Deficit de magneziu: simptome și semne timpurii

Prezența unui deficit de magneziu este de cele mai multe ori insesizabilă în primele faze, întrucât nu generează simptome de la început iar problema poate trece nedetectată dacă între timp nivelul acestui mineral revine în limitele normale. Așadar, apariția primelor simptome marchează un deficit de magneziu aflat deja în stare avansată, care este necesar să fie tratat fără întârziere pentru a preveni complicațiile ce pot apărea.

În acest articol îți vom arăta care sunt acele simptome ce indică prezența unui deficit de magneziu, ce este necesar să faci într-o astfel de situație, cum o poți trata și care sunt riscurile dacă nu acționezi la timp.

Ce înseamnă deficit de magneziu

Magneziul este un mineral esențial pentru organism, adică o substanță anorganică de care trupul are nevoie zilnic în cantități mici și pe care nu o poate sintetiza singur. Această substanță este necesar să îi fie furnizată prin intermediul alimentelor care o conțin, fiind absorbită în sânge prin pereții intestinali, în urma procesului de digestie.

Doza zilnică recomandată variază în funcție de vârstă și sex începând cu 30 de miligrame pe zi în cazul copiilor sub 6 luni, până la 320 de miligrame pe zi în cazul femeilor trecute 30 de ani, respectiv 420 de miligrame în cazul adulților de sex masculin.

Arunci când nivelul acestui mineral în organism se situează constant sub limita recomandată, apare hipomagnezia cunoscută mai bine ca „deficit de magneziu”.

Care sunt cauzele unui deficit de magneziu

La prima vedere, aportul insuficient de magneziu din alimente pare a fi principala cauză a unei astfel de carențe, însă deficit de magneziu poate apărea și în condițiile unui aport optim, sub influența a diverși factori care împiedică organismul să folosească eficient acest mineral.

Iată care sunt principalele cauze ce pot genera un deficit de magneziu:

• Alimentația deficitară – o dietă săracă în verdețuri, nuci și semințe, leguminoase, cereale integrale, fructe și legume poate duce la un deficit de magneziu, acestea fiind principalele categorii de alimente ce conțin acest mineral;
• Transpirația excesivă – prin transpirație, organismul pierde o cantitate de apă și electroliți printre care se numără și magneziul. Astfel, suprasolicitarea fizică sau o disfuncție a glandelor sudoripare ce duce la transpirație în exces pot sta la baza unui deficit de magneziu;
• Anumite afecțiuni – bolile digestive afectează absorbția magneziului, în timp ce alte afecțiuni cronice precum diabetul, bolile renale, cele cardiace sau endocrine influențează nefavorabil metabolizarea acestui mineral. În același timp, administrarea unor medicamente pentru tratarea a diferite afecțiuni este o altă condiție ce poate duce la deficit de magneziu;
• Stresul cronic – sub acțiunea cortizolului, numit și „hormonul stresului”, în organism au loc o serie de modificări care afectează absorbția magneziului și facilitează pierderile, ducând astfel la apariția unor carenț

Ce simptome însoțesc un deficit de magneziu

Deși necesar în cantități mici, magneziul îndeplinește peste 300 de funcții în organism, fiind implicat în funcționarea sistemului muscular, a sistemului circulator și a sistemului nervos, precum și în derularea funcțiilor metabolice, menținerea rezistenței oaselor, sinteza ADN-ului și întărirea imunității.

Așa cum spuneam, primele simptome ale unui deficit de magneziu nu apar imediat ce nivelul acestui mineral scade sub limita optimă, întrucât efectele acestei carențe se dezvoltă pe termen mai lung. Printre primele simptome care indică prezența unui deficit de magneziu se numără:

• Oboseala persistentă chiar și după câteva ore bune de odihnă;
• Slăbiciunea musculară;
• Stări de nervozitate și irascibilitate;
• Dificultății de concentrare.

Ulterior, pe măsură ce deficitul de magneziu se acutizează, pot apărea o serie de alte simptome în plan muscular, neurologic, circulator, digestiv și metabolic.

Simptome la nivelul mușchilor

• Crampe musculare;
• Spasme musculare;
• Tremur ușor la nivelul membrelor.

Simptome neurologice

• Dureri de cap;
• Tulburări de somn;
• Anxietate;
• Stări depresive.

Simptome cardiovasculare

• Creșterea tensiunii arteriale;
• Palpitații;
• Aritmii.

