TRU: Epidemie de nebunie

Suntem parte a catastrofei europene, așa cum chelnerii de bord au fost parte a catastrofei pe Titanic: scufundați cu tava în mână, spatele înclinat și un zâmbet servil pe buze. Suntem acea parte a catastrofei care nu se descurcă singură și nu găsește drumul spre ultimul drum decât dusă de mână.

Pentru noi, numele anului zero a fost 2024. Am acceptat, atunci, ordinul criminal care promitea să salveze democrația dar numai după ce o omorâm cu mâna noastră. Am suprimat milioane de voturi și tot atâtea milioane de alegători, fără să înțelegem sau chiar înțelegând că am concediat tot. Cu o singură mișcare, am lichidat tot: justiția, guvernul, parlamentul, președintele, presa și alegătorii.

Am cruțat doar minciuna. Am lăsat în picioare numai autorii și complicii la crimă: fanatismul euro-liberal și slugile lui idioate (ONG-urile) sau perfide (Serviciile).

După doi ani, trăim în pustiu. La Sud de noi înșine și la Nord de libertate. Avem tot ce este nevoie pentru a mima viața cinstită și pentru a înșela viețuitoarele de rând. Avem, adică, un guvern care cade, se schimbă, se face și reface dar e și va fi același. Avem un program de guvernare scris cu mână de Evanghelist, fix și etern, oricare ar fi guvernul trimis la cârmă de alegri.

Avem alegeri docile ca un patruped de companie care vine sau pleacă, latră sau tace, la comandă. Avem un Președinte care a reușit să își dea demisia în public, anunțând că mersul țării e hotărât de băncile creditoare, nu de alegători. Tot el a explicat mai bine decât oricine ce e democrația, înțeleasă de un om responsabil: „Nu ne jucăm cu soarta acestei țări ca să vedem ce iese dintr-o alegere.”

Cugetarea e luată direct din cazinou.Alegerile sunt zarul pe care îl arunci ca să vezi „ce iese”. Sperând, bineînțeles, să câștigi. Ce? Nu prea mult. Putem rămâne așa cum suntem sau ne putem înșuruba și mai strâns în miezul dezastrului.

Nu mai e un secret bine păzit, o ficțiune turmentată sau o șoaptă conspirativă. E o realitate enormă și galopantă: Europa cade. Civilizația ei se stinge, sufocată de ocupanți interni și invadatori externi. Complicitatea e canceroasă: liberalismul sapă la bază și face din țări, orașe, catedrale și tot mai multe creiere cortul în care sunt poftiți năvălitorii, minciuna, nebunia și sfârșitul.

Avem UE și avem, încă, guverne cu birocrații dătătoare de legi, declarații, planuri și morală. Să nu ne amăgim! Asta nu înseamnă decât că avem negaționiști sus-puși și negaționism organizat. Și e mult de negat. Atât de mult încât negaționismul e principala industrie a Europei.

Cuptoarele merg 24 din 24. Orbirea trebuie blindată și generalizată, chiar dacă e prea târziu și tocmai pentru că e prea târziu. Căci sfârșitul e peste tot, pentru oricine are ochi să vadă și inteligență să înțeleagă, Sau măcar un dram de jenă. Ce e de văzut s-a văzut și se vede peste tot și în fiecare zi.

La Ceuta, așezarea spaniolă vânturată de 50000 de migranți, într-o zi și-o noapte de groază. Și la Paris, orașul luminilor date de rugurile aprinse în școli, în magazine și pe străzi de pegra pegrelor: alianța stângisto-islamică, migranții în trening și hormoni, mânați de ura neagră a comuniștilor în căutare de haos și putere. În locurile în care a călcat acum doar o săptămână Papa, tronează noua ghilotină.

Aparatul care retează fără sânge, pentru că taie în suflet, în adevăr și secole de măreție europeană. Pascal și Jeanne D’Arc zac în același tomberon rostogolit de Macron și Mélenchon, Ar fi necesar să înțelegem, în sfârșit: comunismul e cel mai mare și mai îngrijit refugiat, ajuns în Vest după ce a fost izgonit din Est.

Ce e de văzut se vede în Germania, acea parte super-europeană a Europei care și-a distrus economia și muncește, acum, în masă, la demolarea democrației. Oroarea lozincii Arbeit Macht Frei! (Munca te eliberează!) a fost rescrisă și spune acum: AfD Macht Frei! (AfD te eliberează!) Ce rușine necuprinsă.

