Pompierul care a dat foc casei și a rămas fără apă

Doar câteva sute de oameni s-au strâns pe 21 iunie în Piața Victoriei. De unde se vede că indignarea de pe rețelele de comunicare virtuală a fost mai degrabă gonflată de anumiți influensări, decât resimțită de pro-europeni. Sub lozinca „E nevoie să apărăm democrația!”, ONG-uri precum Rezistența, Asociația MEA, Inițiativa România, Corupția ucide și Declic au reușit să scoată în stradă probabil doar propriii angajați.

Rețeaua civică bine racordată la valorile și resursele Bruxelles-ului și-a pierdut răbdarea după două lovituri judiciare picate fix înainte de încercarea lui Veștea de a sparge PNL și de a încropi o majoritate în parlament. Dosarul DNA deschis lui Ciprian Ciucu, omul lui Bolojan, și sentința de incompatibilitate căzută pe capul lui Dominic Fritz, au pus capac. Pro-europenii erau oricum un pachet de nervi după demiterea lui Bolojan. Așa că nu le-a fost necesar prea mult ca să concluzioneze că Nicușor Dan vrea să curățe tabla de adversari incomozi, în cârdășie cu Sorin Grindeanu.

Să ne amintim că războiul dintre președinte și premier a izbucnit după ce primul a dat un semnal clar că prioritizează relația cu Trump în detrimentul colaborării cu elitele liberale din Europa. Iar aici ne referim în primul rând la banii din contractele SAFE, la investiția americană de la Doicești și la coridorul vertical de gaze GNL pe direcția Grecia-Ucraina, via România. Bolojan, un tehnocrat pro-european predictibil până la plictiseală, întruchipează linia mainstream, cu aliniere strictă la agenda Comisiei, cu fonduri europene ca religie de stat și relația cu Washingtonul mediată politicos prin Bruxelles. De cealaltă parte, Nicușor Dan crede că lumea s-a transformat sub picioarele noastre o dată cu revenirea lui Trump la Casa Albă. E o lume în care președintele SUA preferă să discute direct, ca de la suveran la suveran, peste capul instituțiilor europene.

Pe hârtie, intuiția lui Nicușor poate că nu era chiar proastă. Mizele celor două tabere sunt limpezi. Blocul Bolojan-PNL-USR apără modelul european integrat, cu reguli comune, valori progresiste, bani și legitimitate de la centru. Nicușor, în schimb, promovează o suveranitate pragmatică, cu dreptul președintelui de a numi premieri care să se târguiască mai dur cu Bruxelles-ul și mai direct cu Washingtonul, fără să abandoneze Flancul Estic al NATO. Problema nu ar fi neapărat planul urmărit de șeful de la Cotroceni. Problema e că, în clipa în care a fost necesar să-l transforme în acțiune, președintele a dat foc casei și a rămas cu furtunul în mână, fără un strop de apă.

Execuția a fost dezastruoasă. Ca să spargă linia Bolojan strict pro-europeană, Nicușor a nominalizat doi premieri pe care nimeni nu i-a luat în serios – Tomac și Veștea. Doi candidați foarte slabi, trimiși la abatorul din parlament, incapabili să strângă o majoritate (ca să nu mai vorbim despre simpatia populației). Calculul președintelui părea simplu: nu de a guverna, ci de a slăbi PNL-ul din interior și a forța o configurație „pro-occidentală” mai maleabilă. Doar că manevra a avut subtilitatea unui berbec de asediu. A dărâmat un guvern fără să aibă cu ce să-l înlocuiască. A fost ca și cum președintele a intrat în capcana pe care singur și-a întins-o. Iar odată cu el am intrat și noi, populimea.

Rezultatul a fost un val de injurii deversate pe rețelele de comunicare virtuală la adresa lui Nicușor, care în mod paradoxal au venit preponderent din partea votanților acestuia.

Electoratul pro-european îl acuză că „l-a debarcat pe Bolojan” ca să impună o linie mai pro-americană, cu iz suveranist. Liberalii văd o ingerință brutală menită să-i rupă din interior. Iar USR urlă în apărarea lui Fritz, denunțând o justiție comandată de PSD și Nicușor. Astfel, președintele a ajuns să fie împușcat din ambele tranșee: globalist și prea moale pentru suveraniști, prea trumpist pentru tabăra Bruxelles-ului. Iată performanța unui olimpic la matematică dornic să mulțumească simultan două găști foarte dure, ireconciliabile.

Nicușor Dan e un lider care amână orice decizie crucială de teama de a nu supăra pe nimeni. Bilanțul său arată dezastruos, din orice direcție l-ai privi: două guverne ratate (dacă îl socotim, predictibil, și pe Adrian Veștea), o țară fără cabinet funcțional și un președinte care a vrut să fie și cu Washingtonul, și cu Bruxelles-ul, și cu suveraniștii, și cu progresiștii. Și a rămas singur, sub o ploaie de înjurături.

Criza politică de astăzi nu este rezultatul unui ghinion sau al unui complot. Este factura unei strategii neinspirate, care a confundat curajul cu graba și echilibrul cu fuga de decizie. Nicușor Dan a aprins focul ca să rescrie regulile jocului și a descoperit, prea târziu, că nu adusese găleata cu apă cu care să-l stingă.

Citiţi şi:
Avocatul Toni Neacșu: Alegerile anticipate sunt foarte posibile. La fel și suspendarea președintelui. Nicușor Dan e speriat! Dacă va fi demis, asta nu o vor face AUR și suveraniștii, ci exact cei care l-au votat să ajungă acolo
Călin Georgescu cere „turul doi înapoi” și suspendarea lui Nicușor Dan: „Acționați, momentul este acum, nu există mâine! A venit vremea să vă ridicați și să începeți procedura de suspendare a președintelui ilegitim”
SRS: Apocalipsa după Nicușor Dan

yogaesoteric
16 iulie 2026