Vița-de-vie și filoxera

„Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele!” (Mântuitorul Iisus Hristos)

Entitate și simbolism în tradiția geto-daco-română, Atotcreatorul Cosmosului – Dumnezeu în Treime a adus desăvârșire în Creația Sa prin Cuvânt și Iubire. Toate ființele însuflețite și neînsuflețite (cele materiale purtătoare de energia necreată a Duhului Sfânt) au fost create de Logosul Dumnezeiesc prin Cuvânt, adică prin grăire serafică: „Să fie!”. Omul a fost făcut, din Iubire, întru comuniunea dumnezeiască a bunăvoinței Sfintei Treimi: „Să-l facem pe Om după Chipul și asemănarea Noastră!”. De aceea se cuvine permanent ca întreaga Creație să aducă slavă și slujire Bunului Dumnezeu.

„Pe Tine Te laudă toată făptura în veci!”, adică, mărturisește marele rus, Sfântul Ioan de Kronstadt: „Îngerii, toate nenumăratele lor soboare, cerul și pământul, soarele și luna, stelele, pământul și toate făpturile lui înțelegătoare, adică oamenii credincioși, toate păsările, peștii, toate viețuitoarele din ape, toate dobitoacele, fiarele, insectele, mările, lacurile, râurile, munții, văile, stâncile, crăpăturile pământului, văzduhul, roua, zăpada, ploaia, bruma, toate plantele, toate felurile de pietre prețioase, regnul mineral, metalele, minereurile, toate vietățile microscopice cu organismele lor, ce sunt atât de minunat întocmite și alcătuiesc viața lor; totul, totul laudă în tăcere sau cu mare glas pe Domnul, ca pe Înțeleptul, Atotbunul și Atotputernicul Făcător și de grijă Purtător, iar ateii, în ciuda acestui cor armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea și lăudarea Domnului” (Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, trad. din lb. rusă Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București – 2011, p.10).

Logosul – Dumnezeu – Viața veșnică este vița dumnezeiască prin care s-a întocmit Creația Sa, iar făpturile umane ale Creației Lui, care rămân în comuniune cu El prin credință, nădejde și dragoste sunt Mlădițele hristofore ale acestei Vițe dumnezeiești întru viața lor.

„Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. / Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă. / Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. / Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. / Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceți roadă multă și să vă faceți ucenici ai Mei. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi; rămâneți întru iubirea Mea! / Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne întru iubirea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân întru iubirea Lui./ Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu! / Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi. / Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc.” (Evanghelia după Ioan 15, 1-14)

Așadar, Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Vița-de-vie dumnezeiască, adică Vița vieții veșnice! Noi, creaturile umane – Mlădițele hristice devenim hristofore dacă rămânem întru Hristos, aducând multă roadă, iar cele care devin autonome de Viță se usucă, se taie și se fac cenușă.

Care mlădițe rămân sterpe? Cele atinse de filoxeră. Ce ne spune DEX-ul despre această boală?

„Filoxeră, cuv. în fr., care vine de la gr. Phyllon = frunză + xeros = uscat, s.f. insectă dăunătoare din ordinul homeopterelor, cu forme aripate și nearipate care produc gale pe frunzele și pe rădăcinile viței-de-vie – phylloxera vastatrix.”

Ce ne spune marele Sfânt Ioan de Kronstadt în finalul slăvirii Atotcreatorului a toată făptura? „……. iar ateii, în ciuda acestui cor armonios de obște, se leapădă cu obrăznicie de mărturisirea și lăudarea Domnului”. Ateismul este deci filoxera Evangheliei iubirii Hristice, respectiv a creștinismului nostru apostolic ortodox, care caută pe orice cale să-și împrăștie toxina sa otrăvitoare.

Cu cine se înrudește filoxera privind manifestarea ei dăunătoare Viței-de-vie, respectiv a firii, menirii, misiunii, vocației creștinului ortodox? Cu mătrăguna, cucuta, turița, rugina, mucegaiul, mucusul, politicianismul ș.a. „Lasă de-o parte studiul politicii, cea mai puțin sigură dintre toate științele. Cresus își datora sceptrul unei brutărese.” (Pitagora, Legile morale și politice, Ed. Antet, trad. din lb. franceză de Anca Pântea, Oradea-1996)

O, Viță dumnezeiască! Ce fericire celestă are omul creștin fiind înfiat ca Mlădiță ortodoxă a Ta! De mii de ani îți simțim în fiecare fior de dimineață și în oglindirea oricărui picur de azur, mireasma serafică, nectarul olimpic, aroma isihasto-carpatină, care ne îmbată de extaz, îmbiindu-ne continuu înspre Viața creatoare.

