Noua Religie Mondială (III): Marii Preoți de la ONU și lumea spiritelor

„Nicio forță umană nu va putea vreodată să distrugă Națiunile Unite, pentru că Națiunile Unite nu este doar o clădire ori o idee; ONU nu este o creație a omului. Națiunile Unite este viziunea de lumină a Supremului Absolut, care, încet, dar sigur și fără greș, iluminează ignoranța, bezna vieții noastre de oameni.” – Robert Muller, My Testament to the UN

Așa cum arătam în Partea a II-a, mișcarea New Age a constat într-o imensă „rețea de rețele” ‒ o „conspirație la vedere” pentru restructurarea culturii și civilizației occidentale pe liniile directoare ale unui misticism sincretic cu ambiții de Nouă Religie Mondială.

Marilyn Ferguson, autoarea cărții The Aquarian Conspiracy (Conspirația Vărsătorului), se mândrea că mișcarea avea reprezentanți în toate straturile sociale, în toate profesiile și, mai ales, la vârfurile puterii.

După cum se va vedea mai jos, unii dintre acești „complotiști” de elită au avut o influență majoră asupra formării agendei Noii Ordini Mondiale.

ONU ‒ „cel mai spiritual loc de pe pământ”

ONU apare în ochii cetățeanului de rând ca o instituție birocratică, secularistă, departe de orice furori mistice. Numai că, după cum scria, în 1974 (Spirituality at the United Nations – Spiritualitatea la Națiunile Unite) Donald Keys, înalt funcționar ONU, reprezentantul ONU la World Federalist Movement și adept al lui Alice Bailey, deși „majoritatea oamenilor cred că ONU este antiteza spiritualității”, această organizație este, „dimpotrivă……. cel mai spiritual loc de pe pământ astăzi……. Este principalul templu al umanității……. Este locul emergenței valorilor superioare privind umanitatea în întregul său și al renașterii rasei umane ca Entitate Planetară”.

Dacă lumea nu știe aceste aspecte, este și pentru că acest caracter „spiritual” al ONU nu e chiar la vedere.

Keys continuă:

„Noi avem o rețea informală la ONU, un fel de subterană a umanității. Ea constă din aceia care sunt dedicați, care sunt treji, care se străduiesc să provoace nașterea Lumii Noi……. Unii sunt conștienți de sursa lor de inspirație, alții nu. Ei sunt Karma Yogi zilelor noastre, cei a căror cale spirituală se împlinește prin acțiune.……”.

Keys ne spune, totuși, cine erau, la vremea lui, măcar trei dintre cei mai importanți astfel de „Karma Yogi” secreți de la ONU: doi secretari generali (Dag Hammarskjöld și U Thant) și liderul spiritual hindus Sri Chinmoy, care „a condus ședințe de meditație de două ori pe săptămână la ONU timp de zece ani, aproape o treime din viața organizației”.

Misticul și Camera de Meditație ONU

În 1954, Dag Hammarskjöld (Secretar General al ONU între 1953 și 1961) spunea, adresându-se World Council of Churches, că, deși „ONU se plasează în afara tuturor religiilor”, ea este „un instrument al credinței”.

Potrivit propriilor scrieri, una dintre preocupările majore ale vieții lui Hammarskjöld a fost căutarea dumnezeirii în diverse religii (de la zoroastrism la misticism islamic și de la misticismul creștin medieval la etica mistică a „venerației pentru viață” a lui Albert Schweitzer, profund influențată de hinduism).

Concluzia la care a ajuns a fost aceea că toate religiile vorbesc despre același Dumnezeu, indiferent de diferențele culturale sau doctrinare.

Este, poate, contextul potrivit să menționez că, potrivit lui Keys, venirea lui Hammarskjöld la cârma ONU fusese profețită de Alice Bailey încă din anii treizeci, când aceasta aflase de la Maeștri ascunși că un „discipol suedez” urma curând să facă lucrarea Ierarhiei Spirituale în lume.

Nu știu dacă în acest sens a redecorat Hammarskjöld, în 1957, Camera de Meditație din sediul ONU, punând în centrul încăperii un bloc trapezoidal negru din minereu de fier șlefuit și, în fața lui, o frescă în stil cubist, din care înțelege fiecare ce vrea.

