RAND Corporation scrie planurile de război ale Americii

În noiembrie 2025, administrația Trump a publicat Strategia de securitate națională. Trei afirmații cheie ies în evidență: UE nu mai este un partener de încredere, Rusia nu mai este inamicul principal, iar accentul strategic se pune acum pe Pacific. Ceea ce pare a fi o schimbare geopolitică radicală este, de fapt, punerea în aplicare a unui plan de război detaliat, prezentat de RAND Corporation încă din 2016.

Strategia de securitate națională 2025: pivotul Pacificului ca doctrină

Strategia de securitate națională (NSS) a Statelor Unite, publicată în noiembrie 2025, marchează un punct de cotitură în politica externă americană – cel puțin pe hârtie. În timp ce administrația Trump declară de facto război Europei și nu mai definește Rusia ca principalul inamic, Washingtonul se concentrează acum în mod deschis pe ceea ce documentele strategice interne cer de ani de zile: blocarea Chinei în Indo-Pacific. NSS formulează în mod clar:

„Indo-Pacificul este deja sursa a aproape jumătate din PIB-ul mondial……. Pentru a avea succes pe plan intern, este necesar să concurăm cu succes acolo.”

Mai departe se spune: „Descurajarea unui conflict în jurul Taiwanului, ideal prin menținerea superiorității militare, este o prioritate.”

Strategia devine și mai clară la pagina 24: „Vom construi o armată capabilă să respingă agresiunea oriunde în primul lanț de insule.”

Aceste formulări nu sunt noi. Ele nu sunt nici o doctrină originală a lui Trump. Ele sunt transpunerea literală a recomandărilor elaborate de RAND Corporation – unul dintre cele mai puternice și influente think tank-uri din lume – în mai multe studii realizate în 2016 și 2017.

RAND Corporation: centrul de planificare a războiului cu tentă academică

RAND Corporation nu este un think tank obișnuit. Fondată în 1948 ca proiect comun al Forțelor Aeriene ale SUA și Douglas Aircraft Company, RAND dispune de un buget anual de peste 350 de milioane de dolari și angajează o armată de experți cu înaltă calificare: strategi militari, fizicieni, analiști de date, economiști și politologi – mulți dintre ei cu experiență în administrația publică sau serviciile secrete.

Principalii clienți sunt Pentagonul, Homeland Security, diverse servicii secrete și statele partenere NATO. RAND nu lucrează în mod neutru din punct de vedere politic, ci dezvoltă „opțiuni, probabilități, riscuri” – pe baza simulărilor, analizei datelor și evaluării fezabilității militare. Recomandările din studiile RAND nu sunt modele teoretice, ci devin în mod regulat baza politicii reale.

Organizația a avut un rol decisiv în concepte precum doctrina descurajării (Mutual Assured Destruction) și a influențat gândirea strategică din timpul Războiului Rece până în prezent. Matematicieni RAND precum Herman Kahn au dezvoltat calculele „Megadeath” – calculul cinic al milioane de morți ca variabilă strategică.

„War with China: Thinking Through the Unthinkable” (2016)

În 2016, RAND a publicat un studiu care a marcat un punct de cotitură: „War with China: Thinking Through the Unthinkable” (Război cu China: Gândind prin imposibil de gândit). Mesajul principal era clar:

„China nu ar putea câștiga un război greu cu Statele Unite în 2025 și ar putea să-l piardă.”

Această formulare este decisivă. Ea implică o fereastră de timp care se închide – cu cât timpul trece, cu atât avantajul american scade. Studiul avertiza asupra „capacității de ripostă convențională”: ambele părți dispun din ce în ce mai mult de mijloace pentru a lovi forțele armate ale celeilalte, ceea ce creează stimulente pentru lovituri preventive.

Perspectiva temporală era alarmantă: „În prezent, pierderile Chinei ar depăși cu mult pierderile SUA. Dar până în 2025, această diferență ar putea fi mult mai mică.”

