Vigilant Citizen: Predicțiile înfiorător de precise pe care filmul „Soylent Green”, apărut în 1973, le-a făcut despre anii 2020

Acțiunea filmului „Soylent Green”, din 1973, se petrece în anul 2022, iar multe dintre cele mai sumbre previziuni ale sale s-au adeverit în ultimii ani. Iată o trecere în revistă a numeroaselor previziuni exacte ale acestui film bizar.

Vizionarea filmului „Soylent Green” în anul 2026 este o experiență ciudată și incomodă. Deși filmul este deja conceput să fie descurajant, conștientizarea faptului că unele dintre cele mai sumbre previziuni ale sale au devenit realitate în ultimii ani face ca experiența să fie destul de suprarealistă.

Ce este și mai ciudat este faptul că acțiunea filmului se desfășoară exact în anul 2022, adică pe vremea când unele dintre aceste previziuni s-au materializat în viața reală. Și, deși suntem departe de scenariul catastrofic al filmului, suntem în mod clar împinși în acea direcție printr-o inginerie socială atentă.

Desigur, acest film din 1973 nu este o oglindă perfectă a epocii noastre. În ciuda tentativelor sale de a părea futurist, „Soylent Green” rămâne în esență un film tipic anilor 1970, iar vedeta sa, Charlton Heston, are acea aură distinctă de „vedetă de cinema de școală veche”, de care n-ai să mai vezi în zilele noastre.

Cu toate acestea, filmul „Soylent Green” a făcut previziuni sumbre despre deceniul nostru actual care demonstrează o clarviziune impresionantă și, se pare, o cunoaștere din interior a adevăratelor intenții ale elitei. Din păcate, filmul devine din ce în ce mai relevant pe măsură ce trec anii. Iată numeroasele previziuni ale filmului care se împlinesc.

Decăderea urbană

Acțiunea filmului „Soylent Green” se desfășoară în New York, în anul 2022, unde sărăcia și fenomenul persoanelor fără adăpost sunt la ordinea zilei.

Filmul „Soylent Green” prezintă o societate distopică în care orașele s-au schimbat în peisaje infernale suprapopulate, iar masele se confruntă cu o penurie acută de alimente, apă și locuințe. Resursele sunt limitate, întrucât doar elita își poate permite apartamente în clădiri strict păzite.

Străzi întregi din oraș sunt aglomerate de oameni care locuiesc în tabere improvizate.

Acum să vedem câteva fotografii recente din câteva orașe (și să ni le imaginăm cu același filtru maroniu folosit în film).

În ultimii ani, numeroase orașe din lumea occidentală s-au confruntat cu apariția unor tabere întinse, în care persoanele fără adăpost formează comunități întregi la marginea societății. Pe măsură ce orașele se confruntă cu migrația în masă, consumul rampant de droguri și o activitate polițienească laxă, aceste „orașe de corturi” cresc atât ca dimensiune, cât și ca număr. Unii primari nu numai că tolerează aceste tabere, ci le și normalizează ca parte a vieții urbane moderne.

Rezultatul direct al existenței acestor comunități este crearea unor cetățeni de mâna a doua, fără drepturi, fără resurse și ale căror vieți sunt considerate mai puțin valoroase. Acesta este un concept central din filmul „Soylent Green”.

Un alt detaliu din film care este relevant în anii 2020 este faptul că mulți „țărani” poartă măști de protecție.

Deși purtarea măștilor de protecție a scăzut în popularitate după pandemia de covid, elita își dorește cu ardoare ca acestea să revină în forță. Iar anumite cercuri încă se agață de ele cu toată puterea.

În contextul apăsător al filmului, alimentele obișnuite, precum fructele, legumele și carnea, au devenit un lux pe care și-l pot permite doar membrii elitei. Restul lumii este hrănit cu un produs extrem de prelucrat, fabricat de o mega-corporație. Și acesta este planul lor pentru noi în viața reală.

Controlul hranei

În filmul „Soylent Green”, populația generală este blocată în zonele urbane, deoarece terenurile agricole s-au „schimbat în fortărețe”. Într-adevăr, elita controlează toate terenurile fertile, împiedicând oamenii să le dețină și să-și cultive propria hrană.

Ei bine, aceasta se petrece chiar acum. Iată câteva titluri din ultimii doi ani.

În întreaga lume occidentală, o mișcare puternică face tot posibilul să le îngreuneze la maxim viața fermierilor, pentru ca marile corporații și miliardarii cu legături în elită să le poată cumpăra terenurile.

Aceiași oameni care achiziționează aceste terenuri prețioase ne împing, de asemenea, să mâncăm insecte sau abominații complet sintetice.

Se spune că Soylent Green este obținut din plancton, ceea ce îl face mai gustos și mai hrănitor decât precedentele Soylent Red (Hrana roșie) și Soylent Yellow (Hrana galbenă). Cu toate acestea, ajungem în cele din urmă să descoperim adevărul sumbru: Soylent Green nu este deloc fabricat din plancton.

Canibalism impus

Marea răsturnare de situație și finalul șocant din filmul „Soylent Green” constau în faptul că masele au consumat carne umană în tot acest timp. Iar oricine încearcă să denunțe această operațiune bolnavă sfârșește prin a fi ucis.

