De ce ai motive să te bucuri când devii indezirabil?

Întotdeauna am adoptat o atitudine care nu are de-a face cu vreuna dintre „dilemele oficiale ale politicii”. N-am fost de stânga sau de dreapta, n-am fost nici suveranist și nici globalist. Cu toate că de fiecare dată am sprijinit retorica suveranistă, am făcut-o nu din adeziune, ci din necesitatea de a aduce publicul orbit în fața unei alte viziuni. Dar așa ceva, pentru România, pare momentan interzis.

Atitudinea adoptată pe față m-a trimis din start direct pe banca indezirabililor. De ce, e simplu: pentru că opiniile mele n-au de-a face cu nicio ideologie și atunci sunt dubios pentru toți. N-o s-o spună nimeni pe șleau, dar esența asta e. Atunci când judeci logic, când ai toți boii acasă, când afirmi răspicat că normalitatea constă în a fi loial față de tine și familia ta, de familia extinsă, de orașul tău, de regiunea ta și de țara ta, atunci devii indezirabil. Afirmând asta deja ai deviat de la ideologie, deci ești dubios.

De fapt ce e globalist și ce e suveranist? Globalismul îl știm bine: pornește de la ideea cotropirii planetei sub un guvern unic la nivel mondial. Noi o simțim zilnic, văzând cum Comisia Europeană, o instituție încropită prin mecanisme obscure, aduce la butoane proști purulenți strânși de prin toate zonele Europei și selectați strict după gradul de obediență. O asemenea instituție ajunge să dea ordine complet aberante în toată Europa. Realizați doar că o proastă precum Ursula a încheiat un contract aberant cu Pfizer pentru ca bărbată-su să ia un post călduț. Numai în România afacerea vaccinul a epuizat spre două miliarde EUR, bani aruncați pentru achiziționarea de vaccinuri cât pentru trei Românii. Înțelegeți cât a costat în realitate postul călduț al soțului proastei?

Să vă mai spun și altele? N-are sens, pentru că vom constata din nou pe pielea noastră cât a costat „eliberarea locului” de pe piața asigurărilor prin forțarea falimentului Euroins. De ce era necesar? Oare din cauză că Hans-Holger Albrecht, fratele Ursulei, avea interes să intre aici în joc? Priviți doar ce catastrofe au produs interesele meschine ale unei proaste crăcănate și imaginați-vă ce s-ar petrece dacă am extinde experimentul ăsta tembel la nivel mondial.

Dar suveranismul? A-ți imagina că suveranismul este un panaceu împotriva globalismului este o iluzie. De fapt aș fi chiar mai dur, afirmând că este o prostie. Am explicat în mai multe rânduri că actualul suveranism este doar o dezvoltare a noțiunii de patriotism economic introdusă de Trump în primul său mandat. Nici mai mult, nici mai puțin.

E simplu să înțelegi pe ce lume te afli; este necesar doar să unești punctele. Suveranismul, în esența sa, e „America First” a lui Donald Trump și presupune aranjarea lumii într-o structură piramidală având SUA în vârf, în rolul de coordonator suprem. Globalismul, pe partea cealaltă, presupune existența unui guvern mondial, în care țările să fie „egale” prin desființarea granițelor naționale. Însă acel „guvern mondial” urmează să fie manipulat din umbră de grupurile de interese care acum manipulează SUA. Exact așa cum Europa e condusă de niște obscure grupuri de interese care până mai înainte parazitaseră marile economii ale continentului. Cu alte cuvinte, care-i diferența? În esență niciuna, deoarece este vorba despre interesele acelorași paraziți care caută permanent să-și optimizeze relația cu lumea. Cu întreaga lume!

Dacă până nu demult suveranismul se ascundea în spatele unor sloganuri mai mult sau mai puțin docte, după aberantul atac împotriva Venezuelei și-a dat în petec, prin susținerea deșănțată a acțiunilor SUA. Nu poți justifica agresiunea gratuită având ca unic scop jaful banditesc! Nu poți să sari și să sprijini un imbecil care, asemeni unui copil, întinde mâna și spune: aia e a mea!

Nu merge așa și, din cauza asta, acum oricărui om suficient de onest i se dezvăluie natura perversă a ideologiilor așa-zis contrare: ca întotdeauna sunt două fețe ale aceleiași monede. Simpla înțelegere a fenomenului te face să devii indezirabil, deoarece abia atunci înțelegi că nu ai loc în niciuna dintre tabere. Fix atunci începe să li se vadă tuturor falsitatea și prostia.

Știți cum este meciul dintre suveraniști și globaliști? Imaginați-vă doi oameni stând într-un apartament mucușorist în care, în vremurile acestea, se tremură de frig. Globalistul caută să se dezbrace cât mai mult pentru a susține că nu-i nicio problemă, ba mai mult, că e chiar prea cald, în timp ce suveranistul urlă că e frig promovând izmenele și îmbrăcămintea de casă „model eschimos”. În esență ambilor le e frig, ambii știu că problema e de la țeava aia care în loc să încălzească a făcut țurțuri. Și e clar că niciuna dintre soluții nu e bună. Rezolvarea reală a problemei e însă simplă: tai țeava și cauți să-ți instalezi ceva care să te încălzească. Fix despre asta e vorba!

Pun punct aici acestui articol, făcând precizarea că nu există nici suveranism și nici globalism. E doar un conflict între viziunile diferite de optimizare ale elitelor, conflict în care doar proștii se prind în horă. Însă soluția e aceeași pe care v-am explicat-o: tai țeava și găsești soluția. Doar că, în termenii politicii actuale, așa ceva nu e de acceptat deoarece calci „linia roșie”, ieșind din scamatoria alegerii uneia dintre fețele aceleiași monede. Iar atunci când clamezi adevărul, automat intri în zona indezirabililor. Însă, din momentul în care devii indezirabil, abia de atunci începi să trăiești ca om. Deci e bine, chiar dacă toate trompetele îți spun că e rău!

Autor: Dan Diaconu

Citiţi şi:
Între globalism și patriotism: portretul unui președinte autentic
Andrei Marga: Globalismul și suveranismul – noțiuni rău stăpânite

yogaesoteric
21 aprilie 2026