RAND a calculat sistematic: costurile, dinamica escaladării, durata și formele de desfășurare ale unui război – cu rezultatul că un război îndelungat ar fi catastrofal pentru ambele părți, dar ar fi deosebit de costisitor pentru China. Logica era clară: dacă SUA vor să acționeze, trebuie să o facă curând – dintr-o poziție de forță, atâta timp cât aceasta încă există.

„Conflict with China Revisited” (2017): Fereastra de timp în scădere

Actualizarea publicată în 2017 a înăsprit și mai mult analiza: „Raza de acțiune și capacitățile apărării aeriene și maritime a Chinei au continuat să crească, ceea ce face ca bazele avansate ale SUA să fie mai vulnerabile și apărarea directă a intereselor SUA în regiune să devină potențial mai costisitoare.”

Dimensiunea temporală a devenit și mai clară:

„Statele Unite ar fi necesar să abordeze în mod constructiv o serie de potențiale puncte de conflict cu China mai devreme decât mai târziu, înainte ca poziția lor de putere în regiune să continue să scadă.”

Această formulare sugerează că SUA ar trebui să acționeze dintr-o poziție de forță, atâta timp cât încă mai pot. Fereastra de timp implicită? Aproximativ un deceniu, înainte ca noile capacități militare ale Chinei să facă imposibilă apărarea directă a intereselor americane în Pacificul de Vest.

RAND a analizat sistematic factorii declanșatori ai conflictelor în ordine descrescătoare a probabilității:

Coreea: prăbușirea regimului sau escaladarea conflictului cu Coreea de Nord, în care China ar putea interveni

Marea Chinei de Sud: ciocniri din cauza revendicărilor teritoriale concurente

Taiwan: blocadă sau invazie din partea Chinei, care ar provoca intervenția SUA

Spațiul cibernetic: operațiuni ofensive cu potențial de escaladare

Japonia: conflicte în Marea Chinei de Est

Studiile au descris scenariile din Taiwan ca fiind cea mai mare provocare. În 2017, RAND a recomandat în mod explicit: „Modernizarea și extinderea numărului de rachete anti-navă taiwaneze ar putea face costurile unei tentative de invazie amfibie din partea Chinei inacceptabil de mari.”

Recomandarea a fost pusă în aplicare de atunci – Taiwanul achiziționează în cantități masive rachete anti-navă mobile și sisteme de apărare asimetrice.

De la hârtie la doctrină: concordanța directă

Concordanțele dintre studiile RAND din 2016/2017 și Strategia de securitate națională din noiembrie 2025 nu sunt subtile – sunt literale.

RAND 2016/2017: „Descurajarea unui conflict asupra Taiwanului……. prin menținerea superiorității militare.”
NSS 2025 (pagina 23): „Descurajarea unui conflict asupra Taiwanului, în mod ideal prin menținerea superiorității militare, este o prioritate.”

RAND 2017: „Statele Unite ar trebui să construiască o armată capabilă să respingă agresiunea oriunde în primul lanț insular.”
NSS 2025 (pagina 24): „Vom construi o armată capabilă să respingă agresiunea oriunde în primul lanț insular.”

RAND 2017: „Statele Unite ar trebui să acționeze mai devreme decât mai târziu – înainte ca poziția lor de putere în regiune să se deterioreze și mai mult.”
NSS 2025 (pagina 19): „Indo-Pacificul este deja și va continua să fie unul dintre principalele câmpuri de luptă economice și geopolitice ale secolului următor.”

Aceste formulări nu sunt întâmplătoare. Nu sunt paralele de conținut. Sunt copii.

Strategia de securitate națională a Statelor Unite pare, în unele pasaje, un plagiat al studiilor RAND sau, mai precis, o transpunere autorizată a acestora în politica oficială a guvernului.

Interdependențele instituționale

Legăturile dintre RAND și guvernul SUA sunt evidente și sistematice:

• RAND primește anual sute de milioane de dolari de la Pentagon și alte autorități din domeniul apărării;
• Personalul de conducere se rotește în mod regulat între RAND, guvern și industria de armament;
• Analiștii RAND informează direct comisiile Congresului, angajații NSC și comandanții militari;
• Studiile sunt adesea realizate la cererea unor agenții guvernamentale specifice.