Tot asta se vede în Anglia, odinioară patria legii și regatul fair-play. Astăzi, cum vii cu pluta din Pakistan la Dover prin Calais, vei da peste verii și consătenii tăi. Țara e cotropită, la invitația guvernului. Oricine, oricâți, de oriunde – toți, pe banii voștri și delectați de fiicele voastre (minorele au prioritate) Țara a încetat să mai producă, fie și șervețelul pe care așezi acele importate din China. Armata e mai mică decât suma migranților aduși într-un singur an.

Asta se vede și în Suedia. Cele mai strânse alegeri din istoria țării au fost câștigate de stânga, la mai puțin de 1% (50000 de voturi) diferență. Cine a dat voturile decisive? Statisticile răspund precis: cartiere cu 90% populație afro-arabă. Vikingii musulmani fac guverne.

Toate aceste aberații se văd demult și spun, repetat, unul și același aspect: falimentul Europei e total. Banii s-au dus pe asistență socială pentru oaspeții care ne diversifică și pentru încremeniții pe sofa care n-au unde și nu mai știu să muncească. Voința, cultura și bunul-simț au fost umilite și înmormântate de birocrația europeană, de propaganda din școli și de cenzura asigurată de anaconda ongistă.

Asta a făcut pseudo-Europa din civilizația și din națiile ei. Asta e rețeta. O aplici și: voilà! Europe à la UE! (Iată! Europa a la UE!) În traducere deloc liberă: cine importă lumea a treia va trăi în lumea a treia. Ca slugă și vânat. Valorile europene nasc terorile europene.

La umbra acestei monstruozități nimic nu crește mai cu poftă decât minciuna. Iar minciuna cere ipocriți din tată’n fiu și escroci din guvern în guvern. Îi avem. Și nici măcar nu mai stau la coadă. Se înghesuie să ajungă în capul mesei purtând cea mai nouă scorneală și cea mai otrăvită teorie.

Europa e ocupată de musulmani și cumpărată de chinezi dar ipocriții din capul mesei ne spun că problema noastră e conspirația evreiască și că destinul nostru trebuie apărat în Gaza, nu în cartierele în care nu mai intrăm de frică. Vitejii noștri euro-lideri ne spun că războiul cu Rusia e inevitabil și că vom birui deși statul nu mai poate păzi un magazin.

Rusia utilă. Cum a fost și covid-ul și cum e mania climatică: așa identificăm eretici și întețim cenzura. Frica, nu prosperitatea e direcția. Pramatiile care conduc Europa asudă trudind la producția de spaime, state fără granițe și generații de analfabeți.

Și noi? Urmăm. Am început și vom persevera. Atenție la avertismentul lansat de Emil Boc, de la Cluj: „oaspeții” de peste mări vin, se înmulțesc și ne vor depăși. Sub îndrumarea clovnilor ONG ne pregătim să trecem de la „Iubește-ți aproapele!” la „Iubește-ți cât mai departele!”.

Totul e pregătit. Avem mult peste numărul necesar de măscărici, am reușit să stabilim, în 2024, precedentul criminal și am scăpat, demult, de șira spinării. Stăm atât de bine încât crema noastră civic-intelectuală vrea o țară lichidă. Mămăliga se mulează. Au dreptate.

Până la urmă, cu excepția lui Iisus, nimic nu e bătut în cuie. Cea mai nerușinată minciună a acestor oameni e lozinca obsesivă după care oricine nu e liberal va reuși „să ne scoată din Europa”. E o prostie. Problema e alta și liderii noștri de toate felurile nu pot sau nu vor să o gândească: pericolul nu e să dezertăm din ci să nu contăm în UE.

Victoria liberalismului asupra civilizației europene e iminentă. Trucul din spatele acestui eșec e o inversiune infernală: a fi bun european înseamnă a distruge Europa.

Mergem mai departe. Spre ce? Europa e o amintire. Democrația a fost recrutată într-un bordel și se preface că îi place. Mergem, prin farsă, spre nihilism.

Curând, singurul regim care ne-ar mai putea salva va fi o dictatură. Înjurați cât vreți. Mă doare undeva!

Văd cadavrul Europei și restul nu contează. La vremuri sud-americane, soluții sud-americane.

Niciodată n-au existat pe lume atâția oameni mândri că sunt nebuni și fericiți că sunt posedați.

Trăim în plină epidemie de nebunie.

Autor: Traian Ungureanu

Citiți și:
Lecții de înapoiere
Din nou despre „Planul Kalergi”

 

yogaesoteric
15 octombrie 2026