Care-i treaba cu protestele agricultorilor și transportatorilor?

„Nu vă asociați cu extremiștii de la AUR! Fugiți de Șoșoacă deoarece altfel veți pierde tot ce ați câștigat până acum!”. Iată rădăcina comunicațională transmisă isteric fermierilor și transportatorilor pe toate canalele de informare. E o frenezie propagandistică cum rar mi-a fost dat să văd. De la covid încoace, recruții de prin redacții n-au mai fost într-o asemenea alertă. S-a dat consemn: „Șo pă iei!”(sic!).

M-au întrebat mulți de ce nu scriu despre greva agricultorilor și a transportatorilor. La urma urmei demersul lor e unul corect. Și, să nu uităm, au ieșit în stradă de atâtea zile. În plus – asta v-o confirm – oamenii de acolo, în majoritatea lor, sunt oameni corecți, amărâți, ajunși la capătul răbdării. Am fost acolo, m-am amestecat printre ei, am vorbit cu ei și sunt cât se poate de conștient de problemele lor. Cu toate acestea am tăcut. De ce?

În primul rând pentru că acei oameni nu au ieșit în stradă, ci au fost scoși în stradă. O spun cu toată responsabilitatea. Niciun protest nu răsare de la sine. Faptul că s-a ajuns atât de departe cu manipularea ar fi cazul să vă pună serioase semne de întrebare. Oamenii aceia sunt efectiv aruncați în față la sacrificiu, precum niște pioni. De ce se face asta? Nu contează. Evenimentul care se cuvine remarcat este acela al cedării controlului vectorului social către forțe externe. De aceea protestele europene ale fermierilor sunt atât de bine sincronizate. Nu pentru că s-au trezit acum românii, ci pentru că se testează modalitățile optime de control social la nivel continental. Asta e chestiunea care e cazul să vă îngrijoreze și acesta este motivul pentru care până acum am tăcut. Voi închide paranteza spunându-vă că inițial am vrut să public un material cu titlul „Care-i legătura dintre WEF și protestele de la noi”. Îl las pentru mai târziu.

Revenind la firul ierbii: care-s problemele agricultorilor și ale transportatorilor? Agricultura română nu e sprijinită, ci sabotată. Asta e principala problemă a agricultorilor. Faptul că occidentalul ia subvenția la lapte mai mare decât încasează crescătorul român pe litrul de lapte e o problemă șocantă. La fel de șocante sunt subvențiile pentru așa-numita „A treia revoluție în agricultură”, unde se oferă bani cu toptanul pentru digitalizarea și robotizarea agriculturii. Am văzut la o fermă din Franța o creștere de trei ori a productivității prin asemenea abordări. Nu mai vorbesc despre eficiență! Unde suntem noi din acest punct de vedere? Nicăieri! Ministerul Agriculturii ne ține în preistorie deoarece, la un moment dat, s-ar putea ca noi să fim cei cărora le va fi interzisă practicarea agriculturii. De ce? Pentru că suntem proști!

Faptul că mafia legumelor turcești are o atât de mare ramificație, încât ajunge până la Iohannis este iar o problemă majoră. Doare, Plăvane? Faptul că grâul ucrainean intră în România ca-n brânză e o altă problemă, care nu se vrea tranșată din două motive: stăpânii sunt disperați deoarece dacă se închide și România, e stop joc pentru ei, dar și localnicii încasează șpăgi grase pentru a închide ochii. Din nou o mafie cu ramificații la Palatul Victoria și Cotroceni. Pentru ca bombele chimice – denumire blândă dată cerealelor ucrainene – să-și găsească aici piață de desfacere la prețuri scandaloase, pentru ca ele să ajungă în Portul Constanța și pentru ca întreaga mafie transnațională să trăiască, se sacrifică viața bieților fermieri de aici.

Nu în ultimul rând, avem prețurile inputurilor. Cei care nu lucrează în agricultură habar n-au de explozia de acolo. Prețurile îngrășămintelor au bubuit, în condițiile în care nu se găsesc soluții pentru producția locală, care este strategică. E încă o zonă unde suferim efectele trădării naționale ajunsă politică de stat. Așadar iată principalele problemele ale agriculturii. Câte dintre ele se discută la modul real? Niciuna!