Nu este vorba de consultanță politică neutră. Este vorba de o legătură instituționalizată între think tank și politica guvernamentală. RAND formulează opțiuni strategice, Pentagonul le selectează, iar guvernul le pune în aplicare.

„Amenințarea” Chinei: unde SUA au fost depășite

Studiile RAND analizează sistematic domeniile în care China provoacă sau depășește SUA:

Economic: Studiul din 2017 a prognozat: „Până în 2030, produsul intern brut al Chinei l-ar putea depăși pe cel al Statelor Unite.” China este deja cel mai mare partener comercial pentru majoritatea țărilor din lume.

Industrial: China are cea mai mare capacitate de construcție navală din lume, tehnologie 5G de vârf, control asupra a 80% din producția de pământuri rare și o dominanță crescândă în domeniul inteligenței artificiale.

Geopolitic: Inițiativa Belt and Road a Chinei se întinde pe trei continente, o bază militară în Djibouti extinde prezența, iar cooperarea crescândă cu Sudul Global subminează rețelele de influență ale SUA.

Militar: China a dezvoltat capacități „anti-acces/denegare a zonei” (A2AD) – o rețea de rachete, senzori și submarine menită să țină forțele armate americane departe de periferia Chinei. RAND a menționat în 2016: „China a achiziționat un portavion operațional, a anunțat un al doilea și planifică trei până la patru portavioane suplimentare în următorii 20 de ani.”

NSS 2025: Implementarea este în plină desfășurare

Strategia de securitate națională 2025 arată că mai multe strategii RAND sunt deja implementate:

Poziționarea militară: „Vom consolida și întări prezența noastră militară în Pacificul de Vest” (NSS p. 24) – consolidarea bazelor americane din Japonia, Filipine, Australia

Militarizarea Taiwanului: vânzări de arme și vizite la nivel înalt, exact așa cum a recomandat RAND în 2017

Decuplarea economică: „Vom reechilibra relațiile economice ale Americii cu China, acordând prioritate reciprocității și echității” (NSS p. 20)

Controale tehnologice: NSS solicită în mod explicit „alinierea acțiunilor aliaților și partenerilor noștri cu interesul nostru comun de a preveni dominarea de către o singură națiune concurentă” (NSS p. 21)

Pactul AUKUS (2021): submarine cu propulsie nucleară pentru Australia – implementat deja înainte de NSS 2025, dar confirmat acum oficial

Sancțiuni privind cipurile (2022-2024): controale cuprinzătoare asupra exporturilor de tehnologie semiconductoare

RAND recomandă acțiuni militare?

Analizele RAND nu recomandă un război de agresiune neprovocat, dar dezvoltă scenarii detaliate pentru conflicte „inevitabile”. Din studiul din 2017:

„Odată cu trecerea timpului și îmbunătățirea capacităților Chinei, Statele Unite vor fi probabil nevoite să treacă de la descurajarea prin refuz la descurajarea prin pedepsire, bazată pe amenințarea escaladării.”

„Cea mai directă opțiune de escaladare militară pentru Statele Unite – cea mai credibilă și mai unilaterală în efectele sale – sunt loviturile convenționale de precizie împotriva țintelor chineze care duc războiul și susțin războiul pe continent.”

Studiul din 2016 a formulat logica acțiunii preventive: „Progresele tehnologice creează condiții în care fiecare parte are mijloacele de a lovi forțele armate ale celeilalte și, prin urmare, are un stimulent să o facă imediat, dacă nu chiar prima.”

Acesta este limbajul războiului preventiv, ambalat în sobrietate academică.

Ucraina ca dovadă: recomandările RAND sunt puse în aplicare

Ucraina oferă dovada empirică că strategiile RAND nu sunt doar citite, ci și puse în aplicare.

