Schimbările ce vor veni în sistemul monetar internațional: dedolarizarea, masive creșteri ale datoriei publice și private

„Când fiecare țară a început să-și protejeze propriile interese private, interesul public mondial s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și interesele private ale tuturor.” ‒ Charles Kindleberger (1910-2003), istoric economist american, (în cartea sa The World Depression 1929-1939, 1973.

„Ne aflăm în mijlocul unei rupturi, nu al unei tranziții……. Mai recent, marile puteri au început să folosească integrarea economică ca armă, tarifele ca pârghie, infrastructura financiară ca mijloc de coerciție, lanțurile de aprovizionare ca vulnerabilități de exploatat. Nu poți trăi în minciuna beneficiului reciproc prin integrare atunci când integrarea devine sursa subordonării tale……. Dacă nu suntem la masă, suntem în meniu.” ‒ Mark Carney, economist și premier al Canadei, la Davos, Elveția, 20 ianuarie 2026.

„În Marea Criză în care am crescut și pe care mi-o amintesc foarte bine, șomajul era de peste 25%, iar în zona în care locuiam eu era de peste 35%. Un bărbat adult lucra toată ziua, 16 ore, pentru un dolar. Îmi amintesc sute de oameni trecând pe lângă noi, oameni care veniseră din nord doar pentru a se încălzi. Veneau la noi acasă ca cerșetori, chiar dacă aveau studii superioare. Oamenii nu aveau bani.” ‒ Jimmy Carter (1924-2024), al 39-lea președinte al Statelor Unite (1977-1981), (într-un interviu acordat St. Louis Post-Dispatch, pe 4 februarie 2009).

**********

Cu un an înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1944, reprezentanții a aproximativ 44 de țări s-au întâlnit într-un oraș american din New Hampshire și au cooperat pentru a stabili un nou sistem monetar global bazat pe dolarul american, care urma să fie convertibil într-o cantitate fixă de aur. (Notă: Statele Unite dețineau atunci 70% din rezervele mondiale de aur.)

Acest sistem a durat până în anul 1971, când administrația republicană a lui Richard Nixon a rupt unilateral legătura dintre aur și dolar, făcând astfel dolarul o monedă pur fiduciară, adică o monedă bazată în întregime pe încrederea în autoritățile monetare americane pentru a-și menține valoarea relativă.

Cincizeci și cinci de ani mai târziu, în 2026, lumea se confruntă din nou cu sarcina de a adapta sistemul monetar internațional la noile realități, dar de data aceasta fără niciun pic de cooperare internațională. Dimpotrivă, actuala administrație Trump nu ezită să insulte, să antagonizeze și, uneori, să amenințe națiunile aliate, multe dintre acestea fiind creditori publici și privați ai guvernului federal american. A-ți ataca creditorii nu este, în general, cel mai potrivit gest de făcut!

Ce este sistemul monetar Bretton Woods?

Timp de mulți ani, acest sistem monetar internațional unilateral a creat privilegii exorbitante pentru Statele Unite.

Într-adevăr, în cadrul unui astfel de sistem, SUA nu se puteau confrunta cu o problemă de balanță de plăți, deoarece își plăteau importurile cu propria monedă, pe care o puteau tipări după bunul plac.

De asemenea, a permis guvernului SUA să finanțeze o parte din deficitele bugetare mari și datoria publică enormă prin vânzarea de certificate și obligațiuni de trezorerie, denominate în dolari americani, către băncile centrale străine, care le dețineau ca rezerve oficiale, și către alți investitori străini. Această cerere structurală a menținut dolarul american puternic pe piețele valutare și a ajutat Fed (Banca Federală de Rezervă a SUA) în combaterea inflației interne.

Din perspectivă geopolitică, accesul facil la economiile străine și cheltuielile în dolari a permis guvernului SUA să-și desfășoare puterea militară la nivel global și să finanțeze construirea a aproximativ 750 de baze militare în întreaga lume, cu contribuții din partea țărilor gazdă.

Deoarece nimic nu este unilateral, există și unele dezavantaje pentru o țară care are moneda națională utilizată la nivel mondial.

În primul rând, banca centrală americană a fost necesar să țină seama de rolul internațional al dolarului atunci când a formulat politica monetară.