„Tu ești VIAȚA și cuviința, frumusețea tuturor făpturilor vii și neînsuflețite, Tu ești culoarea și mireasma plantelor, Tu ești respirația tuturor ființelor organice și anorganice, fiindcă Tu pricinuiești rodirea, hrănirea în plante, în arbori și în arbuști. Tu uzi roadele și le aduci la pârguire prin razele de soare, Tu luminezi prin soare, lună și stele, Tu pricinuiești vânturile în văzduh și valurile în râuri, mări și lacuri, Tu le îmblânzești, Tu pricinuiești tunetele și fulgerele în crugul ceresc. Tu plăsmuiești și sădești sămânța omenească, și o crești, și o modelezi într-un organism minunat, cum faci cu toți embrionii de animale.” (Sfântul Ioan de Kronstadt, op. cit., p. 11).

Noi, seminția primordială, a proto-patriarhului Enoh, pelasgo-traco-geto-daco-română, Te așteptăm în fiecare dimineață ca pe o ambrozie cerească, spre a ne reflecta în soarele rubiniului Tău, savurându-Ți nectarul și pentru aceasta continuu Te binecuvântăm! Ne degustăm zilnic de înțelepciunea Ta, întocmai ca mirifica albină care strânge mierea pentru omul sărman, dar cucernic, căci „Tu ai dat albinelor putință să facă faguri cu miere…….” (ibid.). Binecuvântează Potirul ce vrea să se reverse, pentru a da cuminecare creștinului în curgerea lui spre dăinuirea ortodoxă, să ducă pretutindeni oglindirea și mireasma Viței Tale dumnezeiești!

Vița-de-vie este cumpătată precum albina care nu și-a înfipt niciodată acul în carnea animalelor pentru a le sorbi sângele, ci se reflectă în pâlpâirea astrului spre a-i sorbi nectarul.

Vița-de-vie – planta autohtonă îngemănează identitatea și caracterul național, împletind organic patriotismul sacru prin a învăța, a gândi și a simți românește. Privind dăinuirea limbii române, după înțelepciunea Patriarhului limbii române, Mihail Eminescu, „spiritul și limba sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea”, căci „numai în limba sa omul își pricepe inima pe deplin!” (C.f. Aurel V. David, Iubirea de Neam și Țară – Virtute Eminesciană, în Cetatea Cavalerilor, Anul 5 nr. 5(57) mai 2025, Oradea, Fondator: col. dr. Constantin Moșincat)

Filoxera își răspândește mucegaiul ei cronic, acut și agonic ispitind legiuitorii, magistrații, liderii politici să se deprindă cu puterea, cu bogăția, cu onorurile, împilând și înjugând la sclavie poporul, prin „cumularzi, postulanți și diurnași”, după expresia lui Bădița Mihail Eminescu. Poporul e necesar să nască permanent în sânul lui elita spirituală din care vor izvorî gândirea proprie, onoarea, demnitatea, libertatea, eroismul, jertfa, martiriul, continuitatea, dăinuirea, ce vor constitui fundamentul națiunii – temelia în jurul căreia e necesar să se unească românii – singura rațiune de a fi pe pământ și în cer după cea creștin ortodoxă.

Filoxera creează așadar politicianismul, în sânul căruia înfloresc și rodesc distrugător acele „ființe linse”, care au „suflete de sclav”, care fac politică de compromisuri și de oportunitate. „Suflete de sclav care cerșesc posturi pentru ei, în loc de a pretinde categoric și imperativ drepturi pentru națiunea lor” (Mihai Eminescu, Opere Politice, Ed. Timpul, Iași-2008, p.155).

