Românul care cunoștea cincisprezece limbi

Întâiul român care a redactat un tratat de poetică, istoricul, teologul, poetul, politicianul, profesorul, pedagogul, jurnalistul, traducătorul și orientalistul Timotei Cipariu – alături de Dimitrie Cantemir şi de Bogdan Petriceicu Hașdeu – este un reprezentant însemnat al spiritului enciclopedic în cultura română. Cunoștea cincisprezece limbi, fiind părintele filologiei românești, unul dintre fondatorii Academiei Române, primul vicepreședinte şi apoi președinte al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului, Român (ASTRA), revoluționar pașoptist.

Cipariu este supranumit și „Erasmus transilvan”, din cauza statutului moral și pedagogic ireproșabil. Preoții-învățători blăjeni erau modele demne de urmat pentru elevii săraci de la țară, iar el a rămas în memoria colectivă drept cel mai remarcabil dintre corifeii școlilor Blajului.

Pe 21 februarie împlinindu-se 220 de ani de la nașterea sa, se cuvine a-i evoca personalitatea.

Spre personalitățile trecutului suntem obligați să ne îndreptăm și să le facem cunoscute, cu atât mai mult în anii de rezidire a valorilor risipite. Și viața lui Timotei Cipariu ne vorbește nouă, celor de astăzi, despre drumurile noi, cu perspective luminoase, care se pot deschide și urma, ne vorbește despre munca cinstită, ordonată și cu spirit de continuitate, iar exemplul său personal convinge și întărește speranța.

Născut într-o familie de truditori ai câmpului, Iacob și Salomia Cipariu (Salomia fiind înrudită cu Ioan Maiorescu, tatăl lui Titu Maiorescu) din satul Pănade, comuna Sâncel, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică, azi judeţul Alba. După clasele primare din comuna natală, pleacă la Blaj, unde va face studii gimnaziale între 1816 şi 1820, filosofice între 1820 şi 1822 şi teologice între 1822 şi 1825. Între 1825 și 1827 este profesor la Gimnaziul Greco-Catolic din Blaj (din 1831, Liceul Sfântul Vasile cel Mare), iar în anul 1828 devine profesor de filosofie la Seminarul Teologic, apoi pe rând profesor de dogmatică, de Studii biblice, la aceeaşi instituţie teologică blăjeană. Între 1854 și 1875, este numit director al Gimnaziului din Blaj și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane.

Tânărul Timotei Cipariu era pasionat de cultură, de literatură veche, de limbile orientale. Avea o extraordinară sete de cunoaştere. La vârsta de 14 ani, lectura în original operele clasicilor latini, Vergiliu și Ovidiu. La vârsta de 16 ani, recita pasaje întregi în limba elină, din epopeile homerice, Iliada și Odiseea. Învaţă singur araba, persana etc.

Timotei Cipariu a devenit o personalitate marcantă, depășindu-și condiția socială prin muncă asiduă și studiu intens. El a demonstrat tuturor că dragostea pentru cunoaștere i-a fost suficientă pentru a deveni unul dintre cei mai mari savanți ai vremurilor sale, în ciuda faptului că nu a studiat la faimoasele universități din Budapesta sau Viena.

Lingvistul Al. Philippide surprinde cu multă fidelitate portretul acestui mare iubitor de cultură: „Pe vremea aceea era un om, Timotei Cipariu, şi omul acela şi zi şi noapte era cu cartea în mână, şi când dormea, dormea pe scaunul de la masa de lucru. Ştia multe limbi, atâtea câte toţi specialiştii români de astăzi la un loc luaţi nu ştiu, şi citise toţi scriitorii români din sec XVI şi XVII din scoarţă în scoarţă, şi un mic rezumat din această muncă de erou a publicat într-o capodoperă, Principii de limbă şi scriptură”.

De altfel, enciclopedicul Cipariu mărturiseşte această pasiune: „Când vedeam vreo carte undeva îmi ardea inima să o capăt, să o citesc. Acea ardoare şi nespusă plăcere către cărţi de atunci (din copilărie) îmi rămăsese nestinsă toată viaţa până în aceste zile târzie în care scriu acestea: ea fu cauza principală a soartei mele…….”

