Liderii UE, ultima roată la căruță

Cumva, războaiele din Ucraina și Iran au urmat aproape același tipar. Ca punct nodal comun, au fost „agresiuni preventive”. În cazul Kievului, negocierile anterioare primelor bombardamente s-au lovit de refuzul lui Zelenski de a sta departe de NATO. Ca atare, Putin a considerat că doar o „operațiune specială” ar putea să elimine potențialul pericol asupra securității Rusiei.

Dincolo, în Orientul Mijlociu, avem tot o „agresiune preventivă”. Negocierile s-au blocat după refuzul Teheranului de a stopa îmbogățirea uraniului și fabricarea de rachete balistice. Drept urmare, Netanyahu a considerat că amenințările cu ștergerea Israelului de pe fața pământului ar putea deveni realitate în viitorul apropiat.

Tehnic vorbind, ambele agresiuni încalcă flagrant dreptul internațional. Și s-ar cuveni să fie tratate ca atare de cei care ne obligă să sprijinim Kievul „până-n pânzele albe” (și să suportăm consecințele).

În mod normal, reacția liderilor UE față de agresiunea Statelor Unite și Israelului ar fi fost necesar să semene ca două picături de apă cu reacția față de Rusia: furie, dezaprobare, „Netanyahu criminal”, suport masiv pentru Iran „atât timp cât va fi nevoie”.

Cu excepția notabilă a Spaniei (condusă de socialiști), celelalte state europene fie au scăldat-o diplomatic, fie au promis că vor pune umărul alături de SUA-Israel, însă doar „în scop defensiv”. Germania, determinată să redevină numărul 1 din Europa și la nivel militar, i-a promis lui Trump, prin intermediul cancelarului Merz, că va face tot posibilul pentru a răsturna regimul de la Teheran. De altfel, Marea Britanie, Franța și Germania se numără printre țările europene care au trimis deja nave de război și avioane în Orientul Mijlociu. Motivul oficial ar fi „protejarea propriilor interese”, însă toată lumea admite că cele trei mari puteri vor lupta alături de SUA și Israel.

Culmea ipocriziei, Ucraina, la rândul ei agresată de Rusia în circumstanțe oarecum similare, aplaudă în picioare atacurile combinate ale SUA și Israel asupra Iranului, pe motiv că mii de drone Shahed au fost folosite de Moscova pentru a lovi teritoriul ucrainean.

Liderii europeni au evitat condamnarea explicită a bombardamentelor asupra Iranului și a asasinării liderului spiritual Khomeini. Emmanuel Macron a numit războiul „periculos” și „în afara cadrului dreptului internațional”, dar fără a acuza direct SUA/Israel. Ursula von der Leyen a cerut „o tranziție credibilă în Iran”, prin modificarea regimului cu unul pro-occidental, în vreme ce premierul spaniol Sanchez a fost singurul care a condamnat deschis acțiunea ca „unilaterală și periculoasă”.

Cum era de așteptat, Nicușor Dan și Oana Țoiu încă se gândesc dacă să aplaude, să stea cuminți în banca lor sau să critice dur intervenția partenerului nostru strategic în Iran. La fel de grea pentru șeful de la Cotroceni pare a fi decizia de a accepta (sau nu) umbrela nucleară franceză deasupra României. Practic, o nouă tentativă de a-l încolți pe Putin la masa negocierilor cu „forța distructivă combinată” a americanilor și francezilor. Cu cât mai multe rachete nucleare în apropierea Moscovei, cu atât mai bine, pare a spune Macron.

De remarcat că ambele războaie, din Ucraina și Iran, sunt catastrofale pentru Europa din punct de vedere economic, în schimb reprezintă o afacere extrem de profitabilă pentru Statele Unite. Războiul lui Zelenski a declanșat o criză energetică masivă în UE: prețuri explozive la gaz, inflație cu două cifre, miliarde alocate pentru armament și refugiați (peste 4 milioane de ucraineni). După cinci zile de război în Iran, prețurile la petrol au crescut deocamdată cu 8-13 procente, în timp ce gazul european aproape s-a dublat din cauza blocării Strâmtorii Ormuz și a atacurilor asupra instalațiilor GPL din Qatar. În paralel, industria de apărare americană zbârnâie, iar producătorii de petrol și gaze din SUA exportă în neștire, la prețuri în creștere de la o zi la alta.

După cum remarca diplomatul francez Gérard Araud, „Europa este un ierbivor într-o lume de carnivori geopolitici”. Și așa va rămâne, câtă vreme liderii UE rămân manevrați de la Washington cu fire vizibile și invizibile (apropo de dosarul Epstein, printre altele).

Citiţi-şi:
Bruxellesul preia puterea? Liderii UE fac demersuri pentru eliminarea dreptului de veto național
Dezvăluire șoc: JFK – asasinat de evrei pentru programul nuclear

yogaesoteric
10 martie 2026