De ce România nu era cazul să piardă niciodată procesul de la ICSID Washington cu Gabriel Resources / Roșia Montană Gold Corporation

De aproximativ o lună de zile, în contextul exploziei prețului aurului, a devenit tot mai evident faptul că inițiatorii proiectului minier de la Roșia Montană, precum și autoritățile române se grăbesc să demareze exploatarea prețiosului zăcământ din Apuseni.

Cei de la Roșia Montană Gold Corporation au dat năvală din nou pe televiziuni și în presa scrisă cu o sumedenie de materiale publicitare extrem de bine plătite, iar puterea actuală – susținătoare ferventă a exploatării aurului din Apuseni – rezolvă și ultimele probleme care mai stăteau în calea canadienilor de la Gabriel Resources. În acest sens poate fi explicată și brusca răsucire a udemeriștilor, care până mai ieri erau adversari înverșunați ai acestui proiect.

Însă o chestiune esențială privind proiectul exploatării aurului de la Roșia Montană nu s-a luat în calcul și nimeni nu discută despre ea. Această imensă inginerie financiară, prin care România este spoliată nemilos, se construiește pe o ilegalitate mai mult decât evidentă. Anume că, Roșia Montană Gold Corporation este o structură a cărei lichidare judiciară ar fi fost necesar să fie făcută încă din anul 2009! Conform unei decizii a justiției române. Pentru a afla mai multe amănunte despre această afacere veroasă, cotidianul.ro a vorbit cu avocatul Gheorghe Piperea, specializat în probleme de insolvență judiciară.

Cotidianul.ro: Domnule avocat Piperea, în 2009, Tribunalul Alba Iulia a dat o hotărâre în urma căreia societatea RMGC era necesar să fie lichidată sau dizolvată. Care sunt temeiurile juridice ale acestei decizii date de instanța de la Alba?

Av. Gheorghe Piperea: Se cuvine să precizez că într-adevăr această societate comercială, RMCG era necesar să fie desființată încă din data de 31 decembrie 2009. Legea societăților comerciale spune că orice persoană interesată poate să ceară constatarea de drept a lichidării unei societăți în cazul în care se constată că pierderile pe care le are societatea respectivă depășesc jumătate din activul net contabil.

Ei bine, istoria societății RMCG este următoarea: În 2008, cei de la RMCG au convocat o adunare generală a acționarilor, la care Statul român (acționar la vremea aceea cu 19%, prin Minvest Deva) nu a participat. De altfel, domnii de Minvest Deva nu au participat niciodată la nicio ședință a acționarilor de la RMCG. La acea adunare generală a asociaților, cei care manageriază RMCG au spus că pierderile companiei sunt atât de mari, aproape 650 milioane RON, încât se impune de urgență investirea unor sume mari de bani în firmă. Statul român, în baza celor 19 procente din companie pe care le deținea atunci, era obligat să facă o infuzie de capital de aproximativ 115 milioane RON, bani pe care evident că Minvest Deva nu i-a avut. Și așa dăduseră pe nimic celor de la Gabriel Resources concesiunea de la Roșia Montană, chestiune care s-a petrecut în anul 1999 (în vremea în care Ministrul Industriilor era pedelistul Radu Berceanu – n.r.).

Revenind la chestiunea dizolvării juridice a RMGC, societatea cu pricina, constatând că a ajuns la o asemenea pierdere financiară care depășea activul net contabil, a convocat acea adunare generală a acționarilor, în care ar fi fost necesar să decidă fie lichidarea societății, fie continuarea ei, dar numai în două condiții mari și late: reducând capitalul social până la nivelul activului net contabil sau reconstituind capitalul social. Atenție, este vorba despre reconstituirea capitalului social și nu despre majorarea capitalului social! Este o diferență esențială între cele două operațiuni. Reconstituirea capitalului social presupune, conform legii în vigoare, aducerea capitalului social la un nivel echivalent cu jumătate din valoarea activului net contabil.

C.: Bun, și ce cale a ales acționariatul RMGC în privința acestor pierderi financiare uriașe?

G.P.: Evident că cei de la Roșia Montană Gold Corporation nu au făcut nici reducere de capital social și nici reconstituire de capital social. De reducere nici nu s-a pus problema iar reconstituirea de capital social presupunea aducerea unor bani de acasă, ca să explic cât mai simplu. Domnii de la RMGC au apelat însă la o șmecherie și au majorat capitalul social, atenție, fără a aduce vreun ban. Au luat niște creanțe pe care ei, ca acționari majoritari le au și le-au convertit în acțiuni. Adică ce au făcut ei?! Au hotărât să apară în documentele contabile cum că acționarul majoritar al RMGC, respectiv Gabriel Resources să apară cu diverse sume de bani pe care le-ar fi împrumutat de-a lungul timpului companiei. Evident că era relativ simplu de făcut, s-au fabricat niște documente care au fost introduse ulterior în contabilitatea firmei de la Roșia Montană, și uite așa le-a apărut canadienilor o mare și frumoasă creanță, pe care au convertit-o în acțiuni. Nici măcar un leu cash nu a fost adus ca participație la această majorare de capital social.

De altfel, în încheierea de ședință de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Alba, din 29 decembrie 2009, în care a fost respinsă decizia de majorare a capitalului social, sunt trecute toate acestea. Respingerea dată de instanța de la Alba a devenit irevocabilă. Iar instanța a spus cât se poate de clar și de simplu: „Această majorare de capital este nelegală, întrucât se încalcă articolul 201, alineatul II, din lege. Nu e o creanță certă, nu ați dovedit niciun moment că ați dat realmente acele sume de bani societății RMGC, așadar nu se poate lua în discuție majorarea capitalului social și transformarea unei creanțe, care în fapt nu apare nicăieri, în acțiuni.” Tot în acea decizie irevocabilă, subliniez irevocabilă, instanța de la Alba a mai spus ceva: „Acționarul principal de la RMGC nu a respectat dreptul acționarului minoritar (Statul Român prin societatea Minvest Deva) de a spune da sau nu la această majorare de capital social. Și nu numai că nu au fost respectate drepturile societății Minvest Deva, dar nici măcar nu a fost convocată, conform legii, adunarea generală a acționarilor.”