În 1827, Timotei Cipariu a fost hirotonit preot greco-unit de către episcopul Ioan Bob, iar din 1842 devine canonic. Ulterior va fi prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.

Timotei Cipariu a fost de asemenea membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății ASTRA. A fost membru al Societății Literare Române (1866), instituţie care a stat la baza fondării Academiei Române, fiind ales ulterior vicepreședintele ei. A fost membru al Societății Germane de Orientalistică.

Timotei Cipariu este unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Este ales membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena pentru a expune împăratului revendicările românilor transilvăneni. Este de asemenea membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru, deputat, în Dieta de la Sibiu.

Munca și activitatea lui Cipariu sunt impresionante. A avut contribuții semnificative în diferite ramuri ale științei, de la lingvistică și filologie la istorie, teologie, jurnalism, cultură și politică. A scris studii de lingvistică și istorie românească, urmărind demonstrarea drepturilor istorice ale poporului român și a originii sale romane. A propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine non-latină.

A fost unul dintre pionierii jurnalismului românesc din Transilvania. A înființat și a editat mai multe periodice, dintre care amintim: Organul luminărei, primul ziar românesc scris cu alfabet latin (1847) și Archivu pentru filologie și istorie, prima revistă românească de filologie (1867).

Cipariu a fost unul dintre membrii fondatori, prim-vicepreședintele (1861-1866) și președintele (1877-1887) ASTREI – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, asociație culturală înființată în 1861, care a avut un rol important în emanciparea culturală a românilor din Transilvania. De asemenea, a fost membru al Societății Germane de Studii Orientale din Leipzig.

Pentru a completa acest portret, se cuvin menționate contribuțiile sale în domeniul literaturii române: poezie, memorii, oratorie sau corespondență și istorie, teorie și critică literară.

Urmărit de autorităţile imperiale austriece, Timotei Cipariu se refugiază la Sibiu şi se ascunde într-o cameră de la etajul unei case de pe strada Avram Iancu. Este vorba de imobilul de la numărul 17, care în acea vreme se afla în proprietatea lui Johann Böbel. După moartea acestuia, casa este cumpărată de Paul Theil. Ulterior va avea alţi proprietari.

Timotei Cipariu va locui aici în perioada 1848-1849 şi va avea întâlniri cu toţi conducătorii revoluţiei paşoptiste din Transilvania, respectiv cu Gheorghe Bariţiu, Simion Bărnuţiu, August Treboniu Laurian, Axente Sever, Avram Iancu, Dionisie Romano, Nicolae Nifon Bălăşescu etc.

Se stinge din viaţă la data de 3 septembrie 1887, la Blaj, şi este înmormântat în Cimitirul Grecilor. Cuvântul funebru a fost rostit de către dr. Ioan Rațiu, în 5 septembrie 1887.

Dar dincolo de realizările sale, cu adevărat uimitoare a fost venerația lui pentru cărți și biblioteci. Era proprietarul uneia dintre cele mai valoroase biblioteci private din Transilvania. Biblioteca lui Timotei Cipariu, una dintre cele mai mari biblioteci personale din Transilvania, a fost confiscată de comunişti şi integrată în fondul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.

Surse:
– Cipariu, Timotei, Jurnal, Editura Dacia, Cluj, 1972;
– https://www.europeana.eu/ro/;
– https://vasilechira.wordpress.com/2022/05/02/timotei-cipariu-parintele-filologiei-romanesti/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Cipariu; https://lisr.ro/.

Citiți și:
160 de ani de la moartea lui Aron Pumnul, personalitate enciclopedică, dascălul venerat de Eminescu și fruntaș al Revoluției de la 1848 – Apostolul naționalismului luminat din Bucovina Română
Patriotismul nostru ne dă capacitatea de a putea înțelege și iubi patriile altora

yogaesoteric
26 februarie 2025