Hammarskjöld spunea că monolitul este „un altar gol ‒ gol nu pentru că nu există Dumnezeu, ci gol pentru că Dumnezeu este venerat în atâtea forme. Blocul din centru este un altar al Dumnezeului tuturor”.

„Altarul” are forma unui trunchi de piramidă (fără vârf, care, mergând mai departe pe linia punctată, s-ar forma dincolo de altar, orientat spre nord/nord-est, unde se îndreaptă privirile și rugăciunile „enoriașilor”), formă pe care o are, de fapt, întreaga încăpere.

Keys spunea că această Cameră de Meditație este o „Sfântă a Sfintelor”, „punctul focal al energiilor pentru o planetă unită, o umanitate unită……. Acele energii folosesc această încăpere și blocul de piatră ca pe o lentilă” prin care se propagă apoi în restul sediului ONU.

Cetățeanul planetar și marea sinteză a umanității

U Thant (Secretar General al ONU între 1961 și 1971) ‒ despre care Keys spunea că „din divinitatea lui, a creat puntea între umanitate și Supremul, Tatăl nostru, al tuturor” ‒ se declara profund influențat de scrierile lui Teilhard de Chardin și susținea că, pentru unirea întregii lumi pe linia acestei filosofii, era nevoie de transformarea sistemului educațional global (aspect de care, după cum se va vedea mai jos, s-a ocupat direct un alt înalt funcționar ONU, Robert Muller).

Astfel înclinat, U Thant a fost un susținător al organizației Planetary Citizens; o scurtă vizită pe pagina web a acestei organizații ne informează că, în prezent, ea se ocupă de „co-crearea unei noi normalități” și ne invită să depunem un „jurământ de cetățean planetar”, care începe așa: „Jur să onorez și să respect Pământul, recunoscându-l ca entitate vie”.

Reamintesc că tot U Thant anunța, în 1969, o catastrofă planetară în zece ani de zile (declarație panicardă publicată pe prima pagină a studiului Changing Images of Man – Schimbând imaginea omului).

Lider spiritual al ONU și șef de cult

U Thant a fost cel care a înființat la ONU, în 1970, Grupul de Meditație, al cărui lider a fost, timp de o decadă, Sri Chinmoy, pe care, în aceeași lucrare, Keys îl descria ca „ființă superioară”, „avatar”, „invocator și intermediar pentru cele mai vaste și mai importante energii pe care le-a primit lumea până acum”, „descins dintr-un șir de sfinți și înțelepți orientali”.

În 1972, la numai doi ani de la debutul grupului, U Thant îi mulțumea lui Sri Chinmoy pentru influența uriașă pe care o avusese deja asupra a sute de persoane de la ONU.

Citat de Keys, Sri Chinmoy spunea că ONU lucrează pentru „un ideal dumnezeiesc care va fi transferat în Realitatea supremă……. Mesajul [ONU] este că omul de azi, neîmplinit și imperfect, este Dumnezeul manifest suprem și absolut împlinit de mâine” și că „ONU este unealta aleasă de Dumnezeu……. Într-o bună zi, lumea nu doar că va iubi și venera sufletul ONU, dar va clama cu mândrie că sufletul ONU este chiar sufletul omenirii”.

Alunecând de la instituție la liderul ei, Sri Chinmoy spunea că (și) „U Thant a fost unealta aleasă de Dumnezeu……. Pământul i-a dat responsabilitatea. Cerul a știut și a văzut. Cerul i-a dat autoritatea…….”

Sri Chinmoy a făcut onorurile la deschiderea Parlamentului Religiilor Lumii de la Chicago (1993) ‒ la celebrarea a o sută de ani de la prima sa întrunire, tot la Chicago, în 1883, întrunire dominată de lideri spirituali orientali și de Societatea Teosofică.

Tot el a deschis și lucrările adunării din 2004, la Barcelona, unde a declarat că se roagă pentru „unirea tuturor religiilor”.

În fine, Sri Chinmoy a fost acuzat de mai mulți foști adepți ca fiind un șarlatan care se credea Dumnezeu și-și conducea secta cu mână de fier, ordonând cine cu cine să se căsătorească și impunând adepților abstinența sexuală și un regim de viață draconic.

Muzicianul Carlos Santana, una dintre multele vedete care au făcut parte din cultul lui Sri Chinmoy, l-a dezavuat public.

