing, cu siguranţă nu va face planeta noastră un loc mai bun.

Nu trebuie însă să ne amăgim: China prezentă este şi ea sub controlul bancherilor internaţionali și al megacorporaţiilor. Privind la China modernă, privim la lumea noastră aşa cum va fi peste câteva zeci de ani: distopia care încet-încet va trimite planeta noastră într-un nou Ev mediu întunecat.

Asta în cazul în care visul celor care doresc un guvern mondial cu puteri discreţionare se va îndeplini.

Notă:
Cei care vor critica acest articol vor spune că cei de la The Guardian vorbesc despre băncile din ţara lor. Dar bancherii români ar trebui să fie (ca să ne exprimăm în limbaj grobian) „proşti”, ca să nu aplice trucul băncilor din Marea Britanie, mai bine spus să împrumute populaţiei bani care nu există, pentru a cere apoi o dobândă în schimbul lor. Iar cei care controlează rata dobânzii controlează ciclurile prosperitate-austeritate ale economiei fiecărei ţări. Astfel ne dăm cu adevărat seama de importanţa afirmaţiei lui Nathan de Rothschild conform căreia cine controlează banii unei naţiuni controlează acea naţiune.
 
În ţara noastră. BNR controlează dobânda de referinţă, deci poate dicta când să fie austeritate şi când să fie prosperitate. Trilateralistul Mugur Isărescu nu a fost păstrat degeaba timp de 28 de ani la conducerea BNR, deoarece şi-a servit bine şefii. BNR nu e banca noastră, iar Isărescu nu e omul nostru, deci concluzia este una simplă şi tristă pentru noi ca ţară şi popor.

Toţi marii analişti economici sunt de acord că o nouă Mare Criză Economică ne aşteaptă, iar singurul aspect asupra căruia aceştia nu au căzut de acord e când se va produce acest cataclism financiar. Însă nu putem fi de acord cu aceştia că astfel de crahuri economice sunt evenimente ciclice. Propaganda din mass-media servită de mulţi dintre analiştii economici ce sunt astăzi consideraţi de prestigiu va oferi tot felul de explicaţii complicate şi va arunca vina pe alţi factori şi nu pe adevăraţii vinovaţi pentru acest dezastru: băncile centrale controlate de familia Rothschild şi, implicit, de Oculta Mondială.

Citiți și:

De la aurarii medievali la familia Rothschild – banii fiat şi Marea Criză Economică

Sunteţi pregătiţi pentru criza financiară din 2019?

yogaesoteric
16 aprilie 2019