Vasile Astărăstoae, despre războiul religie-știință în epidemia COVID-19: Între Iisus și Baraba, mulțimea îl alege tot pe Baraba

Fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, a scris pe site-ul său un articol despre atacarea religiei în timpul epidemiei de coronavirus. „E necesar să acceptăm o realitate: superstițioșii sunt majoritari, creștinii sunt minoritari”, spune acesta.

Iată textul integral al articolului:

„Creștini sau superstițioși?

Un sondaj realizat în Franța, în 2016, arată că doar 18% dintre respondenți se declarau creștini, iar 14% de altă religie; în rest, atei / agnostici (61%) sau nu au vrut să răspundă. Este o estimare realistă într-un stat puternic marcat de Revoluția iacobină, secular și anticlerical. Paradoxul apare atunci când 69% dintre respondenți afirmă că sunt convinși de existența stafiilor și a altor ființe supranaturale (inclusiv extratereștri), cred în puterea magiei și în alte forme de superstiții. Cu alte cuvinte, atei, dar superstițioși.

În România, la recensământului din 2011, 86,45% din populația țării s-a declarat creștin ortodoxă. La „referendumul pentru familie” din 2018 (asumat de toate cultele religioase recunoscute în România, cu o singură excepție – biserica din care face parte președintele Iohannis), participarea a fost sub 30%. Am descoperit atunci că realitatea este alta: creștinii, în general, și deci și creștinii ortodocși sunt minoritari.

Modul de reacție la decizia de a interzice accesul credincioșilor în biserici – inclusiv în noaptea de Înviere (motivat de faptul că virusul ucigaș e cantonat acolo) vine să confirme acest fapt…
S-a format o majoritate consistentă, care a susținut și aplaudat această măsură. Majoritate formată din „progresiști” atei / agnostici și așa-ziși „creștini”. Într-un glas această „coaliție” a afirmat că a fost bine să stăm în case pentru că românii nu sunt educați, nu vor respecta regulile de distanțare socială și ar fi declanșat apocalipsa coronavirus. O asemenea abordare dezvoltă și accentuează o adevărată psihopatologie de masă susținută de frică / panică. Dacă îndrăznești să vii cu argumentul că (la fel ca în toate țările) o nesemnificativă parte din populație nu respectă regulile, sar să prezinte cazuri punctuale. Când arăți că statistic sunt nesemnificative, apelează la clișee: ești retrograd, mistic, incult și omul rușilor.

Nu doresc să comentez atitudinea ateilor / agnosticilor. E dreptul lor la opinie, e dreptul lor la alegere. Țin doar să le semnalez că în decursul istoriei mitologiile și marile religii au un punct comun: viața nu se sfârșește odată cu moartea trupului, ea continuă (bineînțeles sub altă formă) și după acest moment. Doar materialiștii consideră că suntem o simplă formă de existență a materiei, care după moarte revine la starea de atomi și molecule. Panica isterică s-a dezvoltat în societăți puternic secularizate (pragmatice, materialiste) în care speranța a fost doar în noul idol – știința (care însă nu a găsit o soluție până în prezent). Modul agresiv, intolerant în care se interzice altora viața religioasă nu se bazează pe adevăr, ci pe teroarea în fața bolii și a morții.

Doresc să comentez atitudinea așa-zișilor creștini. Avem aici două categorii:

a. Ideologi, care caută să justifice la nivel teoretic măsura. Sunt intelectuali apropiați ca esență de doctrina „progresistă”, cu o singură diferență: se declară creștini. Ei afirmă că nu poate exista o analogie între mersul la magazine, piețe, la cules sparanghel în Germania și deplasarea (cu măsuri de distanțare socială și de protecție) la Biserică. Sunt aceeași care la referendumul pentru familie „nu au înțeles întrebarea” și au militat pentru ca lumea să stea acasă. Spun ei că nevoile materiale nu pot fi satisfăcute fără deplasări în comunitate, în timp ce spiritualitatea poate fi înlocuită cu surogate acasă. Ba își permit să-i pună la punct pe ierarhii și preoții Bisericii Ortodoxe, care au solicitat o excepție pentru noaptea Învierii. Nu mă miră atitudinea lor (date fiind antecedentele), mă miră faptul că sunt validați, cultivați și promovați de bisericile creștine. Pe motiv că sunt inteligenți, culți, au operă. Asta îmi amintește de spusele Vrednicului întru Adormire IPS Bartolomeu în Pastorala de Paști din 2005: „Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar și prin creștinătate. Iuda de astăzi cunoaște bine Biblia, are studii universitare, vorbește câteva limbi străine”.