Maurice Strong, Summit-ul „Mama Gaia” și Carta Pământului

Coborând numai un pic pe scara ierarhică, ajungem la Maurice Strong, Sub-Secretar General ONU și una dintre figurile esențiale în lansarea conceptului de „criză climatică”.

Dintre nenumăratele lui funcții și activități, menționez numai: fondator al Clubului de la Roma; fondator și președinte al World Economic Forum (și mentor recunoscut al lui Klaus Schwab); primul director al programului ONU pentru protecția mediului (UNEP); Secretar General al primei conferințe ONU pe teme climatice (Stockholm, 1972) și al Conferinței de la Rio din 1992 (Earth Summit).

Împreună cu Mihail Gorbaciov (și el membru al Clubului de la Roma) și Steven C. Rockefeller (mare finanțator și susținător al cauzei „schimbării climatice”), Strong a elaborat, în 1987, Earth Charter (Carta Pământului) ‒ prototipul unui tratat mondial de protecție a mediului care este încă modelul promovat de ONU pentru adoptare globală și care a fost, între timp, contrasemnat de o sumedenie de organizații internaționale.

Maurice Strong spunea:

„Adevăratul țel al Earth Charter este să devină precum Cele Zece Porunci……. un simbol al aspirațiilor și obligațiilor asumate de oameni peste tot în lume”.

Ulterior, Strong a înființat Earth Council, iar Gorbaciov, Green Cross International, organizații de lobby internațional pentru promovarea Earth Charter.

Strong a încercat să forțeze adoptarea Earth Charter la Summit-ul de la Rio din 1992, poreclit de presă „Summit-ul Mamei Natură” din cauza diverselor manifestări și ceremonii neo-păgâne care au însoțit evenimentul ‒ focuri sacre, dansuri, incantații în cinstea „Zeiței Gaia”.

Printre altele, în ziua deschiderii summit-ului, în portul Flamengo a acostat o corabie în stil viking purtând numele de „Gaia”, la bordul căreia se aflau șase copii de pe diferite continente, care, la ceremonia de deschidere, au spus fiecare pe limba lui „situații triste” despre ce suferă Pământul din cauza „poluării, a sărăciei ‒ oameni care mor că nu au ce mânca”.

Între timp, în 2009, ONU a proclamat ziua de 22 aprilie Ziua Internațională a Mamei Pământ.

Deși nu a adoptat Earth Charter, summit-ul s-a încheiat, totuși, cu adoptarea Declarației de la Rio pentru Mediu și Dezvoltare, primul mare document al „sustenabilității”, și a Agendei 21, predecesoarea Agendei 2030.

Prezidând lucrările summit-ului, Strong critica obiceiurile alimentare ale populației, în particular consumul de carne, și afirma:

„Am putea ajunge la punctul la care singurul mod de a salva lumea să fie colapsarea civilizației industriale”.

Asta în timp ce reprezentantul SUA la Summit, Timothy Wirth, spunea că, pentru a promova „cauza”, era necesar să fie creat un val de îngrijorare publică privind încălzirea globală:

„Trebuie să batem șaua cu problema încălzirii globale. Chiar dacă teoria încălzirii globale e greșită, tot am face ce este necesar, în termeni de politică economică și politică de mediu”.

„Chivotul Speranței”

Earth Charter ‒ documentul propriu-zis ‒ este păstrat, alături de diferite obiecte ceremonial păgâne, într-o cutie numită „Chivotul Speranței” (Ark of Hope), construită cu ocazia unei ceremonii de celebrare a Earth Charter organizate pe 9 septembrie 2001, la care au fost prezenți membrii Earth Charter Commission (printre care și Steven C. Rockefeller, care, am uitat să precizez mai sus, este nu doar filantrop și ecolog, ci și susținător al organizației pro-avort Planned Parenthood și profesor de teologie, cu lucrări precum The Christ and the Bodhisattva).

La două zile de la festivități, au urmat atacurile de la World Trade Center (9/11); creatoarea „Chivotului Speranței” și câteva sute de alți adepți au avut inițiativa spontană de a pleca în pelerinaj spre New York, unde se află și sediul ONU, cărând cutia timp de două luni și preț de 350 de mile prin patru state americane și depunând-o, în cele din urmă, la Centrul Interconfesional de la New York.

„Chivotul Speranței” a fost expus și la sediul ONU, în timpul Summit-ului Mondial din 2002.