Să trecem la transportatori. În primul rând – chestia care nu se spune – este devastatorul „Pachet Mobilitate” adoptat la nivelul Parlamentului European și care introduce practici discriminatorii, eliminându-i pe transportatorii români din jocul european al transportului de marfă. Asta după ce firmele românești reușiseră să-și optimizeze fluxurile și să joace cu prețuri imbatabile. Respectivul pachet contrazice libertatea de mișcare a oamenilor și a mărfurilor, adică principiul de bază al UE. O aberație care e dublată de refuzul terestru la Schengen. De fapt aici e marea problemă a transportatorilor: nu doar că sunt nevoiți să-și întoarcă la modul aberant camioanele în țară, dar mai au de stat și la cozi kilometrice pentru că niște lingăi trimiși de noi la UE nu știu să facă altceva decât să pupe tocuri pe-acolo. Ați auzit de vreo inițiativă a nulității ăleia care-i Comisar la transporturi? Pentru că a făcut bărbată-su blatul cu predarea PNL-ului, nulitatea a fost susținută pentru a se cățăra pe acel post. Ce tragedie pentru noi: de când am intrat în UE am reușit performanța să dăm doar comisari proști, lingăi, incompetenți. Dar să nu ne îndepărtăm de subiect. Așadar avem această problemă care distruge competitivitatea noastră la nivel european.

Apoi avem nemernicia de pe piața asigurărilor obligatorii. Ca să înțelegeți, o poliță RCA aduce emitentului un profit de aproximativ 80%. Și, cu toate acestea, dinspre zona monopolistă a asigurărilor sunt voci care spun că „așa nu se mai poate!”. Zău? Acest RCA este de fapt un bir privat, un jaf la drumul mare. La un moment dat, disperați de situație, transportatorii au vrut să-și facă propria societate de asigurări, astfel încât să-și reducă costurile. Doar că au venit niște băieți discreți și le-au spus că niet!

De altfel, vedeți limpede jaful la drumul mare. Nu întâmplător ASF-ul a băgat în faliment societățile competitive de pe piață pentru a permite monopolizarea acesteia. Acum piața e acaparată, iar oligopolul face ce știe mai bine: jefuiește ca-n codru. Din nou, întreb: câte dintre aceste probleme se discută la nivelul real? Zero!

De fapt aici este problema cu manifestațiile agricultorilor și transportatorilor. Oamenii naivi sunt scoși la mezat doar pentru verificarea funcționalității „răspunsului la stimuli” a vectorului social. Aceasta e singura miză. Când se transmite în disperare că „nu mergeți cu Șoșoacă sau cu Simion pentru că pierdeți tot ce ați câștigat”, de fapt se evită esențialul, anume că acei oameni nu au câștigat nimic. Și nici nu vor câștiga. Nu înțeleg care-i problema că autorizarea mitingului a fost obținută de Șoșoacă. Foarte bine! Oamenii ăia au posibilitatea, în acest fel, să meargă spre Palatul Victoria unde să-i transmită direct acordeonistului de acolo care-s problemele. Sub nicio formă nu văd ce-ar câștiga Șoșoacă. Faptul că vine multă lume la mitingul ei? Hai să fim serioși!

Din păcate, nici agricultorii și nici transportatorii nu au structuri puternice de coordonare. Degeaba ies în stradă câțiva oameni, solicitând măsuri care mai de care mai inaplicabile. Nu așa se face treaba. Treaba se face prin coordonare, prin urmărirea interesului comun. Am schițat problemele. Probabil că sunt mult mai multe, dar aceste probleme e necesar să fie susținute de organizații puternice, care să acționeze coerent. Iar blocarea traficului ilegal făcut de Ucraina pe teritoriul nostru ar fi cazul să fie primul pas. Deoarece de aici încep toate.

Pun punct aici deoarece cred că am spus tot ce aveam de spus. Acestea sunt problemele: aveți curaj să le priviți în față?

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Sigiliul trădării naționale. România își sacrifică agricultura la ordinul UE
Germania: Protestele fermierilor s-au extins în toată țara. Un fermier explică de ce eliminarea subvenției pentru motorină ar duce la falimentul fermelor

yogaesoteric
27 ianuarie 2024