Un al doilea dezavantaj a rezultat din fluxurile nete de capital în SUA, care au menținut dolarul supraevaluat și au încurajat consumul intern și deficitele comerciale.

În al treilea rând, din perspectiva SUA, a fost ușurința cu care marile corporații americane au putut profita de progresele lor tehnologice și finanța investiții productive în străinătate, pentru a repatria apoi profiturile în beneficiul investitorilor americani.

Criticile împotriva sistemului monetar dominat de dolar s-au intensificat atunci când guvernul SUA a început să folosească acest sistem ca armă, impunând sancțiuni financiare, economice și politice țărilor care nu se supuneau politicii sale externe.

Prin urmare, este de așteptat ca în următorii ani, mai ales că actuala administrație Trump a devenit din ce în ce mai ostilă față de interesele economice ale altor națiuni, lumea să se îndepărteze de sistemul monetar internațional bazat pe dolarul american. Aceasta este cu atât mai probabil cu cât președintele Donald Trump a declarat deschis că ar saluta o depreciere a dolarului american, mergând până la a spune că, în opinia sa, un dolar mai slab ar fi „minunat”!

Având în vedere deficitele fiscale federale anuale mari și presiunea politică exercitată asupra Fed pentru a tipări mai mulți bani în scopul reducerii ratelor dobânzilor pe termen scurt, aceasta este rețeta perfectă pentru a crea o perioadă de inflație galopantă și de creștere economică lentă, care ar putea lăsa economia SUA într-o stare de stagflație.

Multe bănci centrale au redus treptat stocurile de certificate și obligațiuni de trezorerie denominate în dolari din rezervele lor oficiale în raport cu aurul

În anul 2025, băncile centrale din întreaga lume au depășit un prag important. Pentru prima dată în trei decenii, deținerile lor combinate de aur au depășit deținerile totale de obligațiuni ale Trezoreriei SUA din rezervele lor internaționale. Aceasta s-a petrecut deoarece dolarul american a devenit o monedă fiduciară puternic îndatorată, supusă unei inflații persistente. Pe de altă parte, deținerile de aur servesc ca protecție împotriva inflației și a deprecierii monedei.

Un indiciu că lumea se îndreaptă încet către un sistem monetar internațional bazat pe aur este faptul că aproximativ o cincime, sau aproape 36.200 de tone din tot aurul extras vreodată, este deținută în prezent de băncile centrale. La sfârșitul anului 2023, această proporție era de doar aproximativ 15%.

În Statele Unite și în alte economii, politicile fiscale și monetare permisive ar putea declanșa crize financiare și o recesiune economică importantă

După Marea Recesiune din 2008-2009 și după recesiunea covid-19 din 2020-2021, ratele nominale ale dobânzii au fost reduse, uneori sub rata inflației, anunțând o eră a ratelor reale negative ale dobânzii. Aceasta a fost o invitație pentru debitori să se îndatoreze profund. Guvernele, corporațiile și gospodăriile și-au acumulat nivelurile de îndatorare, chiar dacă creșterea economică reală și nivelurile reale ale veniturilor au rămas în urmă.

Experiența Statelor Unite s-a repetat și în alte economii, în Europa și în Canada.

Într-adevăr, politica fiscală a administrației Trump este în prezent în dezordine, cu un deficit federal anual care se apropie de 2 trilioane de dolari și o datorie publică federală care ajunge la 39 de trilioane de dolari (sau stabilită la 126% din PIB, în 2026), potrivit Debt clock. Dacă se adaugă datoria publică de 1 trilion de dolari a statelor, datoria publică totală a SUA va fi probabil de 40 de trilioane de dolari, sau 129% din PIB, la sfârșitul anului 2026.

În loc să ia măsuri concrete pentru a corecta o astfel de situație fiscală nesustenabilă, administrația Trump crește cheltuielile militare, în același timp dorind să plaseze Banca Rezervelor Federale sub controlul său direct și exercitând presiuni asupra Băncii Centrale pentru a reduce artificial ratele dobânzilor pe termen scurt.

