Uleiurile presate la rece – ce sunt şi cum se obţin?

Ştiaţi că în Italia se realizează, de către marii producători, degustări de uleiuri de măsline presate la rece similar celor de vinuri?

Sau că, în Egipt, se mănâncă uneori doar lipie însoţită de acelaşi ulei de măsline, de un verde intens, foarte aromat şi cu acelaşi gust uşor amărui şi uşor piperat?

Într-adevăr, chiar şi uleiurile pot fi categorisite ca banale sau de super clasă, unele având un gust extrem de delicat, fructat-floral, cu arome de iarbă proaspăt cosită şi o culoare de un verde fluorescent ireal.

La noi uleiurile presate la rece (în special cel de floarea soarelui) au început să apară timid pe rafturi după anii ’90 ca apoi, încet încet, lumea să le prindă gustul.

Între timp, piaţa s-a deschis şi a început să vină şi celebrul ulei de măsline iar apoi tot felul de rarităţi, ca uleiul de susan, de exemplu.

E adevărat că la noi încă n-au pătruns, cu excepţia probabil a restaurantelor high class, acele uleiuri folosite la degustări dar avem totuşi o multitudine de uleiuri.

Ce sunt uleiurile presate la rece?

Uleiul presat la rece este acel ulei care a fost obţinut prin utilizarea unei tehnologii de producţie ce presupune folosirea unui regim termic redus.

În cazul folosirii unei temperaturi mai ridicate în procesul de presare, aceasta va ajuta la fluidificare şi la obţinerea unei cantităţi mai mari de ulei din aceeaşi cantitate de materie primă. Deci un randament mai bun, adevărat. Dar, în schimb, sub acţiunea căldurii se vor degrada aroma şi culoarea uleiului, schimbări ce sunt însoţite de scăderea valorii nutritive a acestuia.

Din acest motiv, uleiul presat la rece tinde să fie mai scump decât uleiul obişnuit din comerţ (care, în afară de presare, se mai poate extrage suplimentar şi cu ajutorul hidrocarburilor, produsul rezultat fiind supus apoi la diverse procese de rafinare: decolorare, dezodorificare etc. pentru a-l face potrivit pentru consum). Deşi mai scump, uleiul presat la rece este, de asemenea, de o calitate mult superioară.

Termenul de „ulei presat la rece” face obiectul unor reglementări diferite, în funcţie de provenienţa acestuia, adică în ce parte a lumii a fost făcut.

În Uniunea Europeană, de exemplu, uleiul care este etichetat ca presat la rece este produs într-un mediu care nu depăşeşte niciodată o anumită temperatură. Temperatura variază, în funcţie de ulei, dar este în general în jur de 27 grade Celsius.

În schimb, în Statele Unite, etichetarea uleiului nu este reglementată, astfel încât „uleiul presat la rece” poate fi, de fapt, ulei obţinut în alte condiţii decât prin presare la rece. Consumatorii sunt obligaţi să se folosească de văz, miros sau gust pentru a determina dacă uleiul este sau nu cu adevărat presat la rece.

Obţinerea uleiului presat la rece

Pentru obţinerea uleiului, materia primă (nuci, seminţe, fructe etc.) este transformată într-o pastă.
Pasta trece printr-un proces de malaxare printr-o agitare lentă, care încurajează uleiul să se adune.
Pentru a extrage uleiul, se aplică presiune asupra pastei, forţând eliminarea uleiului din aceasta.

În cazul presării la cald, încălzirea pastei va duce la modificarea vâscozităţii uleiul şi o mai bună curgere a acestuia, ceea ce va creşte producţia de ulei. Unii producători amestecă pasta cu apă caldă, sau se încălzeşte pasta înainte de presare.

Uleiul presat la rece veritabil (aşa numitul extravirgin) se obţine doar din prima presare a respectivei paste.

După ce uleiul a fost produs, el este filtrat de eventuale impurităţi şi apoi este îmbuteliat.

Unele companii produc un ulei mai ieftin, care este de fapt obţinut din turtă de ulei presat (aşa numitul „olio di sansa di oliva” – în cazul măslinelor) realizat într-un mediu de înaltă presiune. Mai este numit uneori şi ulei obţinut din a doua presare.

Presiunea înaltă este necesară în cazul anumitor materii prime cum ar fi nucile sau unele seminţe, care crează o turtă groasă, iar aceasta are inconvenientul că poate duce la creşterea temperaturii prin frecarea seminţelor.

Unele uleiuri obţinute astfel pot fi numite în continuare presate la rece, deoarece creşterea temperaturii nu este semnificativă.

De aceea se impune companiilor să-şi eticheteze corespunzător aceste uleiuri, prin formulări de tipul „ulei din turtă de măsline presat la rece”.

Datorită cantităţii mici de ulei extras din această „turtă”, din raţiuni economice, acesta este amestecat cu ulei virgin pentru gust mai bun şi astfel apar tot felul de „varietăţi” pe piaţă (de exemplu 20% virgin restul din turtă etc.).

În mod tradiţional la nivel mondial uleiul se extrage din seminţe oleaginoase: soia, floarea soarelui respectiv alte surse cum ar fi măslinele şi porumbul. Alte plante se foloseau mai ales în domeniu tehnic cum ar fi: rapița sau inul.

