Spre un război fără sfârșit?

De la covid-19 în 2020, avem sentimentul că trăim într-un fel de coșmar. O narațiune o urmărește pe alta. Nebunia urmează nebuniei. Astfel, abia ieșisem din faza carantinelor, campaniilor sanitare și de vaccinare succesive de la sfârșitul crizei covid (2020-2022) când, pe 24 februarie 2022, a început războiul ruso-ucrainean, care este încă departe de a se fi încheiat până în ziua de azi ‒ este deja la fel de lung ca Primul Război Mondial ‒ și ale cărui consecințe dezastruoase pentru economia noastră nu sunt suficient discutate: am înregistrat o inflație de peste 20% în ultimii patru ani.

Prețul alimentelor a crescut brusc, facturile la gaz și electricitate au crescut vertiginos și, dincolo de acestea, toate materiile prime au devenit mult mai scumpe, sărăcindu-ne astfel concetățenii. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, patru ani și patru zile mai târziu, pe 28 februarie 2026, entitatea sionistă și Statele Unite au lansat o campanie masivă de bombardamente împotriva Republicii Islamice Iran. Această agresiune nejustificată este încă în desfășurare, iar consecințele sale sunt dezastruoase, incomensurabile, chiar mai mari decât războiul din Ucraina.

După două luni de conflict pentru care încă nu se întrevede sfârșitul, cu Donald Trump, aparent desprins dintr-o glumă proastă, ca actor principal pe scenă, întreaga lume a suferit deja, în doar câteva săptămâni, un alt șoc petrolier. Prețurile la pompă cresc vertiginos. Dar această creștere semnificativă a prețurilor nu afectează doar combustibilii; ea afectează și gazul, pentru care guvernul a avertizat că facturile vor crește începând cu luna mai ‒ aceste creșteri vor fi și mai vizibile în toamnă, când oamenii vor avea nevoie să-și încălzească locuințele din cauza revenirii vremii reci. La un nivel mai general, însă, costul vieții va crește considerabil într-un context deja fragil de creștere slabă ‒ ne îndreptăm spre o recesiune? ‒ datorii foarte mari și șomaj masiv. Acest șomaj ar putea, în plus, să crească brusc în anul următor, odată cu cascada de falimente cauzată de închiderea prelungită a Strâmtorii Ormuz. De aceea, atunci când iudeo-sionistul Gabriel Attal, candidat neoficial la alegerile prezidențiale din 2027, celebrează valoarea muncii într-un interviu acordat ziarului Le Figaro și intenționează să readucă Franța în general, și tinerii în special, la muncă, evită cu grijă să menționeze ‒ și pe bună dreptate ‒ că, dacă șomajul va crește vertiginos în lunile sau chiar anii următori, va fi din cauza agresiunii israeliene împotriva Iranului. La fel cum va evita cu grijă să menționeze cine și ce ar putea cauza penurii severe de energie și alimente în câteva luni ‒ adică mâine dimineață! Într-adevăr, să ne amintim că o mare parte din îngrășămintele necesare agriculturii moderne sunt transportate pe cale maritimă prin Strâmtoarea Ormuz, ceea ce nu mai este posibil. Așadar, ne putem teme de ce e mai rău.

Dacă ne facem timp să reflectăm cu calm asupra evenimentelor care au avut loc de la începutul acestui deceniu și să căpătăm o oarecare perspectivă, suntem nevoiți să recunoaștem că ceea ce trăim în ultimii ani este complet nebunesc. Dacă ni s-ar fi spus chiar și acum zece sau douăzeci de ani că într-o zi vom fi forțați să ne închidem în casele noastre și că, pentru a ieși la o distanță de un kilometru de reședința noastră pentru o perioadă foarte limitată (o oră sau două), ar trebui să completăm meticulos un formular mic, datat și semnat, ca un școlar năzdrăvan, și să-l arătăm poliției sau jandarmeriei dacă suntem opriți, sub pedeapsa cu amendă sau chiar închisoare pentru recidivă, am fi crezut oare? Nu am fi crezut că este o glumă proastă, o farsă de 1 aprilie, un film science fiction, o distopie?

În mod similar, dacă acum câțiva ani ni s-ar fi spus că șeful Statului Major francez îi va mustra public și direct pe francezi care, după spusele sale și spre marele său regret, nu erau dispuși să-și lase copiii să moară într-un război străin în Ucraina, unde interesele vitale ale Franței nu erau în niciun fel în joc, cum am fi putut crede asta? Era atât de scandalos, o astfel de declarație oficială aprobată de puterea executivă sfidează orice înțelegere! Și totuși, exact asta s-a petrecut. Acest general nu a fost nici sancționat, nici măcar mustrat.

Și acum suntem pregătiți pentru mai multă nebunie, raționalizare, lipsuri și o criză economică și financiară majoră, provocată artificial. Într-adevăr, să repetăm, agresiunea total nejustificată, ilegală și imorală împotriva Iranului de către axa americano-sionistă ne conduce direct în prăpastie. Dacă punem cap la cap aceste diverse evenimente succesive și uneori simultane (covid-19, războiul din Ucraina, războiul împotriva Iranului și Libanului), fără a uita genocidul atroce din Gaza din 2023 și anexarea de facto a Cisiordaniei, nu putem să nu ne gândim că nu sunt doar întâmplări. Nu este vorba doar de ghinion. Nu este în niciun caz o inevitabilitate împotriva căreia suntem neputincioși. Există în mod clar o voință din partea mai multor actori de a semăna haos peste tot, de a ne duce la prăpastie. În fiecare domeniu. Și prin orice mijloace.

