Germania refuză războiul lui Friedrich Merz

De la începutul anului, orice bărbat german cu vârsta între 17 și 45 de ani are nevoie de acordul armatei ca să rămână mai mult de trei luni în străinătate. Vreo douăzeci de milioane de oameni au aflat, fără să fi fost întrebați, că statul și-a rezervat un drept asupra lor. Pe 20 septembrie, ei au răspuns la urne.

În Mecklenburg-Pomerania Inferioară, AfD a luat peste o treime din voturi, iar creștin-democrații lui Friedrich Merz au coborât pe locul patru, cu cinci procente. La Berlin a câștigat extrema stângă Die Linke (foto), cu aproape un sfert din opțiunile exprimate. Cu două săptămâni mai devreme, în Saxonia-Anhalt, aceeași AfD își dublase scorul și urcase la 44,5 la sută. Merz, cotat personal la doar zece procente, a promis că merge înainte cu „reformele”.

Extrema dreaptă și stânga radicală berlineză nu se înțeleg asupra aproape niciunui aspect. Se întâlnesc într-un singur punct, refuzul înarmării pentru a face față unui presupus pericol dinspre Moscova. Când cele două capete ale spectrului politic câștigă în aceeași duminică cu aceeași temă, respectiva temă încetează să mai fie periferică.

Legea serviciului militar, în vigoare din ianuarie, păstrează serviciul voluntar. Obligatoriu a rămas chestionarul trimis fiecărui băiat care împlinește optsprezece ani. Plus examinarea medicală. Dacă Bundeswehr nu își adună suficienți soldați veniți de bunăvoie, aleșii din Bundestag pot activa recrutarea forțată, iar dintre cei găsiți apți medical se trage la sorți. Aritmetica este publică și nu lasă loc la prea multe iluzii. Armata germană a crescut în 2026 cu vreo patru mii de oameni. Ca să ajungă unde a promis Merz, are nevoie de o creștere dublă, în fiecare an, nouă ani la rând. Merz nu a extras încă pe nimeni din urnă. A pus urna pe masă și le-a arătat-o părinților.

Merită spus limpede cum arată pericolul pentru care Merz le-a cerut conaționalilor să se sacrifice. Un raport al poliției federale germane, ajuns în presă la începutul lunii, numără 165 de cazuri de sabotaj suspectate de la începutul anului și peste o mie de drone observate deasupra unor obiective sensibile. Incendii la furnizori din industria de apărare, cabluri tăiate, un aeroport blocat la Leipzig. Iar Dmitri Medvedev a scris pe Telegram că germanii „merită o lovitură directă asupra tuturor fabricilor de echipament militar care furnizează materiale Ucrainei. Și, foarte probabil, și asupra unor alte locuri din Berlin.” Desigur, acțiunile de „război hibrid” ale Moscovei, dacă se dovedesc a fi reale, au venit ca răspuns direct la sprijinul consistent acordat de Germania regimului Zelenski.

Șase din zece germani nu resping realitatea amenințării, ci amploarea ei și mai ales soluția propusă de Merz. Au constatat stupefiați că li se cer tancuri, rachete și recruți pentru un adversar care, eventual, le taie cablurile de internet. Sondajul ARD de la începutul lunii arată că aproape șase din zece văd în Rusia o amenințare serioasă, în timp ce patru din zece spun că Germania a mers prea departe cu livrările de arme – cel mai mare refuz din ultimii ani. În est, mai mult de jumătate sunt împotriva trimiterii de armament la Kiev. Politologul Johannes Varwick pune reticența pe seama dorinței de diplomație într-un conflict pe care „Ucraina nu îl poate câștiga cu tot mai multe livrări de arme”.

Aici vine a doua rată a facturii, cea care se simte zilnic în buzunare. Industria germană a tăiat anul trecut 124.000 de locuri de muncă. Sectorul auto a dat singur două cincimi din ele. Din ianuarie, statul subvenționează electricitatea pentru marii consumatori – felul birocratic de a recunoaște că energia a ajuns prea scumpă pentru fabricile germane.

Merită numite și semnăturile. Ieșirea din energia nucleară a fost decisă de Angela Merkel, iar politica ușilor deschise pentru migranți tot de ea. Green Deal-ul european a fost lansat de Ursula von der Leyen, ex-ministru creștin-democrat al Apărării, la sugestia globaliștilor de peste ocean. În decembrie, Comisia Europeană a abandonat interdicția totală a motoarelor termice, după ce uzinele care se pregăteau pentru ea își trimiseseră deja oamenii acasă. Pe fiecare dintre aceste decizii stă sigla partidului CDU, care pe 20 septembrie a luat cinci procente într-un land german.

În aceeași duminică, rușii și-au votat Duma. Presa occidentală a ultimilor ani ne-a vorbit întruna despre o economie sugrumată de sancțiuni, despre sute de mii de morți și răniți, despre tineri fugiți peste graniță. Era de presupus că partidul lui Vladimir Putin va fi măturat de la putere. A luat în jur de jumătate din voturi, la ambele exit-polluri, iar restul s-a împărțit între partide care aprobă războiul. Președintele Putin tocmai a aflat că poate continua în Ucraina pe aceleași coordonate. Cancelarul Merz a cerut și el acordul conaționalilor pentru a se război cu Putin și tocmai a primit răspunsul. Unul foarte dur.

Friedrich Merz a arătat unei generații de părinți urna din care ar putea fi extrase numele copiilor lor, apoi le-a cerut să fie rezonabili la urna cealaltă, cu listele de candidați.

Nemții au fost perfect rezonabili. S-au săturat de discursurile belicoase și încordările de mușchi. Și au votat cu singurii care le promit că nu vor să riște un al treilea război mondial mult mai distructiv decât ultimul.

Citiți și:
Ce înseamnă, cu adevărat, victoria AfD în Germania
Germania se joacă cu focul: „democrația militantă”, arma cu care UE vrea să decupeze scenele politice

yogaesoteric
3 octombrie 2026