b. Creștini, care nu pot înțelege esența credinței așa cum ne-a dezvăluit-o Mântuitorul la Cina cea de Taină. Grupul e eterogen. Unii sunt cei care declară „Sunt ortodox, dar anti BOR”. Dar BOR este Biserica Ortodoxă Română. Să înțelegem că ar fi ortodocși ce aparțin de alte biserici (rusă, greacă, ucraineană etc.)? Sau, de fapt, și-au făcut o biserică proprie pe care vor să o promoveze, folosind cuvântul „ortodox”. Alții sunt cei care practică formalismul credinței fără să ajungă la esența ei. De aici și teama care îi domină. În această pandemie ei spun: „Nu am nevoie să merg la Biserică, stau acasă, citesc rugăciuni, aprind o lumânare, nu e nevoie să mă împărtășesc și nici nu am nevoie de Lumina Învierii din Biserică pentru că s-ar putea ca cel care o aduce să mă infecteze cu «virusul ucigaș». Pot să o aprind singur, mai ales că s-ar putea ca pe drumul spre casă să se stingă”.

Aceste afirmații dovedesc superstiții și nu credința creștină. Pentru un credincios, Sfânta Euharistie nu este un simplu ritual, nu este un simbol prozaic. Este întâlnirea cu Hristos. Sfânta Împărtășanie nu e o fărâmă de azimă și o picătură de vin, ea este trupul și sângele lui Hristos, care te vindecă, nu te îmbolnăvește. Lumina pe care o luăm (nu o aprindem noi) spiritualizează, sfințește suportul (lumânarea) și ne adună pe toți în credință. De aceea păstrăm lumânarea și o reaprindem în clipe grele. Creștinii nu se sperie de Boală și Moarte. Ei cred în Înviere.
 
„Credința în Învierea lui Hristos și credința în propria noastră înviere constituie începutul, mijlocul și sfârșitul drumului unui creștin adevărat. Fără Înviere nimic nu are sens. Viața și moartea își pierd orice lumină. Doar învierea așază omul în bucurie, pace și mulțumire sufletească” (IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei).

În concluzie, e necesar să acceptăm o realitate: superstițioșii sunt majoritari, creștinii sunt minoritari. Era necesar să ne așteptăm ca în timpul pandemiei, dar mai ales după, Biserica să fie atacată, iar credincioșii marginalizați. Acest aspect nu e cazul să ne sperie.
Să ne amintim, cuvintele lui Hristos din Evanghelia după Luca: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția” (Luca 12, 32). Și cuvintele Sfântului Ierarh Luca al Crimeii (profesorul universitar, savant și chirurg genial Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki, 1877-1961): „Mica turmă a lui Hristos, adevărata turmă a lui Hristos, nu poate fi vătămată de nicio propagandă”.

P.S. Cu tristețe constat că, în vremurile pandemiei, între Isus și Baraba (la fel ca acum peste 2000 de ani) mulțimea îl alege tot pe Baraba.

Citiți și:

Episcopul Ignatie al Hușilor, «flashuri în vremea coronavirusului»

Președinta Tribunalului Timiș, Adriana Stoicescu: «Bisericile goale vin să ne amintească de golul din noi»



Interzis la rugăciune! Directorul unei instituţii publice, demis din cauză că a cerut ajutorul lui Dumnezeu împotriva epidemiei de coronavirus


 

yogaesoteric
17 iulie 2020