Nae Ionescu, torță axiologică, antidotul cunoașterii de sine contra propagandei distrugătoare de respect de sine

Pe 15 martie, acum 86 de ani, în 1940, a trecut la Domnul unul dintre cei mai mari gânditori români: Nae Ionescu.

Trei mari cununi de lumină îl împodobesc:

– mărturisitor ortodox de calibrul sfințeniei și statorniciei,

– unic vizionar articulat al acestui neam,

– unic far de discernământ spiritual și cultural al culturii europene creștine în secolul trecut.

Incomparabil. Torță axiologică. Poezie definitoriu masculină. Părintele celei mai strălucite generații românești.

Lui Nae i se datorește elanul românesc al intelectualității de atunci de a trăi mistic și de a face demersurile pragmatice necesare acestei expresii, aspect fără de care nu putea exista o coagulare a patriotismului în cheie ortodoxă.

Lui Nae i-a dat Dumnezeu năvodul noetic de a pescui marile conștiințe ale României mari și de a le prăși în oceanul filocalic, el fiind singurul deținător la acea vreme a colecției patristice Migne în tară. Ce a rostit a clădit cugetarea neamului și ce a iubit iubim și noi.

Ca și de Eminescu, de Nae Ionescu nu se poate vorbi: de el profunzimile noastre au nevoie ca de structură, mai ales într-o era atât de lipsită de sistem. Ca și Eminescu, a cărui inimă este sinteza simțirii românești, deci o condiție existențială, Nae nu se așază ca un subiect de contemplație el, ci ne așază pe noi prin exercițiul precis al nuanței și prin invincibilitatea pe care o conferă unui suflet zaua adevărurilor.

Să fim vrednici de asemenea vizionari, care dau oricărui român antidotul cunoașterii de sine contra propagandei distrugătoare de respect de sine. A înțelege rostul în istorie vine dacă-l înțelegi supraistoric, și doar așa le poți împlini pe amândouă. Rostul românesc este de o asemenea strălucire încât este evident motivul singurătății noastre, al cărui unic aliat este Dumnezeu.

În fața tăvălugului materialist, România a contrapus o înaltă Metafizică pe care a oferit-o lumii, care s-a salvat o vreme prin ea. Acum istoria se repetă și numai o metafizică perfect cristalină și o mistagogică respirație va zdrobi în duh lagărul aceleiași fiare. Ascuțișul spiritului și hristica iubire va fi și acum, ca și atunci, a României libertate.

Să cântăm nădejdile lui Nae și zâmbetul pe care el îl profețea României după Apocalipsă. Amin.

Autor: M. Neonila

Citiți și:
Nae Ionescu: Nu există gândire originală, există gândirea vie şi gândirea moartă
Petre Țuțea – Hrisostomul filosofiei creștin-ortodoxe (I)

yogaesoteric
22 martie 2026