Ești un nonconformist sau un conformist?

Ia în considerare posibilitatea ca umanitatea să fie împărțită în trei tipuri de oameni: conformiștii, care reprezintă marea majoritate, plus un număr relativ mic de nonconformiști și de psihopați.

Pe măsură ce o civilizație se dezvoltă, nonconformiștii preiau conducerea în mod implicit. Ei sunt cei care fac să apară noi cunoștințe, descoperă noi oportunități, explorează atât din punct de vedere geografic, cât și intelectual. Însă pe măsură ce birocrația crește în timp, psihopații ajung să preia încet controlul. Birocrații, de obicei cea mai fricoasă subgrupă a conformiștilor, sunt extrem de vulnerabili la manipulare și se alătură cu ușurință cauzei psihopaților.

Psihopații sunt răi și caută să domine prin propagarea conformismului majorității.

Fără conformism, ordinea temporară a civilizației nu ar putea fi realizată. O societate compusă în întregime din nonconformiști ar fi prea haotică, iar o societate formată în întregime din psihopați ar fi un iad. Defectul este vulnerabilitatea conformiștilor la arma preferată a psihopaților: propaganda. Odată supus propagandei, conformistul devine instrumentul involuntar al psihopatului, care apoi elimină sistematic toate structurile naturale de sprijin – religia, comunitatea și familia, care au înflorit în perioada nonconformistă. Psihopații și conformiștii se contopesc în esență până la prăbușirea inevitabilă a distopiei lor imposibil de realizat. Nonconformistul rămâne uimitor de neimpresionat de propaganda psihopatului pe tot parcursul procesului. Imun în multe privințe.

Ce distinge atunci tipologia nonconformistului de elementul conformist propagandizat al societății psihopatice?

Umilința: Cu cât ești mai umil, cu atât ai mai multă libertate. Nonconformistul este sigur doar de un singur aspect: că atunci când se confruntă cu un univers gigantic, el nu știe nimic. Această recunoaștere este starea propice în care libertatea poate funcționa. Un nonconformist tânjește după libertate în același mod în care un conformist tânjește după siguranță.

Libertatea: Nonconformistul înțelege că libertatea este fundamentală. Totul decurge din acest principiu fundamental, chiar și iubirea are nevoie de ea. Libertatea este desfășurarea continuă a realității ce pare imprevizibilă; ele sunt una și aceeași.
Conformistul caută forme din ce în ce mai mari de reducționism – creând mașini uriașe pentru a căuta particule din ce în ce mai mici, sau intelectualizări din ce în ce mai complexe, pentru a împărți realitatea continuă în bucăți „fundamentale” discrete. El crede că aceste bucăți pot fi apoi aranjate pentru a se potrivi dorințelor sale. Ironia este, desigur, că el reușește doar să construiască o închisoare care îi limitează conștiința într-o sală cu oglinzi nesfârșite.

Curajul: Singurul aspect de care un nonconformist se teme este pierderea libertății. Conformistul temător va căuta controlul sub forma birocrației și a centralizării. Centralizarea fiind cea mai pură manifestare a lașității. Nonconformistul se va avânta în vasta mare a posibilităților știind că visul conformiștilor de control este o iluzie.

Minunarea: Apariția continuă a frumuseții îl oprește pe nonconformist pe loc. În timp ce conformistul va urmări să extragă, să intelectualizeze și să compartimenteze frumusețea, nonconformistul caută să se dizolve în sublim.

Afirmarea armonioasă de sine: Nonconformistul este în același timp prezent și detașat, fiind capabil să alterneze destul de ușor între aceste două moduri de atenție. Conformistul este fie complet închis, pierdut în ego, fie absorbit în majoritate – incapabil de gândire independentă.

Încrederea: Nonconformistul nu are nevoie de un contract în nicio circumstanță atunci când are de-a face cu un alt nonconformist. Încrederea este implicită, iar încălcarea acestei legături ar fi echivalentă cu o ruptură psihologică totală. Conformiștii au nevoie de un contract pentru orice, pentru că nu au încredere în ei înșiși. Atunci când se confruntă cu corupția societății conformiste, nonconformistul pune totul sub semnul întrebării.

Umorul: Nonconformistul râde împreună cu Dumnezeu, în timp ce conformistul face planuri. Nu există nimic mai amuzant decât deznodământul trufiei. Nonconformistul vede aspectele comice în orice; paradoxal, acest fapt nu minimalizează tragedia, ci o îmbogățește, transformând inevitabilele nedreptăți ale vieții în cu totul altceva: creștere și profunzime.

Independența: Un nonconformist nu poate fi condus împotriva voinței sale. Este pur și simplu incapabil să-și supună voința altcuiva, cu excepția lui Dumnezeu. Paradoxal, aceasta îl face un partener mai de încredere în cooperare. Pentru că implicarea lui este în întregime voluntară, se poate angaja complet, fără resentimente. Conformistul, pe de altă parte, este adesea constrâns să coopereze – ceea ce duce la amărăciune și neîncredere.

Autonomia: Nonconformistul caută de la ceilalți doar ceea ce aceștia ar oferi de bunăvoie. Se bazează în întregime pe propria inițiativă, resurse, capacități și pe modul său de a se raporta la lume. Nonconformistul este incapabil să ceară ceva pentru care nu a muncit. Paradoxal, aceasta îl face un excelent primitor de daruri, deoarece ceea ce este cerut, nu este niciodată complet liber.
Conformistul, în schimb, suferă frecvent de un sentiment de îndreptățire, crezând că societatea îi datorează ceva în schimbul supunerii sale. Conformistul devine tot mai deprimat pe măsură ce societatea sa ierarhică îi absoarbe din ce în ce mai mult sufletul, ceea ce duce la un sentiment de îndreptățire tot mai mare.

Iubirea: Pentru că nonconformistul este liber să se conecteze cu frumoasa aventură a vieții, ea se află la doar un pas de iubirea care ne înconjoară în orice moment. Știe că, odată ce i te abandonezi, aceasta nu te va mai părăsi niciodată. A dărui și a primi iubire devin unul și același act.
Incapabil să renunțe, conformistul construiește tot mai multe bariere în calea iubirii, făcând tot mai dificil ca lumina să-l poată pătrunde.

Un ultim gând despre nonconformiști: ei sunt întotdeauna în pericol. Conformiștii vor căuta întotdeauna să-i marginalizeze, să-i ridiculizeze, să-i cenzureze, să-i întemnițeze sau să-i răstignească.

Citiţi şi:
Propaganda este instrumentalizarea conformismului
În societatea contemporană, conformismul ne răpeşte libertatea

yogaesoteric
16 ianuarie 2026