Parfumul de pe guler este noua cizmă pe gât

Președintele SUA, Donald Trump, nu a așteptat finalizarea sălii de bal nou-comandate de la Casa Albă pentru a pune în scenă dansul său ironic cu președintele sirian Ahmad al-Sharaa, care anterior era cunoscut sub numele de război Abu Mohammad al-Julani, când era lider al Al-Qaeda.

Pozând alături de autoproclamatul „șef al guvernului de tranziție al Siriei” în Biroul Oval, Trump a orchestrat încă o dată o scenă de umilire deliberată – „Acesta este parfumul pentru bărbați”, a spus Trump, deschizând un flacon cu capac auriu cu propria sa apă de colonie și pulverizând-o către Julani, fostul lider afiliat Al-Qaeda, care era vizibil incomodat.

„Este cel mai bun parfum. OK?” A ridicat un al doilea flacon destinat soției sale, înainte de a glumi: „Câte soții ai? Una?” Când Julani a râs și a răspuns că are doar una, Trump a zâmbit și l-a lovit ușor pe braț. „Cu voi, băieți, nu știu niciodată”, a spus el.

Pentru el, acest aspect nu este o noutate. Dar pentru Siria, este prima dată când un „președinte” sirian în funcție este supus unei astfel de umilințe pe teritoriul SUA – o diferență enormă față de vremurile în care Damascul îi găzduia cu demnitate pe Henry Kissinger și Bill Clinton.

Calculul interesului american

Întrebarea mai presantă este ce spune recepția lui Julani la Casa Albă despre evoluția doctrinei strategice a Washingtonului. Trump, la fel ca mare parte a clasei politice americane, acționează exclusiv pe baza calculului intereselor. El manifestă un dispreț deschis față de dreptul internațional, obiceiurile sau moștenirea culturală.

Nu are nicio reținere în a colabora cu premierul israelian Benjamin Netanyahu, care a supravegheat războiul genocidal din Gaza, sau în a strânge mâna lui Julani, un om care până de curând era considerat terorist de Departamentul de Stat al SUA. Această scenă scoate la iveală ironia grotescă a așa-numitelor „războaie împotriva terorismului” a Washingtonului.

Așa cum a spus Julani într-un interviu acordat Fox News în timpul vizitei sale pline de PR, „Cred că aceasta este o chestiune din trecut”, referindu-se la trecutul său în Al-Qaeda și ISIS. Remarca spontană a surprins esența vizitei – istoria este necesar să fie ștearsă pentru a face loc noilor alianțe.

Crearea unui președinte marionetă

Mass-media arabă a calificat vizita în diverse moduri ca fiind „istorică”. Și, într-un anumit sens, au dreptate. Este un semn prevestitor. Sub conducerea lui Julani, Siria se pregătește pentru un nou val de jafuri, privatizări și prădări străine deghizate în reforme economice. Cu această sesiune foto, Julani și-a răsplătit datoria față de patronii săi americani – includerea sa anterioară pe listele teroriste fiind acum uitată în mod convenabil.

Înainte de a examina implicațiile teatrului politic, merită să ne amintim cine este Julani cu adevărat.

Născut în 1982, în timp ce tatăl său lucra în Arabia Saudită, Sharaa s-a întors în Siria în 1989. Ulterior s-a mutat în Irak, unde a început afilierea sa la Al-Qaeda. După invazia ilegală a SUA din 2003, s-a alăturat Statului Islamic din Irak și a fost închis în Camp Bucca în 2005, unde l-a cunoscut pe viitorul lider al ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi.

În 2011, Baghdadi l-a trimis în Siria pentru a înființa Frontul Nusra. Doi ani mai târziu, Baghdadi a anunțat că Statul Islamic din Irak (ISI) va opera acum și în Siria, sub numele de Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS), și i-a cerut loialitate lui Julani. Julani a refuzat, optând în schimb să declare loialitate direct conducerii „centrale” a Al-Qaeda.

Disputa a devenit violentă. ISIS a expulzat Frontul Nusra din Raqqa, forțându-l pe Julani să-și consolideze puterea în Idlib. În timp ce ISIS proclama „Emiratul Raqqa”, Julani a ripostat cu „Emiratul Idlib”. Despărțirea a fost definitivă.