În ultima vreme, datorită cercetărilor, s-a ajuns ca uleiul să se poată extrage aproape din orice plantă, în special din seminţele acesteia, care concentrează în mod natural cea mai mare cantitate de grăsimi.

Astfel, inul care era folosit în industria vopselurilor şi-a găsit o întrebuinţare chiar terapeutică, sau seminţele de struguri care până nu demult erau un rebut au devenit foarte căutate, la fel cerealele, care şi ele au devenit o sursă nu prin boabele în sine ci datorită germenilor lor, care au un conţinut ridicat în lipide, iar lista poate continua.

De asemenea, datorită faptului că aceste noi surse de uleiuri nu se produc în cantităţi industriale ca cele tradiţionale, iar procesul de obţinere este mai greoi datorită unui conţinut mai redus de lipide decât în sursele tradiţionale, aceste uleiuri vin ambalate de obicei chiar în cantităţi mai mici iar preţul lor este mult mai ridicat decât al oricărui ulei de masă.

Folosirea uleiurilor presate la rece

Mulţi bucătari de top consideră că uleiul presat la rece are o aromă superioară şi îl folosesc preponderent în specialităţile lor. Pentru dressinguri şi preparate în care aroma de ulei va juca un rol important, uleiul presat la rece este în general superior altor tipuri de ulei şi de aceea şi este preferat.

Cu toate acestea, atunci când uleiul este folosit pentru a fi încălzit pentru gătit, consumatorii ar fi necesar să se preocupe mai mult de punctul de fum sau punctul de ardere al uleiului pe care îl folosesc. De obicei punctul de fum este cu atât mai ridicat cu cât uleiul este mai rafinat (are mai puţine substanţe care să ardă).

Pentru început să definim câţiva termeni legaţi de acest subiect:

Punctul de fum (de ardere)

Punctul de ardere al unui ulei este temperatura la care acesta începe să fumege, modificându-şi ireversibil calităţile, descompunându-se în glicerol şi acizi graşi liberi, glicerolul transformându-se şi el datorită arderii în acroleină, o substanţă toxică insidioasă care poate face în timp adevărate ravagii în organismul uman.

Deşi uleiurile rafinate au puncte de ardere mai ridicate decât cele presate la rece, prin rafinare ele ating temperaturi ce le depăşesc punctele de fum şi sunt procesate atât chimic cât şi fizic, în final fiind mult mai toxice decât un ulei presat la rece ce a atins punctul său de fum.

Grăsimile saturate

Grăsimile saturate cu atomi de hidrogen sunt considerate „rele”, fiind responsabile de creşterea nivelului total al colesterolului în sânge, mai ales al celui „rău” ‒ LDL, mărind riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, dar o serie de studii au dovedit că anumite tipuri de grăsimi saturate sunt foarte repede metabolizate, fiind imediat transformate în energie şi niciodată stocate.

Alimentele bogate în grăsimi saturate rămân în stare solidă la temperatura camerei.

Grăsimile nesaturate

Sunt aşa-numitele „grăsimi bune“, sănătoase, de care organismul are nevoie pentru funcţiile sale vitale şi pentru absorbţia vitaminelor liposolubile A, D şi E.

Ele au o consistenţă moale sau chiar lichidă la temperaturi mici, precum cele ale frigiderului.

În funcţie de numărul de duble legături conţinute, ele pot fi mononesaturate (o singură legătură dublă) şi polinesaturate (cu mai multe legături duble).

Grăsimile mononesaturate

Sunt bogate în acizi graşi mononesaturați. Ele cresc mai mult nivelul colesterolului „bun” şi mai puţin al celui „rău”.

Din această grupă face parte acidul oleic, cel mai des întâlnit în natură şi care stă la baza formării acizilor graşi omega-9, produşi natural de organism şi folosiţi în locul celor omega-3 şi omega-6, dacă aceştia nu se găsesc în cantităţi suficiente.

Grăsimile polinesaturate

Sunt bogate în acizi graşi polinesaturați, foarte importanţi pentru organism dar care nu pot fi produşi de acesta, fiind sintetizaţi numai de plante.

Acizii graşi polinesaturați, numiţi şi esenţiali (AGE), omega-3 (acid linolenic) şi omega-6 (acid linoleic) joacă un rol esenţial în funcţionarea creierului şi creşterea şi dezvoltarea normală a organismului, acţionează eficient asupra inflamaţiilor dermatologice şi osteo-articulare, susţin supleţea arterelor, fluidifică sângele, AGE omega-3 acţionând şi asupra presiunii acestuia.

Raportul optim de acizi graşi consumaţi

În cazul AG se recomandă în general un aport zilnic de 1:1:1 (saturaţi:mononesaturați:polinesaturați) şi respectiv de 5:1 AGE omega-6:omega-3 (circa 2 g/zi omega-3 pentru bărbaţi şi ceva mai puţin pentru femei).

Acizi graşi trans

Grăsimile trans (AGT) sunt izomeri ai AG nesaturaţi şi apar sub acţiunea unor factori chimici sau fizici, mai rar enzimatici, mai ales în urma hidrogenării.

Deşi majoritatea AGT sunt dăunători sănătăţii, între ei există şi forme deosebit de benefice, precum acidul linoleic conjugat.

