Trump, groparul petrolului

Sunt puține evenimente mai brutale decât lecțiile pe care istoria le predă proștilor. Donald Trump, cel care a punctat, pe bună dreptate, că apocalipsa climatică este „cea mai mare înșelătorie din istorie” și a trâmbițat lozinca „drill, baby, drill” („forează, dragă, forează”) cu un fanatism de sectă, tocmai a reușit imposibilul. Printr-o incompetență strategică uluitoare, președintele SUA a devenit cel mai eficient agent de vânzări al industriei verzi la nivel global.

Rețeta lui Trump a fost simplă: aruncarea în haos a Orientului Mijlociu. Războiul său prelungit din Iran a sugrumat Strâmtoarea Ormuz, a prăbușit producția de petrol din Golf și a aruncat barilul mult peste pragul critic de 100 de dolari. Omul care visa să prefacă panourile solare și eolienele din China într-un munte de fier vechi le-a transformat, dintr-o singură mișcare smintită, în unica alternativă economică rațională a momentului.

Nu a existat niciodată vreo fărâmă de subtilitate în discursul său. La ONU, în septembrie 2025, Trump amenința națiunile că vor eșua dacă nu renunță la „escrocheria verde”. El a numit amprenta de carbon „invenția unor oameni cu intenții malefice”. Iar despre eoliene a spus că sunt cele mai proaste și mai scumpe forme de energie. „Sunt pierzătoare”, a decretat Trump. Doar că, între timp, a făcut tot posibilul ca petrolul și gazele să devină mărfuri de lux, iar energia verde să se transforme din „aberație”, în „singura soluție”.

Realitatea economică l-a lovit frontal pe șeful de la Casa Albă, expunându-i amatorismul. De la primele bombardamente asupra Iranului, în februarie 2026, prețurile la energie au luat-o razna. Europa, îngenuncheată după ce Pentagonul a aruncat în aer NordStream și i-a forțat pe aliați să preia efortul de război din Ucraina, a fost silită să ardă 24 de miliarde de euro în plus doar pe facturi umflate la petrol și gaze. Și asta fără să primească „nici măcar o moleculă în plus”, după cum a constatat, sec, Ursula von der Leyen. Facturile populației au explodat, industriile au frânat brusc, inflația a mușcat din nou. Iar acum, americanii de la Politico se declară foarte îngrijorați că marionetele lor aflate la butoane în UE și-ar putea pierde fotoliile după ultimele isprăvi ale administrației de la Casa Albă.

Oare acesta să fi fost planul „genial” al lui Trump încă din start? Un dezastru global cu efect mortal asupra Europei? Făcând combustibilii fosili insuportabil de scumpi și nesiguri, președintele SUA a transformat abrupt bateriile, energia solară și eoliană din nișe ecologiste impuse de globaliști în imperative absolute de securitate națională.

Sigur, pe termen scurt, prietenii lui Trump din corporațiile petroliere și-au umplut conturile. Doar că, pe termen mediu și lung, Trump i-a oferit pe tavă lui Xi Jinping o victorie istorică. Sub geniul geopolitic al noii administrații americane, exporturile chineze de panouri solare au explodat la un record halucinant de 68 GW doar în luna martie 2026 (un salt de peste 70 de procente față de anul trecut). Într-o singură lună, Beijingul a încasat aproape 22 de miliarde de dolari din tehnologii curate. Chinezii nici măcar nu a fost nevoie să miște un deget pentru „tunurile” din ultimele două luni. Ei l-au privit pe Trump cum apasă pedala de accelerație a crizei petrolului, dinamitându-și astfel propria agendă anti-globalistă.

Trump pretinde că îi detestă pe globaliști și urăște Agenda 2030, dar prin războiul din Iran le-a servit cel mai puternic argument de accelerare a tranziției verzi: o lume dependentă de petrolul din Orient este o lume prizonieră.

În mod ironic, peste 53 de națiuni tocmai s-au reunit la Santa Marta, în Columbia, în cadrul primei conferințe dedicate tranziției globale de la combustibilii fosili, cu scopul de a discuta un tratat pentru eliminarea treptată a petrolului, gazelor și cărbunelui (independent de ONU și Acordul de la Paris).

Istoria va consemna probabil autogolul lui Trump de proporții epice: marele cruciat anti-climă a fost omul care a semnat certificatul de deces al erei fosilelor și a predat secolul XXI în mâinile energiei verzi. Și, inevitabil, în mâinile Chinei.

Citiţi şi:
Blocada Ormuz și perturbarea fluxurilor energetice globale
Războiul din Iran epuizează rezervele mondiale de petrol într-un ritm fără precedent

yogaesoteric
19 mai 2026