Legătura dintre stres, magneziu și boli

 

În zilele noastre una dintre cele mai comune deficienţe, care ne poate pune şi viaţa în pericol, este cea de magneziu, mineral implicat în 80% din procesele metabolice cunoscute. Vestea bună este că această deficienţă poate fi remediată.

Autorităţile din domeniul sănătăţii estimează că peste 60% dintre adulţii din occident au un aport de magneziu situat sub limita minimă necesară. Ceea ce nu ni se spune, însă, este că acest procent ia ca nivel de referinţă necesarul minim recomandat, care este de fapt, potrivit unor specialişti, prea scăzut, astfel că procentul de persoane care nu consumă suficient magneziu este, în realitate, mai mare de 60%.

Aportul de magneziu din alimentele procesate şi rafinate este în cel mai bun caz la nivelul minim necesar pentru supravieţuire în ceea ce priveşte acest mineral atât de important şi atât de necesar.

Actualmente doza zilnică recomandată de magneziu ce este luat din alimente este de doar 300-400 mg, însă mulţi specialişti consideră că această limită este una foarte scăzută. Unii sunt de părere că 1.000 mg este o cantitate mai realistă, având în vedere că cei mai mulţi oameni în condiţii de stres (măsurat prin nivelul de cortizol), pierd magneziu prin transpiraţie.

Există de fapt mai multe feluri de stres celular care pot duce la o scădere a magneziului, inclusiv stresul chimic. Radiaţiile, substanţele chimice şi metalele grele generează un stres foarte mare asupra organelor, ţesuturilor şi a celulelor. Magneziul mediază o bună parte din capacitatea trupului de a face faţă la astfel de „insulte” toxice şi de a le elimina. Astfel că toxicitatea în organism creşte odată cu scăderea nivelului de magneziu. Cu alte cuvinte, avem mai multe reacţii alergice, răcim mai des, sunt mai multe cazuri de diabet (diabetul este în mare parte o consecinţă a stresului toxic combinat cu subnutriţia şi, mai ales, cu deficienţa de magneziu). Magneziul este un element esenţial pentru inimă. Întotdeauna se va găsi un deficit de magneziu la nivel celular în caz de boală cardiacă, accident vascular, cancer şi deteriorare neurologică.

Nivelul de magneziu scade masiv odată cu înaintarea în vârstă şi nu este uşor ca această scădere să fie inversată. Suplimentarea magneziului pe cale orală este riscantă pentru că dozele prea mari pot afecta intestinele.

Conform Revistei Britanice de Psihiatrie oamenii cu diete bogate în alimente procesate au un risc de 58% mai mare de depresie. Unul dintre motivele principale pentru care apare depresia este lipsa de magneziu în cazul acestui tip de alimentaţie, această boală putându-se trata cel mai bine cu magneziu. Hrana „integrală” protejează împotriva depresiei datorită aportului cumulat de nutrienţi proveniţi din mai multe tipuri de alimente, spre deosebire de aportul pe care îl aduce o alimentaţie procesată, săracă în nutrienţi. La ora actuală este deja o realitate bine documentată ştiinţific faptul că nivelul de magneziu este cel care furnizează cheia succesului pentru echilibrul stărilor noastre mentale şi emoţionale.

Pe lângă aportul scăzut datorită alimentaţiei sărace în nutrienţi, în viaţa atât de stresantă din ziua de azi nivelul de magneziu scade şi mai mult. Astfel că este foarte important să reuşim să gestionăm stresul. În situaţii de stres extreme, scăderile bruşte de magneziu seric pot duce la stop cardiac. Chiar şi o deficienţă moderată de magneziu poate cauza o sensibilitate mărita la zgomot, nervozitate, iritabilitate, depresie, confuzie, cârcei, tremurături, anxietate şi insomnie.

Deficienţa de magneziu cauzează o deficienţă de serotonină care are ca rezultat comportamente aberante, printre care depresia, care în faze avansate poate duce la sinucidere sau violenţă iraţională.

S-a constatat de asemenea că dieta poate avea un rol semnificativ în apariţia tulburării ADHD (tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie – Attention Deficit Hyperactivity Disorder), deficienţa de magneziu fiind corelată cu această patologie precum şi cu alte tulburări de comportament.

Un număr semnificativ de cercetători au arătat că un procent de 60-90% dintre boli sunt cauzate sau agravate de stres. Stresul are o strânsă legătură cu afecţiuni precum boala cardiacă, tensiunea şi diabetul.

Nu există nicio îndoială că deficienţa de magneziu şi stresul pot ucide. Fiziologul Walter Cannon de la Harvard a afirmat în urmă cu 90 de ani că, în condiţii de stres – fizic sau emoţional, real sau imaginar – trupul răspunde cu o creştere a tensiunii, a ritmului cardiac, a încordării musculare şi a ritmului respiratoriu. Acum ştim că acest răspuns fiziologic la stres implică eliberarea unor hormoni şi a unor substanţe chimice cu efecte inflamatorii care, în cantităţi prea mari, pot declanşa reacţii nefaste pentru organism, de la dureri de cap la atacuri de cord.

Care sunt cele mai bogate surse alimentare de magneziu

Alimentele procesate industrial, pâinea albă, dulciurile, grăsimile care se adăugă cu dărnicie în produsele gata de consum nu au decât urme de magneziu. Chiar şi acolo unde materia primă avea ceva magneziu, apar pierderi în urma rafinării (la cereale) şi a tratamentului termic îndelungat (la legumele verzi, unde apa de fierbere se îndepărtează).

Mari rezerve de magneziu se găsesc în:

– Leguminoase (fasole uscată de toate tipurile, fasole soia şi derivate tip tofu sau tempeh);

– Seminţe de dovleac, de floarea-soarelui, chia, susan, in;

– Legume şi fructe, mai ales în frunzele verzi. Magneziul intră în compoziţia clorofilei, deci toate legumele cu frunze sau legumele verzi sunt excelente surse de magneziu. Amintim (fără a avea pretenţia de a epuiza toate legumele bogate în magneziu): mazărea verde, varza, broccoli, varza de Bruxelles, kale, fasolea verde, pătrunjelul, varza chinezească, busuiocul, castraveţii, salata, conopida, ardeii graşi;

– Unele fructe au în mod particular mult magneziu. Ar fi de amintit: bananele, pepenii verzi sau galbeni, papaya;

– Chiar şi pâinea este o sursă bună de magneziu. Doar că nu cea albă. Pâinea neagră are de şase ori mai mult magneziu decât pâinea albă. Derivatele cerealiere integrale, în general, pot fi surse de magneziu: orzul, ovăzul, quinoa, hrişca, meiul şi orezul brun aflându-se pe primele locuri;

– Fructele oleaginoase au şi ele mult magneziu, cum ar fi migdalele şi nucile caju;

– Niveluri ceva mai reduse, dar importante la satisfacerea necesarului, sunt aduse şi de derivatele lactate.

Recordul absolut este atins de seminţele de dovleac, urmate de spanac şi produsele din soia.

Citiţi şi:

Vitamine și minerale necesare organismului uman

Terapia cu elemente minerale naturale şi utilizarea lor în vederea accelerării evoluţiei spirituale a fiinţei umane, în lumina tradiţiei orientale

Organismul are nevoie de elemente minerale naturale. Aflaţi ce este necesar să mâncaţi ca să fiţi sănătoşi

yogaesoteric
14 mai 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More