Istoria oficială a Tricolorului. Ce spunea antropologul Vintilă Mihăilescu despre Drapelul Național

Data de 26 iunie este Ziua Drapelului Național al României, iar cu acest prilej în toată țara au avut loc ceremonii militar-religioase. Ziua de 26 iunie a fost proclamată Zi a Drapelului Național al României în mai 1998.

Istoria oficială a Tricolorului, un simbol mai vechi decât Marea Unire, începe în 1848, drapelul fiind adoptat în forma actuală în 1867, în timpul domniei lui Carol I: albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roșu în partea exterioară.

Tricolorul ca simbol al națiunii române apare la începutul secolului al XIX-lea, putând fi văzut în picturile drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).

Tricolorul românesc e simbol de libertate la 1848 și de unitate la 1859. Îi însoțește pe ostașii care aduc independența României în 1877. Spre el vor privi cu speranță românii în lupta pentru unitate, încununată la 1918.

Astăzi, îl vedem zi de zi pe instituțiile publice, dar tricolorul nu este doar un decor oficial, el căpătând suflet când e purtat de un sportiv victorios sau când onorează un militar căzut la datorie, ne umple de bucurie și ne sprijină în suferință, fiind un simbol care se transformă în sentiment atunci când se întâlnește cu momente cheie din viețile noastre și din destinul țării.

Alcătuirea drapelului are rădăcini adânci în trecutul nostru. „Este o întruchipare a culorilor Principatelor Române, este un simbol al unității naționale din timpul domniei lui Mihai Viteazul, când știm că a avut loc prima Unire politică a Țărilor Române, și nu în ultimul rând, este o prezentare a celor mai frecvente culori care apar pe toate țesăturile populare din toate regiunile României”, explică muzeograful Șerban Constantinescu, de la Muzeul Național de Istorie a României.

Tricolorul a apărut din dorința de unitate a moldovenilor și a muntenilor. La începutul secolului al XIX-lea, în vremea domnitorilor Alexandru Dimitrie Ghika și Mihail Sturdza, steagurile Principatelor aveau doar două culori: în țara Românească galben și albastru, în Moldova – roșu și albastru. Primul decret pentru a prezenta tricolorul ca steag național datează de la 14 iunie 1848. Steagul revoluționarilor de atunci avea aceleași culori ca astăzi, dar așezate orizontal.

În 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite. „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinței, ordinei și al disciplinei ce reprezintă oastea”, declama domnitorul.

În forma pe care o are și astăzi, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I. „Pânza era tricoloră, albastrul apare lângă hampă, deci culorile sunt pe verticală, galben în mijloc, roșu în partea exterioară. În cele patru colțuri, niște ghirlande din frunze de laur, apărea cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era pictată stema țării”, amintește Șerban Constantinescu.

În 1948, comuniștii au interzis însemnele regatului și au așezat pe steag noua stemă a republicii. „Toate țările devenite socialiste sau comuniste după al Doilea Război Mondial și-au schimbat stemele, introducând elemente sovietice. E clar că ele nu aveau nicio legătură nici cu tradiția stemelor, nici cu heraldica”, arată Cornel Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Național.

Românii vor șterge stema cu elemente sovietice de pe steag în Decembrie 1989, recuperându-și astfel drapelul, după mai bine de 40 de ani în care nu le mai aparținuse.

Pentru sportivi și pentru exploratori, drapelul nu are răceala însemnului oficial, ci este, înainte de toate, semnul victoriei și al mândriei de a fi român. „Drapelele naționale au o origine în steagurile, drapelele de luptă. În cazul războaielor, pornești la atac cu steagul și o faci de sute și sute de ani. Sportul este un fel de competiție, de război dacă vreți, pașnic, între două țări”, analizează antropologul Vintilă Mihăilescu.

De câțiva ani, drapelul are și o zi a lui – 26 iunie. Dar ne însoțește mai ales de Ziua Națională, când ne ajută să ne amintim cine suntem.

Citiți și:
Alianța PMP-USR-FD și-a lansat programul: abolirea monedei naționale, renunțarea la dreptul de veto și propagandă pro-UE în școli
Simbolurile de pe ia românească reprezintă codul genetic al neamului nostru

yogaesoteric
7 iulie 2024