În jurul Earth Charter, care îndeamnă la „formarea unui parteneriat global în care să avem grijă de Pământ”, ceea ce presupune „transformări fundamentale în valorile, instituțiile și modul nostru de a trăi” ‒ „o transformare a conștiinței și inimii” omenirii ‒ s-a constituit și un centru de educație pentru dezvoltare sustenabilă, precum și o „mișcare globală”.

În 2024, organizația a ținut o conferință pentru „re-imaginarea educației pentru civilizații ecologice”.

Actualmente, Earth Charter este depozitat, cu cutie cu tot, la University for Peace (UPEACE), o organizație înființată prin rezoluție ONU și fondată de Robert Muller, despre care vom vorbi ceva mai jos.

„Vrăjitorul de la Baca Grande”

Cât despre credințele care i-au inspirat lui Strong marea îngrijorare pentru planetă, aflăm că, în paralel cu eforturile lui de birocrat ONU, Strong a fost fondator și/sau director al multor organizații; pe lângă Clubul de la Roma și World Economic Forum, el a fondat Captain Planet Foundation și a fost director al World Future Society, o organizație care își propune că „trezească o conștiință futuristă în fiecare om pentru a co-crea noi sisteme civilizaționale” și care declara recent, după „criza covid-19”, că umanitatea „se află într-un punct de turnură al civilizației și întoarcerea la statu-quo-ul anterior este inacceptabilă”.

De asemenea, Strong a fost membru în conducerea Asociației Lindisfarne, o organizație finanțată și susținută de Rockefeller Brothers Fund și construită în jurul ideii de „planetizare” a lui Teilhard de Chardin.

Printre temele de conferință ale asociației găsim „Cultura planetară și noua imagine de sine a umanității” și „Evoluția conștientă și evoluția conștiinței”.

Prin anii optzeci, Lindisfarne și-a mutat sediul pe proprietatea lui Strong din Colorado, Baca Grande (cumpărată de la dealerul de arme saudit Adnan Kashoggi), unde Strong a înființat o mare comună New Age.

La Baca se găseau, printre altele, un așram, un templu vedic în care era venerată zeița-mamă, șamani nord-americani, un templu hindus, un zigurat, un centru budist subteran, o colecție enormă de cristale magice etc. Motiv pentru care lui Strong i se spunea „Vrăjitorul de la Baca Grande”.

Inspirația de a înființa această comunitate i-a venit lui Strong de la un mistic local (supranumit „profetul”), care prezicea că Baca (situată într-o zonă deja cunoscută pentru nenumăratele observații „OZN”) va deveni centrul unei noi ordini planetare, supraviețuind prăbușirii economice și catastrofelor climatice care urmau să măture pământul.

Strong și soția lui, Hanne, numeau locul „Valea Refugiului Adevărurilor Lumii” ‒ ca paradigmă a întregii planete. Alții îi spuneau „Vaticanul Noii Ordini Mondiale”.

Se pare că Baca a devenit, la un moment dat, loc de pelerinaj pentru elite politice, financiare și din zona industriei de divertisment.

Și, pentru că totul e interconectat cu totul…….

Întreaga carieră a lui Maurice Strong a fost înconjurată de scandaluri. Deși extrem de preocupat de sănătatea planetei și de „penuria de resurse naturale”, care, alături de suprapopulare, urmau să ducă la catastrofe planetare, după cum am spus, Strong a fost și un mare petrolist.

Experiența acumulată la Petro-Canada l-a recomandat în echipa proiectului ONU Oil-for-Food, unde participarea lui s-a terminat într-un nor de acuzații de corupție, dar, chiar și după ce s-a retras din activitatea oficială, relațiile lui cu ONU și cu Secretarul General Kofi Annan, care îi era apropiat, au continuat.

La un moment dat, Strong a devenit director al unui centru financiar nou-nouț în chiar birourile Secretarului General ONU, poziție din care administra donațiile venite din partea miliardarului american Ted Turner (altă figură majoră în New Age), canalizându-le spre proiectele favorite.

Un astfel de proiect a fost încercarea de a înființa un consiliu religios permanent la ONU, cu ocazia Summit-ului pentru Pace al liderilor religioși și spirituali (2000), proiect ratat, însă, întrucât îi marginaliza pe creștini și pe musulmani.

Un preot catolic prezent spunea că întregul eveniment fusese „un show hindus și jainist”.