La ce temperaturi ajung alimentele pe parcursul procesării lor?

• Fierberea preparatelor le ridică temperatura la cel mult 100⁰C, temperatura de fierbere a apei.
• Prăjirea în tigaie, în funcţie de mărimea flăcării, aduce alimentele la o temperatură de 175-191⁰C. O metodă sănătoasă de a „prăji” în tigaie este amestecarea uleiului cu apă, temperatura nedepăşind astfel 100⁰C.
• „La grătar” se ajunge la temperaturi de peste 230⁰C.
• La cuptor este mai simplu, deoarece temperatura de coacere se poate seta în funcţie de uleiul folosit.

Clasificarea uleiurilor în funcţie de punctul lor de ardere (de fum)

Uleiuri cu punct de fum scăzut:

– uleiurile nerafinate de in, şofrănel, floarea-soarelui şi rapiță – 107⁰C;

Uleiuri cu punct de fum mediu:

• uleiurile nerafinate de arahide, soia, nuci, porumb şi măsline – 160⁰C;
• uleiul de cânepă – 165⁰C;
• uleiurile nerafinate de cocos şi susan – 177⁰C;
• uleiul nerafinat de avocado 190⁰C;
• uleiul de migdale – 216⁰C;
• uleiul de sâmburi de struguri – 216⁰C.

Uleiuri cu punct de fum ridicat:

– uleiul de palmier – 230⁰C.

Cele mai cunoscute uleiuri presate la rece şi beneficiile lor

În cele ce urmează, vom vorbi despre cele mai utilizate uleiuri presate la rece şi beneficiile lor:

Ulei de alune de pădure

Foarte bogat în vitamina E, acid oleic şi acid linoleic, uleiul de alune de pădure este folosit atât în alimentaţie, cât şi în cosmetică.

În utilizarea internă, este un tratament bun pentru eliminarea teniei, consumul său regulat având efecte tămăduitoare pentru infecţiile respiratorii şi în tratarea hipertensiunii arteriale.

Extern, este utilizat atât în tratamentul cosmetic cât şi în masajul anticelulitic şi de întreţinere. Hidratează tenul în profunzime fără să îl lase gras, are un efect benefic asupra microcirculaţiei pielii, ajută la diminuarea vergeturilor şi oferă elasticitate pielii.

Aroma sa dă savoare deosebită salatelor, mâncărurilor de legume, pastelor şi preparatelor din cereale.

Ulei de arahide

Arahidele au aceeaşi origine sud-americană ca floarea-soarelui, chiar dacă astăzi sunt cultivate preponderent în Africa. Presate la rece, ele dau un ulei cu puternică aromă de fructe.

Uleiul poate fi folosit crud, în salate, dar punctul lui forte este gătitul. El rezistă la temperaturi ridicate, de aceea este un produs folosit la prăjit.

Este un ulei aromat recomandat a fi folosit crud, în salate sau maioneze. Conţine o mare cantitate de vitamina E, dar mai ales de vitamina A, esenţială pentru vedere şi pentru întărirea imunităţii.

Proporţiile de acizi graşi polinesaturați şi mononesaturați îi permit să scadă nivelul de colesterol din sânge (acizi graşi polinesaturați – 34%, acizi graşi mononesaturați – 48%, acizi graşi saturaţi – 18%).

Uleiul de arahide exercită, de asemenea, o acţiune benefică în inflamaţii şi ulcere stomacale, dar şi asupra intestinului, fiind indicat în cazul iritării tubului digestiv.

Tot el previne bolile de inimă, micşorează nivelul colesterolului depus în artere, scade apetitul, previne cancerul, artrita (inclusiv durerile de încheieturi), senzaţia de uscăciune a pielii, problemele tenului, constipaţia şi alte afecţiuni.

Folosit în masaje, uleiul de arahide potoleşte durerile lombare şi abdominale. Este un bun calmant al inflamaţiilor ce apar după un efort muscular.

Precauţii: persoanele cu alergie la arahide (totuşi, de cele mai multe ori mâncarea preparată cu ulei de arahide nu dă reacţii alergice şi asta pentru că alergia la arahide se datorează proteinelor din acestea).

Ulei din seminţe de ardei

Uleiul de ardei are o aromă şi un gust cu totul speciale, recomandate în special pentru salate, dar gustul şi culoarea sa roşie sunt apreciate şi pentru alte preparate.

Are un conţinut de acid linoleic foarte ridicat (70%) şi este bogat în vitamina C, stimulează digestia, datorită conţinutului său de capsaicină îmbunătăţeşte circulaţia şi stimulează funcţiile sistemului nervos.

Uleiul de ardei se utilizează cu succes în cazul bolnavilor de reumatism, ca ulei de masaj sau în cazuri de zona zoster (herpesul zoster), putând fi utilizat ca atare sau diluat în ulei de măsline sau în diverse alte uleiuri.

Ulei de argan

Numit adesea şi lichidul de aur, uleiul de argan este unul dintre cele mai preţuite uleiuri vegetale, apreciat pentru calităţile sale nutritive, cosmetice şi medicinale.

Este bogat în vitamina E (de două ori mai multă decât în uleiul de măsline), caroten şi acizi graşi nesaturaţi (omega-6 şi omega-9), steroli din plante rare ce nu se găsesc în compoziţia altor uleiuri (într-o combinaţie considerată a fi unică).