Afacerea Epstein, în legătură cu care atât președintele Senatului francez, Gérard Larcher, cât și președinta Adunării Naționale, Yaël Braun-Pivet, refuză cu încăpățânare să deschidă o comisie parlamentară ‒ aceștia erau aceiași doi politicieni sioniști, amintiți-vă, care s-au aflat în spatele marelui marș chipurile împotriva „antisemitismului” din 12 noiembrie 2023, la Paris, și în realitate în sprijinul măcelarului Netanyahu ‒ demonstrează clar că forțele satanice dau ordine. Nu este necesar să fii un teoretician al conspirației înrăit pentru a vedea și a înțelege că totul se bazează astăzi pe inversiune.

Există o logică diabolică în importarea masivă a populațiilor străine pentru a slăbi, a diviza sau chiar a distruge națiunile istorice, pentru a promova prin toate mijloacele și de la cea mai fragedă vârstă, wokism-ul, lgbtism-ul, shoahism-ul, pentru a duce războaie mortale pe care nimic nu le justifică și care sunt susceptibile de a ruina întreaga lume cu consecințele lor devastatoare.

Sistemul actual se bazează în esență pe manipulare. Aceasta este făcută cu atât mai ușor și mai nemilos eficient de tehnologiile moderne, de puterea radioului, televiziunii și rețelelor de comunicare virtuală, care permit accesul maselor. Trăim într-o lume construită în întregime pe minciuni. Și acest aspect devine din ce în ce mai evident, cu condiția, desigur, să ne confruntăm cu realitatea. Cei care ne vorbesc constant despre respectarea demnității umane, a drepturilor omului și a dreptului internațional sunt chiar cei care masacrează populații întregi în Palestina, Liban și Iran, folosind foametea, privarea de apă, hrană și medicamente pentru a-și atinge scopurile. Cei care pretind că sunt victime ale genocidului sunt cei care îl comit în timp real. Iar diversele partide și personalități politice, guvernele occidentale, în grade diferite, tolerează aceste atrocități pentru că sunt cumpărate, pentru că, de fapt, consideră necesar pentru cariera și liniștea lor sufletească să mențină aceste poziții infame. Cine îndrăznește să spună astăzi că, dacă am ajuns în acest punct, este în esență opera unei clici puternice și dăunătoare, mereu aceeași, care știe doar să denigreze, să mintă și să distrugă? La propriu și la figurat.

Este foarte bine să spunem că prețurile la combustibili este necesar să fie înghețate sau taxele să fie reduse ‒ măsuri cu siguranță esențiale, dar pe care guvernul are grijă să nu le ia ‒ dar curajul politic înseamnă și, mai presus de toate, să spunem publicului care este cauza tuturor acestor dificultăți, să arătăm cu degetul spre cei responsabili și vinovați, să ne opunem activităților lor subversive și criminale prin toate mijloacele de care dispunem și să spunem adevărul care ne eliberează și face atât de mult bine. Atât celui care îl spune, cât și celui care ascultă.

Și în acest sens, în timp ce sărbătorim duminică sărbătoarea națională a Ioanei d’Arc [8 mai 1429 ‒ n.n.], cum să nu ne gândim la modelul perfect pe care îl reprezintă Fecioara de Orléans, cu virtuțile, evlavia, curajul și dragostea ei de Dumnezeu și de Patrie? Și, în al doilea rând, cum să nu ne gândim, la începutul lunii mai, când ne amintim de marșurile anuale ale Frontului Național din Place des Pyramides, la omul care, de-a lungul vieții sale, l-a onorat atât de mult pe sfântul patron al națiunii, Jean-Marie Le Pen? Indiferent de dezacordurile pe care le-am fi avut cu el, indiferent de rezervele pe care le-am fi avut, fără îndoială, în legătură cu el, el a fost în multe privințe un om liber și curajos, iar vocea sa puternică ne lipsește enorm, mai ales în circumstanțele tragice actuale, când avem nevoie disperată de un navigator care să știe să navigheze și să mențină cursul în mijlocul unei furtuni.

Spre deosebire de fiica sa, care era complet aliniată entității sioniste și clicii evreiești, Menhirul se opusese cu curaj Primului Război din Golf, spre disperarea multora dintre locotenenții și ofițerii săi superiori. Ulterior, în mai multe rânduri, și-a exprimat public compasiunea pentru poporul palestinian, descriind Fâșia Gaza drept un „lagăr de concentrare în aer liber”. Suntem ferm convinși că ar fi condamnat fără echivoc agresiunea americano-sionistă împotriva Iranului și bombardamentele israeliene asupra Libanului, precum și asupra Gazei. Dar, din păcate, el nu mai este printre noi. Și aici ne dăm seama că oamenii nu sunt în niciun caz interschimbabili. Unii au, fără îndoială, un caracter excepțional, în timp ce alții sunt detestabili, nenorociți și trădători. Și aceștia din urmă, din păcate, sunt cei care domină astăzi. Cei prezentați la televizor. Cei pe care îi vedem la lucru practic în fiecare lagăr și în fiecare structură existentă. Dovada că problema este profundă. Și că poate nu există un flagel mai mare în lume decât declinul voinței și al curajului. Curajul de a vorbi. Și curajul de a acționa.

Sursa: Revista Rivarol Nr 3707/6-05-2026

Citiți și:
Profesorul Paul Dragoș Aligică: Dincolo de falsa „societate civilă”: o problemă reală de politologie
De ce modelul UE nu mai funcționează

yogaesoteric
25 mai 2026