Strong a mai fost acuzat și de sifonarea de fonduri ONU în legătură cu UPEACE, „altarul” Earth Charter.

Robert Muller și One World Curriculum

Un alt personaj major, însuflețit profund de mișcarea New Age și care și-a pus amprenta asupra activității ONU cu proiecte și idei care sunt azi în plină dezvoltare, este Robert Muller, care, pe parcursul celor 40 de ani de carieră ca înalt birocrat ONU, a fost Secretar General Asistent pentru trei secretari generali ai ONU și, pentru o perioadă, director UNESCO.

Contribuția majoră a lui Robert Muller la ONU constă în World Core Curriculum ‒ WCC („Programa Școlară Globală de Bază” ‒ o programă școlară cu ambiții globale, pentru care Muller a primit Premiul UNESCO pentru Pace în 1989 și faima de „părinte al educației globale”).

El spunea că, deși această programă ar putea părea utopică pe moment, până în anul 2000, ea urma să fie „realitatea de zi cu zi în toate școlile de pe Pământ”.

Potrivit WCC, educația este necesar să treacă dincolo de aspectele materiale, științifice și intelectuale, către cele morale și spirituale, printr-un regim de „exerciții spirituale interioare, meditație, rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, universul și eternitatea”.

Copiii ar fi indicat să vadă toate formele de viață de pe planetă, inclusiv omul, ca interdependente și de o importanță egală.

În A Cosmological Vision of the Future – O viziune cosmologică asupra viitorului (1989) Muller spunea:

„Acum aflăm că, poate, nu planeta a fost creată pentru om, ci omul pentru planetă. Auzim acum de ipoteza Gaia, de interdependența materiei vii și materiei moarte……. Suntem manifestări vii sau încarnări temporare ale acestui Pământ. Fiecare dintre noi este o celulă, o unitate nervoasă a Pământului. Conștiința vie a Pământului începe să opereze prin noi.”

Așa cum, poate, e limpede deja, Muller era un discipol al lui Teilhard de Chardin și un adept al lui Alice Bailey.

Manualul pentru școlile lui Muller, care conține WCC, a fost publicat, în 1986, de compania înființată de Alice Bailey, Lucis Trust, și spune, în introducere:

„Filosofia pe care se bazează Școala Robert Muller se găsește în învățăturile cuprinse în cărțile lui Alice A. Bailey, de la învățătorul tibetan Djwhal Khul”.

După datele disponibile pe Internet, WCC nu este, deocamdată, utilizată ca programă oficială decât în Școlile Robert Muller (care ar fi în jur de 30, dintre care cel puțin una, cea de la Arlington, Texas, este acreditată de UNESCO).

O cercetare mai aprofundată privind programele de educație dezvoltate de Școlile Robert Muller arată, printre altele, cursuri de șamanism (inclusiv, după unele surse, „astroșamanism”), științe noetice, „deschidere a conștiinței”, un program intitulat „Eleusis”etc.

Se pare că elemente ale programei lui Muller transpar, tot mai mult, în programele școlare implementate în SUA, spre îngrijorarea creștinilor americani.

Pe de altă parte, cel puțin anumite idei și metode inspirate din opera lui Muller se pot găsi în programele școlare din multe alte țări.

„Filosoful ONU”

Pe lângă Programa Mondială, Muller (căruia i se spunea, duios, „filosoful ONU”) a mai lăsat moștenire omenirii, prin diferite cărți și articole, circa 7000 (șapte mii) de „idei pentru o lume mai bună”, grupate pe diferite teme, cum ar fi Pacea pe Pământ 2010, Guvernarea Corectă a Pământului 2020 și Raiul pe Pământ 2050.

Unele scrieri ale lui Muller sugerează că acesta comunica și el cu entități.

Ideea nr. 6748 a lui Muller este ca Programa Școlară Globală să fie folosită nu doar în școli, de la cele mai fragede vârste, ci și „de către ONU și agențiile sale, de guverne și multe instituții ca un cadru fundamental pentru acțiunile și planurile lor”.

De altfel, tot Muller a fost autorul unui „Program-cadru global pentru presă” (Framework for World Media Coverage) și al unui „Program-cadru global pentru artă și cultură” (Framework for the Arts and Culture).