Este puternic antioxidant, antiinflamator (intern şi extern), digestiv, hidratant (extern), antimicrobian (extern), reglează colesterolul, stimulează circulaţia sanguină, consolidează imunitatea naturală a organismului, iar tradiţional este cunoscut pentru proprietăţile sale afrodisiace.

Extern este folosit pentru întreţinerea şi înfrumuseţarea pielii, părului şi a unghiilor.

Uleiul de argan este util în tratarea unor forme de cancer, a bolilor reumatice, a celor cardiovasculare şi a obezităţii, pentru calmarea unor afecţiuni ale pielii (acnee, psoriazis, eczeme, piele uscată) şi prevenirea vergeturilor în sarcină.

Este delicios în salate, cuşcuş sau sosuri.

Ulei de armurariu

Este un ulei cu gust tonic-amărui, acţiune hepato-protectoare/regeneratoare şi de reglare a tensiunii arteriale, fiind extrem de indicat în cazuri de suprasolicitare a ficatului, hepatite, ciroze, digestii dificile, hipotensiune.

Uleiul de armurariu este utilizat pe scară largă în arta culinară pentru prepararea sosurilor şi ca adaos în salate şi terciuri.

Utilizarea uleiului de armurariu înregistrează rezultate semnificative în restabilirea organismului după intoxicaţii alcoolice, la înlăturarea efectelor adverse ale medicamentelor care au influenţe asupra ficatului, după tratamente radiologice şi chimioterapie, în procesul de asanare după tratamentul afecţiunilor ficatului, în hemopatie în cazul afecţiunilor ficatului, vezicii biliare, splinei.

Acest ulei se poate consuma ca medicament, câte o linguriţă dimineaţa şi seara, având avantajul unui cost mult mai mic faţă de varianta în capsule.

Întrebuinţarea zilnică a unei linguriţe de ulei cu 30 min înainte de masă, sau în componenţa bucatelor alături şi de alte uleiuri vegetale, pentru o perioadă de 1-2 luni contribuie la curăţirea ficatului de toxine şi substanţe nocive, asigură ficatul cu conexiunile necesare pentru formarea noilor celule sănătoase, datorită existenţei în conţinutul său a substanţei naturale silimarină. Aceasta este un amestec de glicozidă (silibin, silidianin, silihristin) care, mai întâi de toate, ajută ficatul să îndeplinească funcţia de dezintoxicare.

Ulei de avocado

Cunoscut încă din timpul aztecilor, uleiul de avocado este folosit de secole în America Centrală în alimentaţie şi îngrijire, fiind extras din pulpa fructului. Are o culoare verde apetisantă, o aromă subtilă plăcută şi este vâscos (lasă o peliculă protectoare pe zona aplicării).

Conţine lecitină, vitamine (A, D, E, B6), minerale (de magneziu, cupru, fier), acid folic şi aminoacizi, acizi graşi nesaturaţi (este extrem de bogat în acid oleic).

Protejează sistemul cardiovascular, are efect puternic antibacterian şi antiinflamator, stimulează metabolismul, ajutând la menţinerea greutăţii corporale.

În uz extern este folosit pentru îngrijirea şi tratarea părului şi a pielii, are o mare putere de penetrare, este emolient, regenerant şi nutritiv.

Consumat ori aplicat local, uleiul de avocado contribuie la vindecarea mai rapidă a tăieturilor şi rănilor, previne cicatricile, acneea şi dermatitele, reduce eficient apariţia petelor, a liniilor fine şi a ridurilor datorate vârstei.

Poate fi folosit ca atare în sosuri, soteuri, dressinguri, supe ori la copt. Dacă este amestecat cu puţin oţet de vin sau suc de lămâie, se obţine o vinegretă savuroasă.

Ulei de caise (sâmburi)

Uleiul presat la rece din sâmburi de caise are un conţinut ridicat de acizi graşi nesaturaţi omega-6 şi vitamina E.

Este un calmant nervos eficient ce poate fi folosit ca somnifer (înainte de culcare), susţine buna funcţionare a tiroidei. Conţine vitaminele A şi B-17 (cunoscută ca vitamină anticancerigenă).

Uleiul de caise se foloseşte în alimentaţie, în special la prepararea salatelor, şi în cosmetică, pentru efectul regenerant asupra pielii.

Ulei de cânepă

Are miros şi gust plăcut, asemănător celui de nucă şi poate fi folosit pentru a condimenta salatele şi orezul sau poate fi combinat cu alte uleiuri utilizate în mod tradiţional.

Uleiul de cânepă este deosebit de bogat în acizi graşi esenţiali polinesaturați din familia omega, conţinând şi familia de tocoferoli (vitamina E), recunoscuţi ca antioxidanţi naturali.

Ajută la întărirea sistemului imunitar şi în tratamentul patologiilor care depind de dezechilibre metabolice, putând fi considerat „vaccin” nutriţional.

Dacă este introdus zilnic în dietă, joacă rolul unui aliment protector.

Tot uleiul de cânepă poate avea un rol important în menţinerea sănătăţii cardiovasculare, are efecte terapeutice semnificative atât în bolile de piele cât şi în cele astmatice şi afecţiunile respiratorii (ale căilor respiratorii inferioare şi superioare).