În 2016, Julani a rupt oficial legăturile cu Al-Qaeda și și-a redenumit grupul Jabhat Fath al-Sham, schimbându-și ulterior numele în Hayat Tahrir al-Sham (HTS) în 2017. Chiar și în timp ce lupta împotriva statului sirian, Julani s-a ciocnit cu alți extremiști, precum Hurras al-Din, care l-au acuzat de deviere.

În această perioadă, Washingtonul a început să-i vizeze selectiv pe rivalii lui Julani, ucigând liderii ISIS și Hurras al-Din în atacuri chirurgicale. Cu toate acestea, Frontul Nusra a rămas neatins. SUA îi pregătea efectiv terenul lui Julani.

În același timp, acesta a lansat o campanie de relații publice, curtând mass-media occidentală și insistând că HTS nu mai era aliniat cu Al-Qaeda.

Mesajul său era îndreptat chiar și către Washington, care pusese odată o recompensă de 10 milioane de dolari pe capul său.

Sub tutela statelor vecine Siriei, Julani a format așa-numitul Guvern al Salvării pentru a experimenta guvernarea locală.

Extremistul cu imunitate diplomatică

Spre deosebire de alți militanți, Julani s-a bucurat de sprijinul susținut al anumitor puteri regionale. Luptătorii răniți de pe frontul Quneitra au fost tratați în spitalele israeliene. În Turcia, legăturile guvernului cu Frontul Nusra au fost mult timp subiect de bârfe. Lăudând „revoluția”, președintele turc Recep Tayyip Erdogan însuși a făcut declarații în apărarea grupului, iar Ankara a inclus HTS pe lista grupurilor teroriste doar cu reticență, după presiuni din partea ONU.

În timpul campaniei de răsturnare a fostului președinte sirian Bashar al-Assad, rolul de prim-plan al Turciei a permis o cooperare strânsă cu Frontul Nusra și alte grupuri extremiste.

După ce HTS a preluat controlul asupra Idlibului, Julani a continuat să-și rafineze imaginea – înlocuind uniformele de luptă cu costume și cravate. Dar o tunsoare, o barbă tunsă și o rebranduire nu pot șterge o moștenire îmbibată de sânge.

Primul atac revendicat de grup a avut loc la 6 ianuarie 2012, un atentat sinucigaș cu bombă care a vizat un vehicul militar în cartierul Maydan din Damasc. Zeci de persoane, inclusiv civili, au fost ucise. În lunile care au urmat, HTS a efectuat peste 70 de astfel de atentate, ucigând sute de sirieni. Nici măcar școlile elementare nu au fost cruțate.

Zeci de facțiuni au apărut în timpul războiului și, în cele din urmă, au dispărut. HTS a rezistat, bucurându-se de protecție și răbdare strategică. Era ca și cum cineva aștepta momentul potrivit pentru a-i curăța și reintroduce.

Utilitatea lui Julani pentru Washington și Tel Aviv

Deci, de ce Julani?

Primul motiv este secta sa. Axa Rezistenței, condusă în principal de mișcările șiite, a suferit eșecuri strategice. Pentru Washington și aliații săi din Golful Persic, formarea unei „coaliții sunnite” necesită o Sirie sunnită docilă. Julani, cu pedigree-ul său salafist și dușmănia profundă față de Damasc, este cel mai bun atu al lor.

Afirmația lui Julani că HTS nu este ca statele semnatare ale Acordurilor Abraham din cauza „problemei Golanului” este ridicolă. Tancurile israeliene operează liber chiar în afara Damascului. Cu toate acestea, HTS nu a vizat niciodată forțele de ocupație. Războiul său este împotriva facțiunilor palestiniene.

Faptul că Julani nu a ridicat un deget împotriva trupelor israeliene din Siria, în timp ce a purtat război împotriva grupurilor de rezistență palestiniene, spune totul. Utilitatea sa pentru Tel Aviv este evidentă.

Planul SUA de a-și stabili prezența la o bază aeriană lângă Damasc face problema Golanului și mai irelevantă.

