Judecătorul Lucian Buta: Hotărârea CCR, de cinci ori ilegală

Fostul judecător Lucian Buta demontează în cinci pași anularea alegerilor: „Hotărârea CCR a fost luată ca urmare a unei autosesizări. Cererea de anulare se poate face doar de partide, alianțe, candidaţi, organizaţiile minorităţilor..….. CCR n-a reţinut ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale. Indiferent de mediul de transmitere (TV, Facebook, TikTok), pentru alegător au relevanță mesajul electoral și candidatul, nu mijlocul de transmitere sau bugetul.”

După fostul membru CSM Horatius Dumbravă, încă o voce importantă a magistraturii române se pronunţă împotriva deciziei Curţii Constituţionale a României de vineri, 6 decembrie 2024, privind anularea alegerilor prezidenţiale.

Într-o analiză trimisă duminică, 8 octombrie 2024, pentru Lumea Justiţiei, fostul judecător Lucian Buta (foto) de la Tribunalul Cluj explică în cinci pași de ce Hotărârea CCR nr. 32/2024 ‒ adoptată vineri ‒ este nelegală și „scoate România din albia statului de drept”.

În primul rând, arată Buta, instanţa de control constituţional nu a reţinut o fraudă electorală propriu-zisă, ci doar o aşa-zisă exploatare abuzivă a algoritmilor de pe platformele de social media, prin nemarcarea corespunzătoare a materialelor electorale.

În al doilea rând, Lucian Buta subliniază că hotărârea a fost adoptată ca urmare a unei autosesizări ‒ atribuţie pe care nici Constituţia, nici legile nu o conferă Curţii Constituţionale.

Al treilea argument ține de tardivitatea autosesizării ‒ peste termenul de trei zile de la închiderea votării, prevăzut de art. 52 alin. 2 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României.

Al patrulea motiv pentru care hotărârea CCR este ilegală are în vedere lipsa motivării ei efective. Deși Curtea Constituţională invocă documentele serviciilor secrete desecretizate de CSAT, acestea nu prezintă dovezi concrete privind fraudarea alegerilor, ci doar suspiciuni.

În fine, a cincea idee evidenţiată de către fostul judecător Lucian Buta se referă la faptul că anularea se poate face numai până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor. Or, acest moment a trecut, dacă ne raportam la primul tur de scrutin, punctează Buta.

Prezentăm întreaga analiză a judecătorului Lucian Buta:

Cinci concluzii despre hotărârea CCR de anulare a procesului electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României din anul 2024

În confuzia care a cuprins România în aceste zile avem, totuşi, o certitudine: Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024, luată în unanimitate de cei 9 membri ai CCR, este ilegală. Să vedem de ce.

Potrivit art. 146 lit. f din Constituţia României: „Curtea Constituțională are următoarele atribuţii: (…) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”. Nu găsim aici nimic despre anulare.

În baza acestui articol (art. 146 lit. f din Constituţia României), CCR „a confirmat și validat primul tur de scrutin și a dispus ca al doilea tur pentru alegerea Preşedintelui României să se organizeze în ziua de duminică, 8 decembrie 2024, la care vor participa domnul Călin Georgescu și doamna Elena Valerica Lasconi, în această ordine” (Hotărârea nr. 31 din 2 decembrie 2024 privind rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României în cadrul primului tur de scrutin din 24 noiembrie 2024). Hotărârea a fost luată în unanimitate.

Textul adecvat se află în Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, unde citim:

„Articolul 52

(1) Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situaţie, Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor.

(2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale și de candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea este necesar să fie motivată și însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

(3) Soluţionarea cererii de către Curtea Constituţională se face până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor.”