Cânepa este singura sămânţa comestibilă care conţine acid gama linolenic, benefic în tratarea simptomelor premenstruale şi ale menopauzei.

Ulei de chimen (seminţe)

Chimenul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri pentru a trata stările de slăbiciune generală, inflamaţiile, afecţiunile pielii, bolile specifice femeilor, răcelile şi durerile de cap (migrenele).

Efectele sale binefăcătoare erau cunoscute în Egiptul Antic, frumuseţea şi vitalitatea reginei Nefertiti fiind puse pe seama acestui leac miraculos.

În zilele noastre, acest ulei de chimen este folosit ca remediu diuretic şi carminativ, poate stimula lactaţia şi este antihelmintic, iar conţinutul său de damascenină are efect spasmolitic şi hipotensiv pe termen scurt.

Ulei de cocos / Unt de cocos

Aflat în stare solidă la temperatura camerei, uleiul de cocos are acţiune antimicrobiană, antibacteriană şi antifungică.

A fost nevoie de cercetări aprofundate pentru recunoaşterea oficială a calităţilor sale, în special a conţinutului mare de grăsimi saturate (90%).

Acestea sunt însă trigliceride cu lanţuri mijlocii uşor de digerat şi de persoanele care suferă de diabet sau au probleme cu vezica biliară, fiind o sursă instantanee de energie şi putând ajuta astfel la accelerarea metabolismului.

Acizii graşi cu lanţ mediu din uleiul de cocos (lauric, capric, caprilic) sunt agenţi antimicrobieni puternici, cu o eficienţă ridicată împotriva virusurilor, ciupercilor şi a multor bacterii.

Uleiul de cocos este cea mai bogată sursă naturală de acid lauric (40%), acid cu rol benefic confirmat în prevenirea unor forme de cancer, ajutând totodată şi la scăderea colesterolului şi a tensiunii arteriale, la menţinerea flexibilităţii arterelor şi prevenirea aterosclerozei.

În uz extern, uleiul de cocos hidratează, înmoaie, hrăneşte şi protejează părul şi pielea, favorizând chiar vindecarea ei în cazul unor răni uşoare.

Ulei de dovleac (seminţe)

Conţine acizi graşi nesaturaţi şi saturaţi, seleniu, vitaminele A, E şi F, fiind antihelmintic, anafrodisiac şi calmant.

Uleiul de dovleac este indicat în teniază, ascaridioză, giardioză, hiperexcitabilitate, nervozitate, prostatită, insuficiență cardiacă cu edem, colită de putrefacţie cu constipaţie, afecţiuni hepatice, precum şi în alimentaţia de purificare, anafrodisiacă, pentru reducerea masei trupești.

Se administrează pentru helmintiază câte două linguri de ulei amestecate cu o linguriţă de suc de lămâie, la ½ h după ce se bea acest amestec administrându-se o lingură de ulei de ricin amestecată cu două linguri ulei din seminţe de dovleac.

Uleiul de dovleac este utilizat în consum pentru salate de crudităţi (lăptucă, salată verde, păpădie).

Ulei de floarea soarelui

Este obţinut din miezul seminţelor de floarea-soarelui prin presare la rece, conţinutul de vitamine rămânând ridicat.

Un ulei de floarea-soarelui presat la rece are o aromă mult mai puternică decât cel rafinat, gustul uşor amărui şi conţine 92% acizi graşi poli- şi mononesaturați şi mai multă vitamina E decât oricare alt ulei vegetal.

Uleiul de floarea-soarelui nu conţine urme de substanţe sau elemente de gust străine, care de obicei sunt preluate din coajă. Este un ulei excelent ce poate fi utilizat în alimentaţie, în cosmetică sau terapeutic.

Este antioxidant, tonic, nutritiv, regenerant, antiinfecţios şi detoxifiant, are efect diuretic şi este un bun adjuvant în bronşite, reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare etc.).

Ulei din germeni de grâu

Uleiul de germeni de grâu conţine vitaminele A, D, E, F şi K, este vitaminizant, energizant, reglator hormonal şi sedativ uşor, indicat în caz de hirsutism, amenoree, devitalizare, subponderabilitate, insuficientă dezvoltare a caracterelor feminine.

Se administrează intern, câte o linguriță pe zi ca vitalizant, vitaminizant, reglator hormonal (mai ales pentru femei).

Pentru combaterea hirsutismului şi a hipotrofiei mamare se fac cure de 21 de zile cu 3 linguriţe de ulei de grâu, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

Se poate utiliza şi extern, pentru înfrumuseţarea pielii sau hirsutism (fricţionări cu ulei pe locul respectiv), hipotrofie mamară (masaj în zona pieptului, minim 15 minute zilnic) sau întreţinerea şi regenerarea pielii (masaj uşor după baie).

Ulei de in (seminţe de in)

Conţine vitamina E şi acizi graşi esenţiali omega-3 (sub formă de acid alfa linolenic) şi omega-6.

Are acţiune emolientă, laxativă şi antiseptică, fiind indicat în caz de constipaţie, abcese, furuncule, arsuri.

Se administrează intern ca adaos în salate sau ca laxativ, amestecat cu o lingură de tărâțe fin măcinate, dimineaţa pe stomacul gol.

Este utilizat şi extern pentru întreţinerea pielii mâinilor.