Deseori, când poporul, religios în mare parte, nesocotește înțelepciunea Viței-de-vie, abuzând de elixirul ei binecuvântat, devine o populație ce capătă mana maladivă a filoxerei, preschimbându-se în gloată, dezertând astfel de la rațiunea și misiunea poporului credincios. Avertismentul antic al înțeleptului traco-geto-dacic Pitagora este destul de nou și de elocvent: „Nu lăsați în rândul magistraților decât cetățeni care știu să se folosească cu iscusință de știința armoniei și a bunei înțelegeri. Legea să pedepsească prin faptă, numai faptele……. Vai, vouă, dacă vreodată interesele personale vor trece înaintea legilor……. Legiuitorule! Nu lăsa plebea să pângărească ideea de libertate: ea este ambrozia înțeleptului”.[…] „În istorie, orice popor, indiferent care ar fi acesta, are dreptul de a-și legifera necesitățile în acord cu trebuințele lui reale, adevărate. Legile pe care și le dă un popor și le asumă nu pot veni decât de la el însuși, căci legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuși. Alt popor, străin de viața și nevoile acelui popor, nu-i poate impune nimic poporului respectiv.” (Pitagora, Legile morale și politice, op. cit.)

Filoxera-ateismul se răspândește apocaliptic asupra ortodoxiei Viței-de-vie, pentru a desprinde Omul creștin din Sânul Dumnezeului-Om, pentru a-l amăgi ca fiind un supraom, amputându-i astfel sufletul, care vestește trupului viața, prin trupul care-i vestejește sufletul, profanând rațiunea, fericirea, adevărul, dreptatea, mila, într-un cuvânt virtutea. Astfel: „Omul ajunge o frânghie întinsă între dobitoc și supraom, o frânghie peste o prăpastie” (Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, în românește de George Emil Bottez, Ed. Antet)

Filoxera-ateismul creștinismului crează în sânul națiunii daco-române ortodoxe o serie de impedimente nefaste, precum: criteriile empirice de selecție a valorilor, dezinteresul interesat al autorităților statului marionetă obedient Ocultei mondiale, deturnarea destinației fondurilor bănești repartizate culturii – fiindcă permanent și imperios statul român al națiunii sale creștine, „e necesar să fie un stat de cultură la gurile Dunării – singura misiune a statului român”, un „stat organic”, fiindcă „statul român este o ființă de sine stătătoare, un produs al istoriei unui vechi și vrednic neam, o manifestare a geniului nostru popular.” (Mihai Eminescu, Scrieri esențiale, vol. 5, Corespondență, Ed. Fortuna, 2003) –, importul formelor culturale străine, neștiința și reaua-voință a unor diriguitori culturali cu pretenții de premiul Nobel, procesul galopant de imitație a Occidentului ori a SUA, spoiala de cultură a tinerilor din pepiniera soroșistă, care ocupă aproape continuu posturi în înalta administrație a statului anațional ș.m.a. „Înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștrii seculari și, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreșterea populației îndeplinește apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.” (M. Eminescu, Scrieri esențiale. Publicistică, vol. IV, 2003)

Dezideratele supreme care dau continuitate și dăinuire Nației daco-române se cuvine să rămână pururea: morala creștină și pacea socială, a căror temelie este Iubirea Hristică, fiindcă: „Hristos este așa de Mare pentru că: «prin Iubire EL a făcut cearta între voințe imposibilă!»” (Mihai Eminescu, Fragmentarium, Ed. Științifică și Enciclopedică, București – 1981)

Hristos bătut în cuie (partea I)

„Văd un Hristos bătut în cuie,
Când mă gândesc la biata-mi țară.
O altă filă, mai amară,
În cartea neamurilor nu e.

Dar Tu o știi pe dinafară,
Duioasă doină legănată.
Sub a durerilor povară,
Tu te-ai născut cu ea odată.

Tu știi minunea de poveste
De când strămoșii dejugară,
Durând pe plaiurile-aceste
Din piatră temelii de țară.

Ei, rădăcini de neam, străbunii,
Ne-au semănat aici în glie,
Și la răscrucile furtunii
Legatu-ne-au de veșnicie.

De-atunci alungi cu-a Ta cântare
Urâtul zilelor ursuze,
Și în urcușuri pe calvare
Blestemele oprești pe buze”

(Aurelian Bentoiu, Zări și Zodii – Poezii din Închisoare, Craiova, August 1950, Fundația Academia Civică, București – 2001).

Autor: prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio

Citiți și:
Document: Departamentul de Stat al SUA a finanțat ateismul peste hotare
Ateismul științific
C.S. Lewis: Creștinismul redus la esențe și legea morală

 

yogaesoteric
27 iulie 2025