În viziunea lui Muller, ONU este „Noua Geneză” ‒ „mai mult decât o organizație politică, este o paradigmă, expresia unei modificări evolutive profunde” ‒ și devine, treptat „un fel de creier, inimă, sistem nervos și suflet al speciei umane”.

În New Genesis, Muller spunea că, dacă Iisus Hristos ar reveni pe Pământ, „primul loc pe care l-ar vizita ar fi Națiunile Unite, să vadă dacă visul lui, ca umanitatea să fie unită și înfrățită, s-a împlinit”.

Reamintim că Alice Bailey credea că A Doua Venire va avea loc la sediul ONU.

Evident, „Hristos” la care se refereau Muller și Bailey nu este Iisus Hristos.

În The Externalization of the Hierarcy (Externalizarea Ierarhiei), Bailey spunea:

„Maestrul Tibetan (Djwhal Khul) m-a rugat să fac limpede faptul că, atunci când vorbește despre Hristos, el folosește numele Lui oficial, ca șef al Ierarhiei. Hristos lucrează pentru toți oamenii, indiferent de credința lor; El nu aparține lumii creștine mai mult decât aparține budismului ori mahomedanismului ori oricărei alte religii. Niciun om nu are nevoie să intre în Biserica Creștină ca să se afilieze cu Hristos”.

Dar, continua Muller, ONU este necesar să crească, să se extindă, să dobândească noi și noi puteri, pentru că rolul ei este vital în globalizare, care, potrivit lui Muller, este „principalul fenomen evolutiv” ‒ umanitatea urmând a se uni cu Dumnezeu (care este și Pământul, în același timp, à la de Chardin) pentru a crea o nouă formă de viață: planeta lui Dumnezeu, „Pământul Paradis”. Termen: 2050.

Trecând la aspecte mai mundane, Muller sugera ca ONU să organizeze o întrunire cu marile corporații.

„De ce nu? Cu marile corporații și cu organizațiile de la Washington care se ocupă de bani pe plan internațional ‒ toate astea ar fi necesar să se adune și să creeze, practic, o nouă ONU. Asta este doar una dintre multele mele propuneri de reformă.”

Având în vedere „parteneriatul strategic” dintre ONU și WEF, se pare că sfatul lui nu a fost ignorat.

În fine, planul lui Muller pentru o guvernare corectă a planetei (care ar fi avut termen de implementare în 2020 și presupune instaurarea unui guvern global) prevede, printre obiectivele urgente: „globalizarea religiilor într-o Renaștere spirituală globală, pentru a da un sens universal, cosmic, vieții pe Pământ și a da naștere primei civilizații globale, cosmice, universale” și „globalizarea absolut necesară a guvernelor naționale într-o Organizație a Națiunilor Unite nouă, de a doua generație, cu mult mai multă putere, mai ales putere de legiferare și punere în executare”.

Universitatea pentru Pace

Robert Muller a fost, de asemenea, fondatorul University for Peace (UPEACE), constituită prin rezoluție ONU și depozitara Earth Charter. UPEACE are sediul în Costa Rica, un centru la Haga și unul la Geneva și desfășoară programe în întreaga lume, în colaborare cu diferite ONG-uri și universități, oferind cursuri de master și doctorate.

Pornind de la ideile lui Muller, UPEACE promovează educația în domeniul schimbării climatice, al sustenabilității și justiției sociale, precum și „educația transformativă”, menită să genereze o „transformare structurală” în modul de înțelegere a lumii (la care vom reveni în Partea a IV-a).

În momentul de față, UNESCO a ajuns la cel de-al V-lea Forum pentru Educație Transformativă pentru Dezvoltare Sustenabilă, Cetățenie Globală, sănătate și wellbeing.

Potrivit UNESCO, educația transformativă este necesară pentru că „lumea noastră se confruntă cu provocări fără precedent ‒ schimbare climatică, ideologii violente și pline de ură, pierderea masivă a biodiversității, noi conflicte și riscul unor pandemii globale”.

Așa fiind, „sistemele educaționale este necesar să fie reorientate, pentru a echipa învățăceii cu cunoașterea, valorile și abilitățile de a acționa pentru îmbunătățirea oamenilor și a planetei, a-i transforma în cetățeni responsabili ai unei comunități globale”.

În această ordine de idei, UNESCO a emis un apel pentru „un nou contract social privind educația” la nivel global.