Pentru furunculoză, se amestecă uleiul de in cu pulbere de muşeţel şi se aplică local.

Ulei de luminiţa nopţii (seminţe)

Conţine vitamina E şi acizi graşi esenţiali, fiind una dintre puţinele surse naturale de acid gama linoleic (GLA), acid gras nesaturat din familia omega-6, foarte important în asigurarea producţiei de eicosanoizi, clasa de substanţe care reglează o serie de funcţii somatice.

Este vitaminizant, energizant, regulator hormonal, sedativ uşor.

Uleiul de luminiţa nopţii este indicat în caz de eczeme, întârziere a vindecării şi cicatrizării rănilor, iritabilitate crescută, tulburări ale ciclului menstrual şi unele afecţiuni ale sânilor, alcoolism cronic, boli ale vaselor coronariene, hipertensiune arterială şi sindrom Raynoud.

Ulei din seminţe de mac

Din punct de vedere nutriţional, uleiul de mac are în compoziţia sa acizi graşi (73% acid linolic, 10% acid palmitic, 13% acid oleic), minerale (fosfor, calciu, potasiu, magneziu şi fier), acţiunile sale legate de reducerea efectelor proceselor de îmbătrânire fiind de mult timp cunoscute.

Are efecte benefice şi în cazuri de hipertensiune, tromboză şi embolie, normalizează nivelul colesterolului din sânge, stimulează mecanismele naturale de apărare ale organismului şi susţine vindecarea rănilor.

Îmbunătăţeşte performanţele psihice, buna funcţionare a sistemului nervos şi reduce durerile la acest nivel fiind un sedativ natural.

Este de prim ajutor pentru structura osoasă, opreşte degradarea ţesuturilor osoase şi începe reconstrucţia acestora.

Este utilizat în alimentație, nerafinat, în salate, preparate de legume, supe sau deserturi, ca material brut pentru fabricarea margarinei dar şi în industria coloranţilor sau cosmeticelor.

Ulei de mărar

Foarte bogat în calciu, mărarul încetineşte procesul de pierdere a masei osoase (osteoporoza).

Are un conţinut foarte ridicat de fibre, fier, magneziu, potasiu, fosfor, cupru şi vitamine (A, B1, B2, B3, C, E, PP). Fibrele din mărar reduc colesterolul din sânge, iar potasiul normalizează presiunea sanguină (o presiune ridicată determinând infarctul sau atacul de cord).

Asemenea usturoiului, are şi acţiune antibacteriană, uleiul de mărar împiedicând răspândirea bacteriilor.

Uleiul de mărar este indicat în anorexie, indigestii, cardiopatii, ateroscleroză, boli ale căilor urinare, hemoroizi, meteorism, colici intestinale, dureri menstruale, împotriva sughiţului, pentru stimularea şi tonifierea organismului, în insomnii, stări de vomă ale gravidelor.

Mărarul deţine o anumită cantitate de hormoni feminini (estrogeni), cu rol de încetinire a procesului de îmbătrânire, de înfrumuseţare a aspectului pielii, reglare a menstruaţiei (atât periodicitatea cât şi cantitatea, reducând abundenţa) şi diminuare a simptomelor menopauzei.

Având rol energizant, ajută femeile însărcinate să treacă mai uşor peste greutatea fizică datorată sarcinii, iar femeilor care alăptează le stimulează lactaţia reducând totodată şi colicile bebeluşului.

Ulei de măsline

Uleiul de măsline este cea mai bogată sursă de grăsimi mononesaturate, are un conţinut ridicat de antioxidanţi şi este foarte bine tolerat de stomac.

Component de bază al dietei mediteraneene, uleiul de măsline are efecte benefice în prevenirea bolilor cardiovasculare, a diabetului zaharat, a osteoporozei, a ulcerului gastroduodenal şi a gastritei şi scade incidența apariţiei calculilor biliari.

Este des inclus şi în compoziţia produselor cosmetice pentru îngrijire a pielii, a părului şi a unghiilor, ca ingredient nutritiv, hidratant şi emolient, precum şi în produsele de igienă.

Uleiul de măsline este cel mai folosit ulei pentru obţinerea săpunurilor de casă, hidratează pielea, susţine regenerarea ţesuturilor şi reducerea inflamaţiilor.

Ulei de migdale dulci

Conţine 55-75% oleină, peptină, săruri minerale (de calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu), vitaminele A, B şi taninuri, fiind laxativ, purgativ, antitusiv, antipruriginos (extern) şi calculolitic.

Uleiul de migdale dulci este indicat în caz de constipaţie, afecţiuni ale pielii, calculi urinari, crăpături ale pielii, eczeme, erizipel, hematurie, obstrucţie bronhică, tuse convulsivă, plăgi şi prurit (extern), este hidratant, anticelulitic.

Se administrează intern ca purgativ, contra obstrucţiei bronhice şi a tusei violente (se consumă dimineaţa pe nemâncate, 60 g de ulei adulţii şi 10-15 g copiii), pentru eliminarea calculilor renali se face un amestec din ulei de migdale, ulei de nucă şi un macerat de ovăz sau rădăcină de lemn dulce, din care se iau trei linguri, între mese.