Înţelegem că anularea presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii, prima cuprinzând ea însăşi două condiţii cumulative:

1. anularea se poate dispune doar pentru frauda la vot la votarea propriu-zisă (de pildă: buletine de vot false, vot multiplu, turism electoral), unită cu frauda la stabilirea rezultatelor (de exemplu: procese-verbale false, calcule matematice greşite, erori ale infrastructurii digitale) și

2. cele două fraude de la pct. 1 sunt de natură să modifice atribuirea mandatelor sau ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin.

Ce a reţinut CCR în motivare? Că exista suspiciunile persuadării alegătorilor prin exploatarea „abuzivă” a algoritmilor platformelor de social-media, că s-ar fi eludat legislaţii prin nemarcarea materialelor electorale cu însemnele specifice campaniei electorale și că ar exista eventuale cheltuieli netransparente ale campaniei unuia dintre candidați.

Curtea nu a reţinut ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale (nici documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii), dar s-a pronunţat că „trebuie exclusă ingerinţa unor entităţi statale sau non-statale în realizarea unor campanii de propagandă sau dezinformare electorală”.

Să înţelegem un aspect simplu: că indiferent de mediul de transmitere (TV, Facebook, TikTok, orice mediu analogic sau digital), pentru alegător prezintă relevanță conţinutul mesajului electoral și persoana candidatului, nu mijlocul de transmitere și nici bugetul. Adică fondul, nu forma. Și acest fond constituie esenţa sine qua non a democraţiei reprezentative.

Prima concluzie, în raport cu textul alineatului 1, este că Decizia CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este ilegală.

De observat că hotărârea de anulare a fost luată ca urmare a unei autosesizări a curţii, deși cererea de anulare nu se poate face decât de partide, alianţe, candidați și organizaţiile minorităților naţionale. (În paragraful întâi citim: „Pe rol se află examinarea aspectelor referitoare la corectitudinea și legalitatea procesului electoral cu privire la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2024, aduse la cunoştinţă publică la data de 4 decembrie 2024 prin declasificarea conţinutului „Notelor de informare” ale Ministerului Afacerilor Interne ‒ Direcţia Generală de Protecţie Internă, ale Serviciului de Informaţii Externe, ale Serviciului Român de Informaţii și ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, care au fost înregistrate la Administraţia prezidenţială sub nr.DSN1/1741/4.12.2024, nr.DSN1/1742/4.12.2024 si nr.DSN1/1740/4.12.2024, nr.DSN1/1743/4.12.2024, nr.DSN1/1701/2.12.2024′.”)

A doua concluzie, în raport cu textul alineatului 2 teza 1, este că Decizia CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este ilegală.

Constatăm și tardivitatea, întrucât sesizarea cu privire la anularea alegerilor era necesar să fie făcută „în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării” (24.11.2024), termen care a fost depăşit.

A treia concluzie, în raport cu textul alineatului 2 teza 2, este că Decizia CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este ilegală.

Observăm că cererea de anulare „este necesar să fie motivată și însoţită de dovezile pe care se întemeiază”. La baza deciziei de anulare nu a existat nicio cerere a vreunui subiect cu calitate procesuală ‒ nici motivată, nici nemotivată. Nu au existat nici dovezi, pentru că documentele desecretizate ale serviciilor nu prezintă dovezi, ci doar suspiciuni lipsite de orice probatoriu.

A patra concluzie, în raport cu textul alineatului 2 teza 3, este că Decizia CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este ilegală.

Remarcăm apoi că anularea se poate face numai până la data prevăzută de lege pentru aducerea la cunoştinţa publică a rezultatului alegerilor ‒ moment care, în raport cu turul întâi de scrutin, a trecut.

A cincea concluzie, în raport cu textul alineatului 3, este că Decizia CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 este ilegală.

Oricât am socoti, însumarea celor cinci concluzii scoate România din albia statului de drept.

Citiți și:
În contradicție cu propriile decizii: Cum s-a împușcat în picior CCR cu anularea alegerilor
Disperare, dispreţ, dezinformare, dezbinare. Democraţie?

 

yogaesoteric
20 decembrie 2024