C.: Care au fost urmările concrete ale deciziei date de Tribunalul Alba?

G.P.: Firește că cei de la RMGC au făcut o nouă cerere de mențiuni pentru majorarea capitalului social, iar între timp onor Guvernul României, în 2010, a schimbat legislația privind Registrul Comerțului, eliminând din lege prevederea conform căreia un judecător delegat este necesar să se pronunțe referitor la legalitatea unei cereri de majorare de capital social, această competență revenind doar directorului Registrului Comerțului din județul respectiv. Mai pe românește spus, Guvernul a scos Justiția din joc în privința pronunțării pe legalitatea unor cereri făcute de societățile comerciale. Dar stați așa, că asta nu e tot! Culmea este că această nouă cerere făcută de RMGC de majorare a capitalului social a fost din nou respinsă, chiar și în condițiile în care guvernul netezise drumul către aprobarea majorării de capital social. Numai că de data asta, băieții de la RMGC au apăsat butoanele potrivite și, la recursul cerut de ei, conform noii legislații, au primit în sfârșit aprobarea pentru această majorare ilegală de capital social. Repet, majorare ilegală, ca să fie foarte clar pentru toată lumea!

C.: Statul român, respectiv Minvest Deva, ce a făcut, cum și-a apărat procentele?

G.P.: Minvest Deva nu a făcut nimic, probabil că asta era înțelegerea. De altfel, cu ocazia acestei majorării ilegale de capital social, Minvest Deva a mai rămas cu doar 0,6% din acțiunile la RMGC.

C.: Înțeleg că există în continuare posibilitatea legală ca cineva, orice persoană sau ONG interesat să poată cere în instanță constatarea lichidării de drept a societății comerciale Roșia Montană Gold Corporation.

G.P.: Da, corect! ONG-urile, persoane fizice sau chiar parlamentarii în nume propriu pot cere oricând instanței constatarea încetării de drept a existenței societății comerciale RMGC. A lichidării juridice a acesteia. Totul e să și vrea cineva să facă asta. Nu vedeți că toată lumea implicată mai mult sau mai puțin în lupta împotriva derulării acestui proiect minier absolut scandalos se ferește să ia o poziție mai dură sau să ia taurul de coarne și să lupte până la capăt? Pentru că, în justiție, vă garantez, totul ar decurge extrem de simplu – pentru că ilegalitatea comisă de AGA a RMGC este evidentă, și succesul unei astfel de acțiuni civile ar fi garantat. Niciun judecător cu judecata întreagă din România, desigur pe fondul stârnit de importanța unui asemenea proces, nu ar îndrăzni să încalce legea și să dea altă decizie decât aceea de lichidare/dizolvare juridică a societății comerciale RMGC. Și astfel s-ar pune definitiv punct uneia dintre cele mai scandaloase înșelăciuni din istoria României, comisă de o firmă, cu acordul sau chiar cu ajutorul autorităților române, în dauna interesul național.

C.: Din punct de vedere juridic, există posibilitatea ca acei reprezentanți ai statului care și-au dat acordul sau chiar au ajutat la înfăptuirea acestui șir de ilegalități, să suporte consecințele penale ale faptelor lor?

G.P.: Teoretic da, dar nu aș vrea să mă pronunț eu în această chestiune. Vă spun doar atât, totul e să existe voință pentru asta. Și ar mai fi încă ceva de adăugat în acest sens. Anume că pot răspunde penal și aceia care au dat, odată cu concesiunea, și hărțile importantului zăcământ minier de la Roșia Montană. Pentru că este necesar să precizăm foarte clar încă un aspect, pe care mulți evită să îl spună cu voce tare: la Roșia Montană, nu doar zăcământul de aur este important, ci mai ales cantitatea uriașă de uraniu care se află acolo. Probabil că bătălia asta se dă nu atât pentru aur, deși nici acesta nu e deloc de neglijat, mai ales acum când prețul acestui metal a urcat la cote uriașe, ci mai ales pentru neprețuitul uraniu din Apuseni.

**********

La chestiunile explicate de avocatul Gheorghe Piperea, în legătură cu afacerea complicată de la Roșia Montană, mai adăugăm un aspect deloc lipsit de importanță. În acțiunea de la Tribunalul Alba Iulia, RMGC a fost reprezentată în instanță, dar și ulterior, de casa de avocatură Țucă și Asociații. Avocații de acolo sunt cei care îl reprezintă și pe Traian Băsescu în toate acțiunile din justiție. Ultimul proces în care această casă de avocatură l-a reprezentat pe Băsescu este procesul (pierdut de șeful statului) în care președintele României i-a cerut daune morale deputatului PSD Mugurel Surupăceanu, care îl acuzase de implicare în comerțul cu etnobotanice.

Parafrazând formula de salut a lui Mircea Badea, putem afirma, referitor la afacerea scandaloasă de la Roșia Montană, că trăim în România, unde nimic nu e întâmplător.

Citiți și:
România se așteaptă să plătească minim 2 miliarde de dolari în afacerea Roșia Montană
De ce proiectul de la Roșia Montană este un act de trădare a interesului național

yogaesoteric
18 februarie 2024