Uleiul de migdale dulci este utilizat extern contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului, pruritului şi a crăpaturilor (se fac frecţii cu ulei de 2-3 ori pe zi).

Pentru tratarea otalgiilor (durerilor de urechi) se pun câteva picături de ulei în ureche, la culcare, iar pentru îngrijirea pielii uscate se fac comprese cu ulei de migdale dulci timp de 15-20 minute de 2-3 ori pe săptămână.

Ulei de mure (seminţe)

Este un ulei cu gust şi aromă plăcute, componentele sale acţionând asupra circulaţiei cardiovasculare.

Fiind bogat în vitamina E, întârzie îmbătrânirea pielii şi are efect de hidratare. Conţine într-un procent considerabil acizi graşi nesaturaţi.

Se recomandă pentru salate şi dressinguri. În cosmetică se poate folosi pentru hidratarea şi regenerarea pielii, simplu sau ca ingredient în diverse creme.

Ulei din miez de nucă

Are un gust deosebit, specific, dulce-amărui, conţine 66-74% acid oleic (AG mononesaturat), 7-8% acizi graşi saturaţi şi vitaminele E şi F în cantităţi mari.

Intern, împiedică procesul de îmbătrânire şi este uşor laxativ, fiind deosebit de eficient în combaterea paraziţilor intestinali (tenie – câte 50-60 g seara, eventual într-o salată de cartofi, timp de trei zile), iar în litiaza renală se recomandă împreună cu ulei de migdale dulci şi infuzie de paie de ovăz.

Pentru un tratament inedit al enurezisului se consumă în fiecare seară câte o felie de pâine prăjită îmbibată cu o lingură de ulei de nucă, timp de 15 zile, recomandându-se a se consuma imediat şi o bomboană acrişoară, uleiul de nucă fiind greu de suportat.

Extern se recomandă frecţionarea trupului în cazul copiilor rahitici sau anemici, în dermatoze şi pentru păr.

În alimentaţie se recomandă un consum zilnic de 20-40 g de ulei de nucă, acesta adăugând un plus de rafinament salatelor de legume şi vinegretelor cu oţet balsamic.

Prin conţinutul foarte ridicat de acizi graşi polinesaturați (73-84%) se situează înaintea uleiurilor de soia sau floarea-soarelui (50-60%) şi înaintea celui de porumb pentru proprietăţile sale anticolesterolemiante, dar nu suportă fierberea şi râncezeşte repede, fiind recomandat a fi cumpărat în cantităţi mici şi păstrat în spaţii reci şi întunecoase.

Ulei de pătrunjel (seminţe)

Are gust intens de pătrunjel şi se poate folosi în supe, ciorbe, sosuri şi salate. Are efect uşor calmant şi diuretic.

Intern se poate utiliza ulei de pătrunjel cu succes în infecţii ale cavităţii bucale, tulburări digestive de natură nervoasă, reţineri de lichide în organism în urma insuficienței cardiace.

Extern se recomandă ca terapie complementară în cancerul de piele.

Ulei de piper negru

Este un ulei-condiment cu gustul specific al piperului şi se utilizează în special pentru condimentare, în salate şi mâncăruri.

Uleiul de piper negru are efect de stimulare a circulaţiei sanguine, stimulează digestia, normalizează peristaltismul intestinal şi stimulează formarea de globule roşii.

Ulei din germeni de porumb

Ulei cu gust plăcut dar discret, potenţând astfel aroma celorlalte ingrediente din amestec.

Uleiul de porumb este foarte bogat în acizi graşi esenţiali omega-6 şi vitamina E, este antioxidant, hipocolesterolemiant, energizant, reconstituent, fiind indicat ca adjuvant în afecţiuni ale tiroidei, ateroscleroză, hipocolesterolemie şi pentru drenarea ficatului. Se recomandă servirea sa ca adaos în salate.

Ulei de rapiță

Are culoare deschisă şi gust mai degrabă neutru, neamintind în niciun caz de florile urât mirositoare din care este extras.

Are un procent ridicat de acid alfa linoleic (precursor al acidului omega-3) şi vitamina E şi în medie jumătate din grăsimile saturate conţinute în general de uleiuri (spre exemplu cel de măsline), fiind în acelaşi timp bogat în grăsimi nesaturate.

Consumat în mod regulat are efect antiinflamator asupra vaselor de sânge, are un rol important în buna funcţionare a creierului (acizii graşi conţinuţi intervin în prevenirea depresiilor, a unor crize de demență şi chiar a maladiei Alzheimer), reducerea nivelului colesterolului şi tratarea disfuncţiilor erectile.

Are proprietăţi antioxidante şi de regenerare celulară (poate fi adăugat în apa din cadă pentru o baie de seară relaxantă de 15-20 minute), iar în gastronomie este apreciat pentru aroma sa deosebită şi pentru proprietăţile dietetice.

Gustul său se combină foarte bine cu cel de lămâie. Poate fi consumat în salate calde sau reci, cu fructe uscate (în special migdale), sparanghel sau anghinare, legume coapte, paste sau orez.

Un consum zilnic de două linguri cu ulei de rapiță este suficient pentru a acoperi 98% din necesarul zilnic de acid omega-3!