Studiul RAND publicat în 2019, intitulat „Overextending and Unbalancing Russia” (Suprasolicitarea și dezechilibrarea Rusiei), conținea recomandări remarcabile: „Furnizarea de ajutor letal Ucrainei ar exploata cea mai mare vulnerabilitate externă a Rusiei.”

Autorii au avertizat că sprijinul militar „ar fi necesar să fie calibrat cu atenție pentru a crește costurile pentru Rusia, fără a provoca un conflict mult mai mare”.

Analiza RAND a enumerat ca „foarte eficiente”:

• Extinderea producției de energie a SUA (probabilitate de succes: mare, costuri: mici)
• Înăsprirea sancțiunilor comerciale și financiare (probabilitate de succes: mare)
• Sprijin militar pentru Ucraina (probabilitate de succes: moderată, risc: mare)

Realitatea din 2026: Europa a renunțat la gazul rusesc, SUA a devenit cel mai mare exportator de GNL, iar Ucraina primește un sprijin militar în continuă creștere, în valoare de sute de miliarde. Concordanța dintre recomandările RAND și politica reală este aproape completă.

Acum, în NSS 2025, Rusia nu mai este definită ca principalul inamic. De ce? Pentru că strategia RAND a avut succes – Rusia este „suprasolicitată”, iar SUA se pot concentra acum asupra Chinei.

Deceniul critic: 2025-2035

Toate studiile RAND analizate converg către un interval de timp: deceniul dintre 2025 și 2035 reprezintă perioada critică în care SUA pot încă revendica supremația militară în Pacificul de Vest.

Analiza din 2017 formulează în repetate rânduri urgența: „Recomandăm ca Statele Unite să acționeze mai devreme decât mai târziu – înainte ca poziția lor de putere în regiune să continue să scadă.”

Această logică creează stimulente periculoase: dacă raportul de forțe se modifică continuu în favoarea Chinei, ar putea apărea tentația de a provoca un conflict, atâta timp cât SUA sunt încă superioare.

În acest moment, se fac auzite voci și în interiorul Statelor Unite:

• Adm. Phil Davidson (INDOPACOM, 2021): „Amenințarea se va manifesta în acest deceniu – în următorii șase ani.”
• Gen. Mike Minihan (USAF, memoriu din 2023): „Intuiția îmi spune că vom lupta în 2025. Sper să mă înșel.” (ordin intern, devenit public)
• Heritage Foundation: „Mai este timp să recâștigăm puterea de descurajare până în 2027.”

Declarațiile nu sunt opinii izolate. Ele fac parte dintr-un consens strategic în cadrul elitei de securitate a SUA, bazat direct pe analizele RAND.

Profeția care se autoîmplinește

Întrebarea cea mai critică: aceste analize servesc la evitarea războiului sau pregătesc terenul pentru o escaladare pe care pretind că vor să o împiedice?

Când strategii chinezi citesc documentele RAND care descriu în detaliu modul în care SUA intenționează să limiteze ascensiunea Chinei, acest fapt întărește convingerea Beijingului că un conflict este inevitabil. Ceea ce duce la o accelerare a înarmării – exact scenariul împotriva căruia RAND avertizează.

Studiul din 2016 recunoaște: „Decidenții politici chinezi fac parte din publicul vizat.”

RAND știe, așadar, că Beijingul citește documentele. RAND știe că Beijingul se va înarma. RAND știe că aceasta crește probabilitatea unui război. Și totuși, RAND publică documentele.

Aceasta nu este o analiză. Este o provocare sub mască academică.

Istoria se repetă: Irak, Ucraina, acum China

Analiza studiilor RAND relevă un model îngrijorător:

Irak: În anii 1990, RAND a analizat consecințele unei schimbări de regim, a elaborat scenarii pentru reconstrucția națională și a prognozat tensiuni etnice și confesionale. Administrația SUA a utilizat multe dintre aceste evaluări pentru a justifica războiul din Irak din 2003.

Ucraina: Studiul RAND „Overextending and Unbalancing Russia” (2019) a fost implementat aproape în totalitate începând cu 2022.

