Miron Cristea, Patriarhul care a condamnat Masoneria. Cum a osândit Biserica francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă

Se împlinesc 85 de ani de la mutarea la cele veșnice a primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, una dintre cele mai remarcabile personalități românești din perioada interbelică, primul român care i-a dedicat o teză de doctorat lui Mihai Eminescu, la Budapesta, în cadrul Facultății de Litere și Filosofie. Tot el este Patriarhul care a condamnat masoneria, sentință a Sfântului Sinod reiterată de BOR și valabilă și azi.

Participarea la și susținerea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, în calitate de al treilea Episcop al Caransebeșului, au făcut din episcopul Miron Cristea unul dintre cei mai însemnați lideri ai românilor transilvăneni.

Înainte să fie ales Patriarh, acesta „a lucrat cu râvnă pentru luminarea clerului și a poporului din eparhie, pentru ridicarea moralului și întărirea disciplinei preoților și pentru dezvoltarea așezămintelor bisericești, culturale și economice”, potrivit ziarului Lumina.

Apoi, „pe plan național, s-a remarcat prin sprijinirea activă a luptei pentru emanciparea națională a românilor transilvăneni și participarea la evenimentul Marii Uniri înfăptuite la 1 Decembrie 1918. Discursul ierarhului din Caransebeș la Alba Iulia a reprezentat o sinteză minuțios alcătuită din întreaga istorie de frământări, lupte și aspirații ale poporului român. În finalul discursului, Miron Cristea a rostit: «Am ferma nădejde că glasul vostru unanim și prin voi glasul întregii națiuni se va concentra asupra singurei dorințe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!».

În ziua de 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeș ca mitropolit al Ungro-Vlahiei și primat al României. Alegerea episcopului Miron Cristea reprezenta în acea vreme un adevărat simbol al unirii tuturor românilor și consfințirea unirii politice a Transilvaniei cu România. A doua zi, în 1 ianuarie 1920, la Palatul Regal, a avut loc ceremonia învestirii noului mitropolit primat, regele Ferdinand încredințându-i toiagul arhipăstoresc, simbol al autorității chiriarhale și al înaltei demnități ierarhice”.

Miron Cristea a fost întronizat Patriarh la exact doi ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, în data de 25 februarie 1925. Acesta s-a implicat și în viața politică: a făcut parte din Regență (iulie 1927 – iunie 1930) și a fost prim-ministru, din februarie 1938 până la decesul său, în martie 1939, la Cannes, din cauza unei bronhopneumonii și a unor complicații cardiace. În ianuarie 1939, Miron Cristea suferise două atacuri de cord și răcise în gara din Nisa, când o aștepta pe nepoata sa. Medicii îl sfătuiseră să plece într-o zonă mai călduroasă, pentru ca geroasa iarnă din România să nu-i agraveze problemele de inimă. Patriarhul Miron Cristea este înmormântat în Catedrala patriarhală din București.

Iată poziția oficială a BOR despre masonerie, document semnat de Patriarhul Miron Cristea în 1937:

Temei Nr. 785/1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.

Sfântul Sinod însușindu-și concluziile din referat hotărăște:

1. Biserica osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă și în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învață pe adepții ei să renunțe la orice credință și adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu rațiunea lor. Ea propagă astfel necredința și lupta împotriva creștinismului, ale cărui învățături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulți intelectuali să și-i facă membri și obișnuindu-i pe aceștia să renunțe la credința creștină, Francmasoneria îi rupe de la Biserică, și având în vedere influența însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de așteptat ca necredința să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În fața propagandei anticreștine a acestei organizații, Biserica este necesar să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepție despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, și ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raționalismul și naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învățământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” și orice educație ce rezultă din credința religioasă și din destinația omului la o viață spirituală eternă. Materialismul și oportunismul cel cras în toate acțiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii și creștinii și Francmasoneria susține că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul și se înalță deasupra celorlalți oameni. Aceasta însemnează că creștinismul nu dă niciun avantaj în ce privește cunoașterea adevărului și dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai dușmanii de moarte ai lui Hristos să fie considerați într-o situație superioară creștinilor din punct de vedere al cunoașterii adevărurilor celor mai înalte și al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreștine. Chiar dacă unii adepți nu dau nicio însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forță quasi-religioasă. În orice caz, prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci și creștinismului. În afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare și motive de ordin social când întreprinde acțiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă și subversivă subminare a ordinei sociale, prin aceea că își face din funcționarii Statului, din ofițeri, unelte subordonate altei autorități pământești decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neștiuți încă nici de ei, având să lupte pentru idei și scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranță în viața Statului și în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna și întunerecul. Împotriva jurământului creștinesc pe care acei funcționari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din națiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al națiunilor și le-a ajutat să-și dobândească libertatea și să-și mențină ființa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietății spirituale din sânul omenirii.

Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui dușman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale și al națiunei, sunt următoarele:

1. O acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și a activității nefaste a acestei organizații;
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, „Frăția Ortodoxă Română” extinsă pe toată țara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
   Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc.
   De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești.
3. Preoțimea va învăța poporul ce scopuri urmărește acela care e francmason și-l va sfătui să se ferească și să nu dea votul candidaților ce aparțin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporațiunile bisericești și asociațiile religioase se va strădui să convingă Guvernul și Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desființarea acestei organizații oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din inițiativa parlamentară.

2. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broșură prin Consiliul Central Bisericesc și se va întrebuința ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.

Î.P.S. Patriarh prezintă declarația făcută în fața Sa, a delegaților lojei francmasone naționale în frunte cu dl Pangal, prin care aduc la cunoștință că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient și spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naționale și creștine. El – dl Pangal – în numele delegaților, declară că toți membrii lojelor francmasone naționale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.

Sf. Sinod ia act cu satisfacție de declarația dlui Ion Pangal și a celorlalți conducători ai masoneriei naționale române, cetită în ziua de 25 februarie a.c. în fața Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunță că această organizație se autodizolvă. Este prin urmare de la sine înțeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat și prin urmare nu mai există.

La orele 13 Î.P.S. Patriarh ridică ședința, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 martie a.c., orele 10 dimineața.

Președinte, (ss) Miron
Secretar, (ss) – Galaction Craioveanu

Citiți și:
Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE
Revoluție și masonerie (I)

yogaesoteric
31 martie 2024