Ulei de şofrănel

Conţine 1,5% acid miristic, 3% acid palmintic, 1% acid stearic, 0,5% acid arahidic, 33% acid oleic şi 61% acid linoleic. Este alb-gălbui, clar, fiind utilizat ca atare în alimentaţie la prepararea salatelor sau pentru gătit. Prin comparaţie cu alte uleiuri vegetale, conţine un procent ridicat de acizi graşi nesaturaţi.

Reduce nivelul colesterolului, este folosit în tratarea durerilor reumatismale, combate afecţiunile hepatice, este excelent pentru detoxifierea ficatului, este antiinflamator, expectorant, antitusiv, cicatrizant şi bacteriostatic.

Ulei de soia

Conţine acid arahidonic, acid cu puternice proprietăţi în reducerea colesterolului din sânge şi ameliorarea ulcerului gastric şi duodenal.

Are efecte antioxidante puternice date de vitaminele A şi E pe care le conţine, vitamine ce neutralizează substanţele toxice formate în organism şi ajută la îmbunătăţirea metabolismului şi la creşterea oxigenării ţesuturilor.

Cercetările au arătat că folosirea uleiului de soia în alimentaţie, mai ales de către femei, ajuta la echilibrarea hormonală datorită fitoestrogenilor aflaţi în cantităţi importante în compoziţia sa, substanţe care au şi efect anticancerigen, protejând împotriva tumorilor de sân şi de ovar.

Cu gust neutru şi fin este ideal ca bază pentru marinate şi vinegrete, el absorbind uşor aromele fine ale condimentelor adăugate.

Ulei de struguri (sâmburi)

Conţine acizi graşi nesaturaţi, vitamina E, polifenoli, fitosteroli.

Scade nivelul colesterolului, protejează sistemul circulator, cel nervos central şi periferic, este puternic antioxidant, stimulează sistemul imunitar, regenerează şi revitalizează pielea.

Adăugat în alimente, uleiul de struguri potenţează gustul acestora fără să dea senzaţia de gras pe care o lasă alte uleiuri, recomandându-se folosirea lui în stare crudă, la salate şi dressinguri, având în vedere că prelucrarea termică diminuează în mare măsură calităţile terapeutice ale alimentelor.

Fiind emulsionant, uleiul din sâmburi de struguri este potrivit pentru prepararea maionezelor.

Ulei de susan sălbatic (perilla)

Uleiul de susan sălbatic conţine 60% acizi graşi polinesaturați (omega-3) şi este comercializat în proporţie de 95% sub formă de capsule, ca supliment alimentar.

Se regăseşte în doză relativ mare şi în compoziţia unor medicamente dietetice cu utilizare în tulburările metabolice, dar bucătăria asiatică îl utilizează şi la gătit.

În literatura de specialitate sunt descrise mai ales efectele interne ale uleiului: adjuvant în cazuri de infarct miocardic, cancer mamar şi de colon, inflamaţii reumatismale, colon iritabil, ateroscleroză şi boli autoimune.

Este moderator al aritmiilor cardiace, scade pericolul de tromboza şi stimulează regenerarea celulelor.

Ulei de susan (seminţe)

Conţine gliceride ale acizilor oleic 50%, linoleic 37%, palmitic 7%, stearic 4%, arahidonic 0,4%, lecitină, compuşi lignanici şi în cantităţi mici vitaminele B, D, E, F.

Uleiul de susan acţionează în principal ca tonic, nutritiv, regenerant, energizant, calmant uşor, emolient, laxativ şi emenagog.

Este indicat cu precădere în caz de devitalizare, subponderabilitate, impotență masculină (o lingură de două ori pe zi, dimineaţa şi seara înainte de culcare), amenoree, dismenoree, fracturi, oase fragile, osteoporoză, paradontoză, degradarea dinţilor, emaciere, tuse cronică, constipaţie cronică, hemoroizi (intern şi extern), dizenterie.

Este considerat uleiul cu cel mai puternic efect de tonifiere şi regenerare a organismului. Se administrează intern ca ingredient în salate, sosuri, dulciuri, combinat des cu ghimbir, cardamon sau şofran.

Pentru utilizare externă se fac fricţionări uşoare în cazul luxaţiilor şi a problemelor legate de oase, masaj cu ulei de susan după baie în cazul persoanelor devitalizate, cu masă trupească redusă sau cu tendinţe de uscare a pielii.

Prin macerarea unor condimente (cardamon, scorţişoară) şi plante medicinale (camfor, mentă) în ulei de susan, se obţine un preparat folosit extern (sub formă de fricţionări) în tratarea cefaleei şi a migrenei.

Ulei de vişine (sâmburi)

Este un ulei cu gust şi aromă plăcută, bogat în vitamina E şi flavonoide, constituind o hrană valoroasă pentru organism.

Componentele sale acţionează asupra circulaţiei cardiovasculare, industria cosmetică îl foloseşte pentru creme de faţă şi trup datorită efectelor sale de stimulare a circulaţiei de la nivelul pielii, întârzie îmbătrânirea, regenerează pielea, hidratează, este fotoprotector, are efect antioxidant şi elasticizează capilarele. Are un efect benefic asupra colesterolului din sânge.

Citiți și:
Iată ce se petrece dacă bei ulei de măsline pe stomacul gol
Rețeta cu ghimbir și ulei de măsline care curăță gâtul și stomacul de toxine

 

yogaesoteric
18 mai 2025