Cum arăta cu adevărat chipul lui Moș Nicolae. Reconstituiri istorice după moaștele inundate în mir ale Sfântului Nicolae, din Bari, și imaginile sintetizate după icoane

Moș Niculae este numele popular al sfântului creștin cu același nume, care vine în fiecare an să aducă daruri copiilor cuminți în seara de 5 spre 6 decembrie. Practic, tradiția a început de la viața Sfântului Nicolae, care a ajutat trei fete sărace făcându-le daruri.

Tot de la Sfântul Nicolae avem și tradiția ciorapului în care copiii primesc cadouri, acesta dând drumul pe horn unei punguțe cu bani care a aterizat fix într-o șosetă pusă la uscat.

Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinți atât în România, cât și în toată lumea creștină. Dar cum arăta în realitate Sfântul Nicolae? Câțiva oameni de știință au reconstruit chipul marelui sfânt după moaștele sale, aflate la Bari. Tot în Italia se află și o frescă, la Veneția, cu Sfântul Ioan Botezătorul, Maica Domnului cu Pruncul și Sfântul Nicolae, în capela Sf. Isidor din Biserica Sf. Marcu din Piața San Marco, unde portretul Sfântului Nicolae este considerat de cercetătorul moaștelor sale drept cel mai apropiat de chipul său real.

În ce privește reconstituirea chipului lui Moș Nicolae, cercetătorii conduși de profesorul Luigi Martino, în urma a două examinări, în 1953 și 1957, au descoperit că sfântul avea o înălțime de 1,67 m, aparținea tipului mediteranean caucazian și avea o constituție zveltă spre medie. Avea o frunte înaltă, nas acvilin, pomeți și o bărbie proeminente, dar și o osatură de duritate medie. Era de peste 70 de ani (consemnările istorice relatează că Sfântul Nicolae a murit în jurul vârstei de 75 de ani, rapoartele variază între 72 și 80 de ani). Circumferința capului ar fi fost de 52,4 cm. Capul avea o formă normală, ușor alungită. Fața era în mare parte scurtă și lată, cu bărbia proeminentă. Fruntea era lată, orbitele ochilor destul de mari, iar nasul de dimensiuni medii. Pomeții ieșeau ușor în afară. Dinții puternici arătau o carie recentă și indicau, de asemenea, că dieta sa era în principal vegetariană, de post.

Torturat

Analiza efectuată de profesorul de anatomie de la Universitatea din Bari, Luigi Martino, care a catalogat, măsurat și fotografiat relicvele osoase ale sfântului, a demonstrat că Sfântul Nicolae a suferit torturi în perioada în care a fost ținut în închisoare. Scheletul prezenta urme de suferință, așa cum ar fi fost îndurată în timpul detenției, în închisorile umede și nesănătoase în care a fost ținut timp de mai mulți ani, la vârsta de 51 de ani.

În anii 1950, cripta care conținea mormântul Sfântului Nicolae din Bazilica di San Nicola, Bari, Italia, a necesitat lucrări de amploare la podea și la pereți. Aceasta a dus la scoaterea capacului greu de pe mormânt și îndepărtarea moaștelor Sfântului Nicolae pentru prima și singura dată de când au fost înhumate de Papa Urban al II-lea în 1089 (când mormântul a fost finalizat).

O comisie pontificală specială, condusă de Monseniorul Enrico Nicodemo, Arhiepiscop de Bari, a dispus ca examinarea relicvelor să fie efectuată în prezența comisiei. Luigi Martino, profesor de anatomie umană la Universitatea din Bari, a fost angajat să efectueze examinarea. Acesta a fost asistat de colegul său dr. Alfredo Ruggieri, după cum arată Centrul Sf. Nicolae, care reproduce din lucrarea „Recunoașterea anatomică și studiul antropometric al relicvelor osoase ale Sfântului Nicolae din Bari”, de Louis Martin, Buletinul Sfântului Nicolae, număr special aprilie-decembrie 1957, din care redăm un paragraf:

„Moaștele erau inundate în mir. Osemintele au zăcut netulburate, fără să fie atinse sau văzute, timp de 866 de ani, până în noaptea de 5 mai 1953. Când au deschis cripta, aceștia au găsit moaștele inundate în mir. Oasele erau umede, cu spațiile pentru măduvă pline de lichid. După ce moaștele și mirul au fost îndepărtate, mormântul a fost uscat. După o examinare amănunțită la lumină puternică, nu au găsit nicio fisură în pereții săi de piatră foarte groasă, solidă, compactă și tare, pentru a se putea presupune că lichidul venea din altă parte.”

Craniul era în cea mai bună stare, ceea ce arată că a fost probabil manipulat cu cea mai mare grijă atunci când moaștele au fost aduse la Bari de echipa specială de marinari care le-au recuperat și salvat de la biserica sa din Myra, Turcia de azi. Craniul este complet, lipsind doar jumătatea posterioară a unui maxilar. Acesta conținea mulți dinți, unii dintre ei fiind încă în locașurile lor.

După examinarea și inventarierea inițială, moaștele au fost așezate într-o urnă de sticlă, vizibile pentru a fi venerate de credincioși în timpul celor patru ani de lucrări de renovare a criptei.

În toată această perioadă moaștele au continuat să emane mir.

Când reparațiile criptei au fost finalizate, sfintele moaște au fost examinate a doua oară pentru a le observa caracteristicile. Atât examinările anatomice, cât și cele antropologice au fost efectuate în noaptea de 7 mai 1957, de Luigi Martino, asistat de colegii Alfredo Ruggieri și Luigi Venezia. La finalul acestora, profesorul Luigi Martino a urmărit să schițeze cum ar fi arătat Sfântul Nicolae dacă pe craniu ar fi fost prezente țesuturi moi.

Luigi Martino a folosit numeroase fotografii ale craniului din diferite unghiuri – frontal, lateral și oblic – pentru a descoperi cum ar fi putut arăta fața sfântului. Astfel, proiectând țesuturile moi, el a desenat sprâncenele, ochii și pleoapele, nasul, buzele, bărbia, obrajii și barba, corespunzător oaselor scheletului. Rezultatul a fost o față destul de ascetică, subțire, cu ochii și fruntea mari. El a considerat că aceasta corespundea diferitelor reprezentări ale sfântului, cea mai apropiată fiind un mozaic al Sfântului Nicolae cu Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul din Capela Sfântul Isidor din Biserica San Marco din Veneția.

Desenul său (stânga) nu este departe de realizarea computerizată de peste ani, efectuată de un grup de oameni de știință ruși (dreapta), sau de icoane ale Sfântului, ceea ce arată cât de fidel s-a transmis, prin harul Duhului Sfânt, imaginea sfântului copiilor și apărătorului dreptei credințe:

În 2004, Proiectul Deisis desfășurat în Rusia a creat imagini digitale dezvoltate din mii de fotografii digitale luate din reprezentări iconografice tradiționale ale figurilor religioase. Portretele au fost create de programe de calculator care sintetizează caracteristicile din toate icoanele incluse în studiu. Expoziția a fost deschisă la Galeria de Stat Tretiakov și la Centrul de Artă Contemporană M’Ars la 14 aprilie 2004. Chipul Sfântului Nicolae a fost unul dintre cele douăzeci și trei de portrete realizate.

Rezultatele arată cum ar fi putut arăta Sfântul Nicolae și cum apare de altfel în multe dintre icoane. Iată imaginea:

Citiţi şi:
Sfinții 40 de Mucenici
„Să ne dorim să fim sfinți!”

yogaesoteric
22 decembrie 2025