Toate acestea subminează încrederea internațională în guvernul SUA și încurajează alte țări să vândă o parte sau totalitatea stocurilor lor de obligațiuni în dolari și alte active în dolari, reducând în același timp dependența de sistemul internațional al dolarului fiduciar.

Rezultatul final este creșterea ratelor dobânzilor pe termen mediu și lung în SUA, cu un impact perturbator asupra economiei reale, ocupării forței de muncă și asupra băncilor care se confruntă cu creșterea numărului de neplăți și creanțe neperformante. Astfel, totul pare să fie pregătit pentru o corecție importantă a piețelor financiare în lunile sau anii următori, nu numai în Statele Unite, ci și în multe alte economii.

Pe scena internațională, războaiele economice și comerciale purtate de actualul președinte al SUA sunt o sursă de instabilitate și încetinire economică

Încă de la începutul anului 2025, a doua administrație a președintelui Trump a ales în mod iresponsabil să lanseze un război economic și „cele mai stupide războaie comerciale” (vezi The Wall Street Journal, 31 ianuarie 2025) împotriva altor țări, inclusiv împotriva aliaților de lungă durată, în loc să adopte o poziție de cooperare economică reciproc avantajoasă. Aceasta a fost o abordare extrem de deplorabilă și contraproductivă.

Într-adevăr, după doar un an la putere în Washington, D.C., magnatul imobiliar devenit politician Donald Trump a reușit să atace și să insulte aproape toate națiunile suverane de pe Pământ.

A început prin a antagoniza două țări vecine din America de Nord (Canada și Mexic). Apoi a început să îndepărteze țările asiatice, începând cu China. Imaginația sa nelimitată l-a determinat să resusciteze vechea Doctrină Monroe din 1823, pentru a întoarce toată America de Sud împotriva sa și a le fura resursele naturale.

Și, pentru a nu fi mai prejos, a bombardat țări din Africa și Orientul Mijlociu (Somalia, Nigeria, Iran etc.). Cireașa de pe tort a fost momentul în care documentul său de politică externă a identificat aliații europeni din NATO ca adversari și a amenințat că va cuceri cu forța Groenlanda, aflată sub stăpânirea daneză!

Câteva luni în plus de regim Trump 2.0 și Statele Unite ar putea fi complet izolate și ar avea un singur aliat, Israelul, fiind într-o stare de ruptură mai mult sau mai puțin cu celelalte 191 de țări.

Concluzii

Nu știm câți ani va mai dura până când lumea va adopta o Nouă Ordine Mondială, bazată pe instituirea unui nou sistem monetar internațional. Motivul este că, de data aceasta, totul se desfășoară într-un context de conflict și dezordine, mai degrabă decât pe baza studiilor, analizelor și cooperării multilaterale.

Regimul politic american al lui Trump pare să-și fi stabilit obiectivul de a ruina reputația Statelor Unite în întreaga lume și de a accelera declinul imperiului american.

Cu toate acestea, în Statele Unite, eforturile juridice, constituționale și politice de a forța demisia sau descalificarea actualului președinte ar putea schimba radical calea urmată de administrația Trump 2.0, începând cu ianuarie 2025.

Din păcate, răul este deja făcut, iar încrederea în guvernul SUA este zdruncinată. Aceasta înseamnă că, în următorii ani, vor exista cel puțin patru modalități de a efectua plăți internaționale: prin vechiul sistem bazat pe dolar, care este încă în vigoare, prin noi mecanisme bazate pe euro sau pe yuan și, din ce în ce mai mult, prin noua monedă internațională a BRICS, bazată pe 40% aur și 60% dintr-un coș de monede naționale.

Autor: prof. Rodrigue Tremblay

Economistul internațional dr. Rodrigue Tremblay este autorul cărții despre morală Codul pentru etica globală, zece principii umaniste, al cărții despre geopolitică Noul imperiu american și al recentei cărți, în limba franceză, La régression tranquille du Québec, 1980-2018. A fost ministru al Comerțului și Industriei (1976-79) în guvernul Lévesque din Quebec. Deține un doctorat în finanțe internaționale de la Universitatea Stanford. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare privind Globalizarea (CRG).

Citiți și:
Țările BRICS și goana după aur
Politica de presiune a SUA și contra-strategia tăcută a BRICS

 

yogaesoteric
6 martie 2026