Continuitatea colonială într-un costum la comandă

Deci, de ce l-a strecurat Trump pe Julani pe ușa din spate? După cum subliniază The Telegraph:

„Nu au existat steaguri, gardă de onoare sau strângere de mână prezidențială la ușă. În schimb, mașina lui a fost văzută la intrarea în subsolul West Executive Drive, folosită de oficialii de securitate națională în timpul unei crize sau de membrii Congresului care sosesc pentru discuții secrete”.

S-a petrecut astfel deoarece chiar și Trump înțelege scandalul pe care l-ar fi putut provoca. Găzduirea unui om care, până de curând, era considerat terorist de către SUA, cu o recompensă de 10 milioane de dolari, riscă să provoace reacții nefavorabile. Dar Trump este mai puțin ipocrit decât omologii săi europeni. El nu se obosește cu eufemisme. „Ce a fost a fost”, este doctrina sa diplomatică.

Julani probabil că nici nu visa că va fi primit la Casa Albă. Dar Trump i-a acordat acum titlul de „cel mai rapid reabilitat terorist din istorie”.

Nu este întâmplător. Trump și Netanyahu se întrec să lanseze noua lor ordine regională. În timp ce Israelul se pregătește să escaladeze conflictul în Cisiordania ocupată, obiectivul său imediat este să pacifice Gaza și să asigure frontul sirian.

Julani este omul potrivit pentru această sarcină. El nu a atacat niciodată trupele israeliene din Siria. A lansat operațiuni împotriva facțiunilor palestiniene. Rămășițele Al-Qaeda din Liban i-au jurat loialitate și sunt gata să poarte un război sectar împotriva comunităților alawite și șiite.

Pentru a sublinia alianța, Trump a suspendat sancțiunile din Legea Caesar asupra Siriei pentru 180 de zile, după ce a ridicat deja sancțiunile asupra lui Julani și a asociaților săi.

Trump nu acordă favoruri pe gratis. În afară de normalizarea relațiilor cu Israelul, ce altceva mai vrea de la Julani? O posibilitate ar fi reluarea planului în opt puncte de integrare a SUA și SDF. Dar Turcia, HTS și Washingtonul au fiecare propriile linii roșii. Va fi dificil să se ajungă la un consens.

Un alt domeniu în care Julani ar putea face concesii este economia. Sunt în curs negocieri cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială. Poporul sirian – deja afectat de război și sancțiuni – se va confrunta în curând cu privatizarea bunurilor publice și cu datoria generațională.

Faptul că aceste acorduri sunt încheiate pe ruinele Siriei nu face decât să adâncească rana.

În dorința lor de a-l răsturna pe Assad, Washingtonul și aliații săi regionali au susținut monștri. Acum, îi îmbracă în costume și îi reambalează pentru guvernarea postbelică. Dar Siria nu a fost încă supusă. Această fază finală are ca scop să lege poporul său pentru deceniile următoare.

El nu reprezintă Siria – ci doar dușmanii ei

Julani oferă viitorul Siriei unor instituții precum FMI și Banca Mondială – entități care nu au pus niciodată piciorul în această țară.

Procedând astfel, pe cine reprezintă el? Moștenirea revoluționară a șeicului Saleh al-Ali? A sultanului Pasha al-Atrash? Pe Fares al-Khoury, care le-a spus odată francezilor în față că Siria nu se va supune niciodată dominației coloniale? Pe poetul Nizar Qabbani? Pe Khaled al-Asaad („Domnul Palmyra”), arheologul decapitat de ISIS? Pe soldații din Războiul din Octombrie? Pe martirii spânzurați de otomani în Piața Marjeh?

Niciunul dintre ei. Julani reprezintă doar facțiunile mercenare care au urmărit să șteargă Siria din memorie. Acum este cel mai util dintre cei de teapa lui – un extremist salafist transformat în om de stat, măcar în aparență.

Siria a îndurat președinți, lovituri de stat, alegeri și conspirații străine. Dar niciodată până acum un lider nu a fost adus din străinătate.

Timpul va arăta cât timp va putea Julani să mențină această mascaradă.

Citiţi şi:
Respingerea diplomației americane în Orientul Mijlociu
Fostul preşedinte al Cubei, Fidel Castro: Al Qaeda este o invenţie a administraţiei Bush
Fundamentaliştii islamici, Frăţia musulmană şi CIA

yogaesoteric
26 noiembrie 2025