Sperăm că niciunul dintre alimentele procesate pe care le consumăm nu conține carne umană. Cu toate acestea, în ultimii ani, s-a înregistrat o tendință nebunească de a normaliza, raționaliza și chiar de a glorifica ideea de canibalism. Iată câteva titluri din surse de știri mainstream, precum NBC.

Așa cum s-a subliniat de nenumărate ori pe acest site, există, de asemenea, o tendință îngrijorătoare de a prezenta canibalismul ca fiind ceva cool și dezirabil în industria divertismentului.

Conceptul conform căruia corporațiile se aprovizionează cu părți ale trupului uman în scopuri comerciale începe, de asemenea, să fie considerat ceva normal. De exemplu, compania lui Lady Gaga, Outer Bio, achiziționează piele umană aruncată de spitale și de la alți intermediari în scopuri de cercetare. Iată un scurt videoclip care prezintă pe scurt această companie ciudată.

Prin intermediul ingineriei sociale, conceptele de canibalism și de industrii care se aprovizionează cu carne umană sunt treptat normalizate.

Cu toate acestea, când filmul „Soylent Green” a fost lansat în 1973, aceste aspecte erau considerate o nebunie și absolut revoltătoare. Într-adevăr, când personajul Sol a descoperit adevărul despre „Soylent Green” și despre forțele dominante, a decis că era timpul să „se întoarcă acasă”. Și prin asta, el voia să spună că nu mai dorea să trăiască.

Acest aspect ne conduce la o altă predicție extrem de precisă din „Soylent Green”.

Sinuciderea asistată reglementată de stat

În filmul „Soylent Green”, oamenii pot merge la clinicile guvernamentale și pot solicita eutanasia. Ca și cum ar vrea să-i încurajeze pe mai mulți oameni să facă acest pas, aceste clinici încearcă să facă procesul cât mai plăcut posibil, oferind în același timp „indemnizații de deces” (bani) membrilor familiei care le supraviețuiesc.

În timp ce, în 1973, ideea ca statul să-i ajute pe cetățeni să-și pună capăt vieții era o adevărată grozăvie distopică, aceasta a devenit realitate în mai multe țări din întreaga lume. Iar în anii 2020 (deceniul în care se desfășoară acțiunea filmului „Soylent Green”), evenimentele au luat o turnură cu totul bizară – mai ales în Canada.

Programul canadian de „asistență medicală în vederea morții” (MAID) era rezervat inițial persoanelor cu boli în stadiu terminal. Totuși, situația s-a schimbat în 2020, când țara a decis să permită accesul la MAID și persoanelor „fără o moarte previzibilă”. De atunci, numărul cazurilor de MAID a crescut exponențial, creând un scenariu similar cu cel din filmul „Soylent Green”.

Și situația s-ar putea înrăutăți. În 2027, canadienii cu vârsta de cel puțin 18 ani care suferă de afecțiuni psihice, precum depresia sau tulburările de personalitate, ar putea avea, de asemenea, acces la moartea asistată medical în Canada.

Pe măsură ce cerințele pentru sinuciderea asistată devin din ce în ce mai puțin stricte, lumea se îndreaptă încet, pas cu pas, către un scenariu de tip „Soylent Green”.

Așadar, personajul Sol, dezgustat de starea lumii – și, mai ales, de descoperirea faptului că a fost forțat să devină canibal – a decis să „se întoarcă acasă” prin intermediul sinuciderii asistate reglementată de stat. Și, într-o întorsătură de situație plină de ironie neagră, aflăm că el însuși va fi prefăcut în hrană.

Să sperăm că nu asta s-a petrecut cu cele 100.000 de cadavre de care guvernul canadian a fost nevoie să se descotorosească în ultimul deceniu.

În concluzie

În ultimii ani, am observat că tot mai multe persoane reacționează la știrile actuale spunând ceva de fenul: „Este exact ca în Soylent Green!”. Nu este vorba doar de faptul că filmul a făcut previziuni exacte despre viitor; ci de faptul că acele previziuni au devenit o realitate în societate aproape exact în perioada în care se desfășoară acțiunea filmului, anii 2020.

Într-adevăr, multe dintre faptele descrise în „Soylent Green” au luat amploare în mod alarmant în ultimul deceniu. De la taberele întinse de persoane fără adăpost din majoritatea marilor orașe occidentale, până la elita care cumpără terenuri agricole, fără a mai menționa generalizarea sinuciderii asistate, „Soylent Green” a avut, din păcate, previziuni înfricoșător de corecte.

Deși nu ne aflăm încă la nivelul catastrofei din film, elita modelează cu siguranță societatea în această direcție. Acestea fiind spuse, vă las cu ultimul cadru al filmului.

Sursa: Vigilant Citizen 

Citiți și:
Vigilant Citizen: Era Vărsătorului – o cheie pentru înțelegerea modului de a gândi al elitei oculte
Top 10 cele mai înfiorătoare și distopice tendințe vehiculate de Forumul Economic Mondial (WEF)
Interviu profetic din 1958 cu Aldous Huxley: despre „dușmanii libertății”, pericolele tehnologizării și noile metode de control în „dictatura viitorului”

 

yogaesoteric
30 septembrie 2026