Una dintre manifestările considerate de UNESCO exemplare în acest efort colectiv este ediția Jocurilor Olimpice de la Paris, 2024.

Rețelele de rețele de ONG-uri și alte organizații „spirituale”

Văzând cele de mai sus, nu va mira pe nimeni să afle că, în buna tradiție a mișcării New Age, de a opera prin rețele, Maurice Strong și Robert Muller au fost promotori cruciali ai programului de acreditare la ONU a organizațiilor non-guvernamentale.

Ca să facem doar un scurt istoric, într-o primă etapă (1945-1990), organizațiile religioase cu statut consultativ pe lângă ONU erau puține și constau doar în instituții majore, precum Vaticanul (care a primit statut de observator la ONU în 1964, în plin Conciliu Vatican II).

Numărul organizațiilor religioase sau „spirituale” afiliate la ONU a crescut enorm între 1990 și 2000, când pe agenda ONU au fost introduse teme ca egalitatea de gen, mediul, populația, dezvoltarea socială ‒ teme care, în termenii promovați, necesitau o „viziune spirituală”.

Asaltul a fost atât de masiv și de brusc încât, la Conferința pentru Populație și Dezvoltare din 1994, alianțele informale dintre Vatican și diferite organizații catolice și musulmane au stârnit dezbateri atât de aprinse printre membrii nepuși la curent cu noile direcții încât s-a pus în pericol continuarea conferinței.

Prezența ONG-urilor în jurul lucrărilor ONU a fost absolut masivă la Summit-ul de la Rio (1992), prezidat de Maurice Strong, la care au participat peste 7.000 de ONG-uri.

Pe toată durata evenimentului (două săptămâni), ONG-urile și-au organizat un sediu (o tabără de corturi), în care au organizat diverse manifestări, unele „spirituale” (neo-păgâne).

În același timp, ele au lucrat la nu mai puțin de 26 de tratate alternative privitoare la diverse amenințări la adresa mediului și au ținut peste 300 de conferințe și întâlniri separate.

După anul 2000, procesul de proliferare a scăpat de sub control, punând sub semnul întrebării chiar noțiunea de ONG „religios” ‒ ceea ce, având în vedere convingerile „spirituale” ale unora dintre aceste organizații, nici nu e de mirare.

Numărul oficial al ONG-urilor cu statut consultativ pe lângă ONU (religioase și laice) se ridică, în acest moment, la 6469. Cu toate acestea, o întreagă rețea, mult mai vastă, de organizații există în legătură cu aceste ONG-uri acreditate formal, mărind cu mult numărul și aria lor de acoperire și influență.

ONG-urile se întrunesc săptămânal la sediul ONU, susținând grupuri de lucru, elaborând rapoarte, și participă, în adunări paralelele, la toate conferințele, congresele și summit-urile organizate de ONU. După aproape fiecare astfel de eveniment, se mai formează niște organizații.

În 2014, de pildă, în timpul Summit-ului de Mediu de la ONU, s-a organizat o conferință la care au participat peste 200 de „lideri religioși și spirituali”, printre care și Karenna Gore, fiica lui Al Gore (adept New Age și „țar al schimbării climatice”) și directoare a Union Theological Seminary, o organizație „creștin-liberală ecumenică”.

După conferință, Karenna Gore a mai format o organizație, Center for Earth Ethics, care operează sub crezul „Schimbarea climatică este mai mult decât numai știință și economie. Este despre moralitate, etică și despre însuși sensul vieții”.

Sincretism, ecumenism, comunicări cu spiritele și stări alterate de conștiință

Merită menționat că această mare conferință religioasă din 2014 a culminat cu o ceremonie intitulată „Religiile pentru Pământ: O Celebrare Multiconfesională”, organizată la celebra Catedrală St. John the Divine din New York, care aparține de Biserica Episcopaliană și în care s-au organizat, de-a lungul anilor, nenumărate evenimente controversate.

Catedrala St. John the Divine este o clădire neterminată, deși construcția ei a început în 1892. Printre artefactele instituției se numără o statuie reprezentând, potrivit afirmațiilor oficialilor, pe „Hristos feminin” (i se spune „Christa”), și care a făcut, în 2023, obiectul unui scandal de presă, după ce a fost furată de un creștin ofensat, dar returnată în bună stare.