Simptome digestive

• Grețuri;
• Vărsături;
• Constipație;
• Scăderea apetitului.

Simptome legate de metabolism

• Creșterea rapidă în greutate;
• Lipsă de energie;
• Poftă de dulce;
• Senzație de foame la scurt timp după masă.

Diagnostic și  tratament

De multe ori, pacienții care au deficit de magneziu în forme ușoare sunt diagnosticați cu prilejul unor investigații pentru alte probleme de sănătate, dat fiind faptul că nu manifestă simptome care să indice această carență.

În cazul pacienților simptomatici, medicul face o anamneză pentru a afla istoricul medical și simptomele acuzate de pacient, după care se efectuează un examen clinic. Stabilirea cu exactitate a diagnosticului se face în baza unui set de analize ce indică nivelul magneziului din sânge. Dacă acesta se află sub valorile de referință ,este un indiciu clar că pacientul în cauză are deficit de magneziu.

Tratamentul vizează readucerea magneziului din sânge în parametrii oprimi, iar în acest sens se recomandă administrarea de suplimente naturale care conțin acest mineral în concentrații mai mari decât alimentele obișnuite.

Evident, în acest caz este importantă și dieta, pacienților cu deficit de magneziu fiindu-le recomandat consumul de verdețuri, semințe și nuci, fructe și legume, cereale integrale, leguminoase, avocado și ciocolată neagră. Toate aceste alimente conțin în doze variabile magneziu, fiind recomandate totodată și pentru prevenirea deficitului.

Ce complicații generează deficitul de magneziu netratat

Cu cât carența de magneziu crește, cu atât sporește riscul unor complicații severe, dat fiind faptul că acest mineral joacă o serie de roluri importante în funcționarea normală a organismului. De la caz la caz, acestea se pot manifesta în diferite moduri iar cele mai frecvente complicații sunt următoarele:

Diabetul zaharat de tip 2 – deficitul de magneziu favorizează apariția rezistenței la insulină și creșterea glicemiei, ceea ce duce în cele din urmă la declanșarea diabetului zaharat de tip 2. În lipsa magneziului, receptorii de insulină de la nivelul celulelor devin mai puțin sensibili și astfel scade absorbția glucozei, care începe să se acumuleze în sânge. De asemenea, este afectat și modul în care organismul metabolizează glucoza, astfel că se ajunge la un moment dat la hiperglicemie și apariția diabetului.

Osteoporoza – magneziul este un mineral important pentru menținerea densității osoase, controlând nivelul de calciu din oase și asigurând elasticitatea acestora. În cazul persoanelor cu deficit de magneziu este afectată la un moment dat și absorbția calciului în oase și astfel scade densitatea osoasă, care le asigură rezistență. Se poate ajunge astfel la apariția osteoporozei – o afecțiune în care oasele devin fragile din cauza densității scăzute și crește riscul de fracturi, care se vindecă greu.

Hipertensiunea arterială – tot magneziul controlează absorbția calciului în mușchii netezi ai vaselor sanguine, pentru a contribui la contracțiile acestora, care controlează fluxul sanguin. În cazul deficitului de magneziu pătrunde o cantitate mai mare de calciu în acești mușchi iar vasele se sânge se calcifiază și devin mai rigide, pierzându-și elasticitatea. Astfel crește presiunea cu care sângele circulă prin ele și apare hipertensiunea arterială, care este considerată principala cauză a majorității bolilor cardiovasculare.

Spasme și convulsii – deficitul de magneziu afectează și activitatea musculară în condițiile în care acest mineral controlează împreună cu calciul contracția și relaxarea mușchilor. Magneziul este important pentru relaxarea fibrelor musculare după fiecare contracție iar în cazul unui deficit sunt perturbate impulsurile nervoase care blochează pătrunderea calciului în fibre și astfel apar spasmele și convulsiile, care sunt contracții violente și necontrolate ale mușchilor;

Tulburări psihice – de un aport optim de magneziu depinde și secreția unor neurotransmițători precum serotonina și dopamina, care controlează starea de spirit și senzația de plăcere. Prin urmare, deficitul de magneziu generează și stări psihice nefaste precum anxietatea, care poate genera atacuri de panică sau stări depresive.

Citiți și:
Magneziul – un mineral esențial care ar putea revoluționa tratamentul sănătății psihice
Legătura dintre stres, magneziu și boli

 

yogaesoteric
25 februarie 2026