China: Studiile din 2016/2017 devin acum – în 2025 – doctrina oficială a Statelor Unite.

În toate cele trei cazuri, RAND a furnizat fundamentul conceptual. În toate cele trei cazuri, recomandările au devenit politică. În cazul Irakului, s-a soldat cu un dezastru. În cazul Ucrainei, rezultatul este încă deschis. În cazul Chinei, este vorba despre viitorul ordinii globale – și, potențial, despre un război între puteri nucleare.

RAND nu doar analizează scenarii – RAND le pregătește

Întrebarea decisivă nu este dacă analizele RAND sunt competente din punct de vedere tehnic – fără îndoială că sunt. Întrebarea este dacă premisele lor de bază – hegemonia SUA ca bun de la sine înțeles, China ca amenințare existențială, superioritatea militară ca obiectiv necesar – pot fi chiar puse sub semnul întrebării.

RAND nu este o instituție de cercetare neutră. RAND este departamentul de planificare al Pentagonului cu o tentă academică. RAND nu dezvoltă „opțiuni” – RAND dezvoltă planuri de război, care sunt apoi prezentate de guvern ca fiind „fără alternativă”.

Strategia de securitate națională 2025 este dovada. Ceea ce a început în 2016 ca un model academic de gândire este în 2025 doctrina oficială a SUA. Coincidențele sunt prea precise pentru a fi o coincidență. Sunt prea sistematice pentru a fi o simplă inspirație.

NSS 2025 este RAND în proza guvernamentală.

Concluzie: Think-Tank-to-Policy-Pipeline

Ceea ce urmează nu este doar un test pentru Indo-Pacific, ci și pentru întrebarea dacă Statele Unite își vor asigura din nou hegemonia globală prin mijloace militare, dacă va fi necesar – pe baza unor simulări științifice, dar extrem de politice.

Având în vedere multiplele focare de criză la nivel global și confruntarea tot mai acută între blocuri, întrebarea centrală nu ar fi cazul să fie:

„Cum pot Statele Unite să-și păstreze dominația?”

Ci:

„Cum pot cele mai mari puteri ale lumii să coopereze pentru a asigura supraviețuirea umanității?”

RAND nu pune această întrebare. Și tocmai acest aspect face analizele atât de periculoase.

Ceea ce este prezentat ca o analiză sobră a scenariului este, în realitate, o simulare a escaladării – un război în laborator, care va face victime reale.

Strategia de securitate națională 2025 arată că războiul nu mai este o teorie. Este o doctrină.

RAND a furnizat planul. Washingtonul îl pune în aplicare. Întrebarea nu mai este dacă SUA doresc un conflict cu China. Întrebarea este dacă acest conflict mai poate fi prevenit – sau dacă logica RAND va forța SUA într-un război pe care nimeni nu îl poate câștiga.

Autor: Michael Hollister

Michael Hollister a fost soldat în armata germană timp de șase ani (SFOR, KFOR) și cunoaște culisele strategiilor militare. După 14 ani în domeniul securității IT, el analizează, pe baza surselor primare, militarizarea europeană, politica de intervenție occidentală și schimbările de putere geopolitice. Un punct central al muncii sale este regiunea asiatică, în special Asia de Sud-Est, unde studiază dependențele strategice, zonele de influență și arhitecturile de securitate. Hollister combină perspectiva operațională internă cu o critică sistemică fără compromisuri – dincolo de jurnalismul de opinie. Lucrările sale sunt publicate în două limbi pe www.michael-hollister.com, pe Substack la https://michaelhollister.substack.com, precum și în mass-media critică din spațiul germanofon și anglofon.

Citiți și:
Ambasada Chinei: Din 248 de conflicte armate care au avut loc în 153 regiuni de pe glob (1945-2001), 201 au fost inițiate de SUA
Caracas, Teheran, Valdai, iată un an care începe bine
Războaiele Americii (I)

 

yogaesoteric
21 ianuarie 2026