Printre altele, în 1995, în această catedrală s-au celebrat 50 de ani de la semnarea Cartei ONU, ocazie cu care s-a anunțat înființarea United Religions Initiative (URI), prin colaborarea dintre World Conference on Religion and Peace, Fundația Gorbaciov și mai mulți preoți epsicopalieni și catolici „deschiși la dialog”.

Ceremonia, la care a participat, printre alte somități, și Secretarul General al ONU al perioadei, Boutros Boutros-Ghali, a constat în rugăciuni, incantații și ofrande aduse unei duzini de zeități, precum și un ritual în care copii din întreaga lume au amestecat „ape sacre” într-un „bol al unității”, pe fondul muzical al „Liturghiei Pământului” (Missa Gaia).

În 2016, Biserica Episcopaliană a fost exclusă din Comuniunea Anglicană pentru a fi permis clerului să oficieze căsătorii între persoane de același sex.

În septembrie 1995, în același an în care a participat la fondarea URI, Fundația Gorbaciov a organizat, la San Francisco, primul State of the World Forum, care a avut scopul declarat de a reuni indivizi din elitele politice, intelectuale și religioase pentru a forma o rețea care, pe parcursul a cinci ani de zile, urma să articuleze „prioritățile, valorile și acțiunile necesare pentru a ghida umanitatea în drumul ei spre prima civilizație globală”.

Din grupul de elită invitat să contribuie au făcut parte, printre mulți alții, și Bill Gates, Ted Turner (sponsor par excellence al cauzelor New Age la ONU) și Robert Muller. Una dintre temele majore ale conferinței a fost „Criza spirituală globală”.

În mai 1999, la Centrul Internațional de la Viena, unde își au sedii secundare ONU și Comisia de Energie Atomică, autorul și mediumul Steve Rother a organizat, împreună cu membri ai ambelor organizații publice internaționale, o sesiune de channeling, în care a transmis mesajele a ceva ce Rother numește „Grupul”.

Spiritele respective au comunicat celor prezenți că Energia Universală curge înspre transformarea lumii (transformare care ar fi început la moartea lui Hitler și se manifestă și în moneda euro) și că, în curând, pe Pământ vor veni ființe avansate, care să ajute la procesul de transformare.

Între timp, cei prezenți erau încurajați să-și continue eforturile, fiind recunoscuți ca „lucrători ai luminii” (Lightworkers).

Rother a fost prezent de cinci ori la diferite evenimente ONU, în aceleași scopuri.

Lightworkers este o organizație cu mulți membri și reprezentare internațională.

Și mai aproape de zilele noastre, în pregătirea Summit-ului pentru Viitor din septembrie 2024, ONG-urile de suport s-au întrunit, deja, la Nairobi, într-o mare Conferință a Societății Civile, cu țelul general de a „descătușa potențialul de transformare”.

Printre altele, participanții au primit instrucțiunea, cu accente ferme de workshop New Age, de a „renunța la lumea așa cum era ea înainte [de covid, se presupune] și a trece în potențial ‒ lumea așa cum ar putea ea să fie. În această fază de graniță sau spațiu liminal experimentăm post-normalitatea, în care paradigmele recunoscute până acum nu mai au niciun sens……. Fiecare alegere pe care o facem și fiecare decizie pe care o luăm sunt un vot pentru viitorul pe care vrem să îl manifestăm colectiv”.

Altfel spus, ONG-urile au mandat să lucreze pentru a genera acea „transformare a conștiinței”, o shift of counsciousness, de care ne-am săturat tot auzind, deși semnele sunt că propaganda este abia la început.

Tehnicile recomandate ne evocă practici oculte („spațiu liminal”, „vizualizare”, „manifestare”, auto-hipnoză) menite să cauzeze o stare alterată de conștiință, în care omul poate să sufere brusc schimbări majore ale modului de a gândi, de a percepe lumea, de a se vedea pe sine și universul. Adică Changing Images of Man.

Acestea fiind spuse, revenim în Partea a IV-a cu prezentarea unui plan mai concret de generare a deja extraordinar de enervantei shift of counsciousness, plan elaborat pentru binele nostru, al tuturor, de Clubul de la Roma, în 2022.

Citiți și:
Noua Religie Mondială: Cum vor să înlocuiască Biblia cu Agenda 2030 (II)
Banca Mondială a suspendat toate împrumuturile noi către Uganda din cauza legii anti-homosexualitate

 

yogaesoteric
27 septembrie 2024