Ce îi îmbolnăvește pe oamenii din vecinătatea centrelor de date

Zgomotul, infrasunetele și „electricitatea murdară” emanate de centrele de date explică reacția de respingere a acestora de către comunitățile unde sunt amplasate.

Rezumatul articolului:

• Produsele nocive sunt rareori eliminate din cauza efectelor nefaste pe care le provoacă; ele sunt eliminate abia atunci când există o alternativă la fel de profitabilă. Acest articol aplică acest principiu celei mai mari investiții de capital din istoria Statelor Unite, și anume extinderea rețelei de centre de date pentru inteligența artificială.
• Comunitățile situate în vecinătatea centrelor de date semnalează o serie de probleme de sănătate care se potrivesc perfect cu ceea ce persoanele sensibile la electricitate descriu de zeci de ani. O analiză realizată de Bloomberg pe baza datelor colectate de 770.000 de senzori casnici sugerează motivul: centrele de date injectează cantități enorme de „electricitate murdară” înapoi în rețea, iar cele mai grave distorsiuni ale curentului electric din țară se concentrează pe o rază de 30 de kilometri în jurul acestora.
• Întrucât în spatele acestei dezvoltări stau sume uriașe de bani, nevoia fără precedent de energie electrică oferă prima ocazie reală din ultimii cincizeci de ani de a aduce pe piață o formă de energie nucleară ieftină, sigură și abundentă.

Legea înlocuirii

De-a lungul istoriei, au fost implementate tehnologii profitabile care au contribuit la creșterea bogăției naționale, dar au afectat o parte semnificativă a populației, iar în toate studiile de caz pe care le-am analizat, s-a repetat un proces: industria era conștientă de problemele de sănătate generate de produsul său, dar le-a ascuns; marjele de profit erau suficient de mari pentru a finanța studii științifice falsificate care puneau la îndoială aceste probleme, iar guvernul s-a aliat cu industria (din cauza activităților de lobby, a faptului că industria controla discursul public sau a faptului că produsul era considerat un activ strategic național). Din această cauză, în repetate rânduri, produse care erau în mod evident toxice rămâneau pe piață timp de decenii, în ciuda eforturilor depuse de cei afectați de acestea pentru a atrage atenția asupra problemei.

Dimpotrivă, ceea ce determină de obicei retragerea acestor produse de pe piață este dezvoltarea unei alternative viabile din punct de vedere comercial, deoarece, în acel moment, se poate obține același profit fără a suporta costurile apărării vechiului produs (ceea ce, în lipsa unui termen mai potrivit, numesc „legea înlocuirii”).

De exemplu, au fost ridicate serioase îngrijorări privind sănătatea în legătură cu benzina cu plumb înainte ca măcar un galon să fi fost vândut, dar, întrucât GM deținea brevetul și încasa redevențe pentru aproape fiecare galon vândut în America, a finanțat laboratorul care a produs, practic, toate datele privind „siguranța” plumbului pentru următorii patruzeci de ani. Toate eforturile de a elimina plumbul din benzină au eșuat. Ceea ce a avut succes a fost convertorul catalitic, deoarece producătorii de automobile aveau nevoie de acesta pentru a respecta Legea privind aerul curat din 1970, iar plumbul îl distrugea la contact. Odată ce cel mai mare producător de automobile din lume a avut nevoie de combustibil fără plumb, rafinăriile au avut un produs la fel de profitabil de vândut, iar aceeași mașinărie care apărase plumbul timp de jumătate de secol a renunțat în liniște la acesta.

În domeniul medicinei se regăsește același tipar. Se știa încă din 1990 că Seldane provoacă aritmii fatale, dar a rămas pe piață până în 1998, la optsprezece luni după ce aceeași companie a obținut aprobarea pentru Allegra (metabolitul activ al Seldane, fără riscul cardiac), propunerea de retragere a FDA precizând clar că, odată ce exista o alternativă mai sigură, riscurile asociate cu Seldane nu mai erau acceptabile. La fel, vaccinul cu celule întregi împotriva tusei convulsive prezenta o rată ridicată de apariție a encefalitei letale sau invalidante și a fost înlocuit abia după ce versiunea acelulară, mai sigură, a fost finanțată de guvernul federal pentru a fi pusă în practică.

Așadar, deși există multe produse nocive care ar fi necesar să fie interzise, în loc de a sublinia continuu cât de dăunătoare sunt acestea, concentrarea atenției asupra alternativelor mai sigure care le pot înlocui este cea mai realistă modalitate de a elimina de pe piață cele mai nocive produse.

Extinderea

Planul de acțiune al Casei Albe din iulie 2025 privind IA a îndrumat agențiile să accelereze aprobarea oricărui centru de date care necesită mai mult de 100 de megawați de energie și le-a pus la dispoziție terenuri federale, iar ceea ce a urmat nu are precedent. David Sacks (care a coordonat politica în domeniul IA pentru Casa Albă) a declarat în cadrul G20 că în acest an se investesc aproximativ 800 de miliarde de dolari în infrastructura de IA în Statele Unite, că cifra se estimează că va ajunge la 1,4 trilioane de dolari anul viitor, iar singura dezvoltare comparabilă a fost cea a căilor ferate din secolul al XIX-lea. Construcția centrelor de date reprezintă în prezent aproape un sfert din totalul clădirilor nerezidențiale din SUA.

Deoarece centrele de date necesită cantități de energie electrică, terenuri și fibră optică comparabile cu un oraș, multe dintre ele sunt amplasate în comunități mai puțin înstărite (inclusiv în regiunea Midwest). Locuitorii din aceste zone se confruntă cu facturi la electricitate în creștere (pe măsură ce costurile de modernizare a rețelei sunt transferate consumatorilor; cel mai clar caz documentat fiind rețeaua PJM care deservește regiunea Mid-Atlantic, al cărei observator independent a atribuit cea mai mare parte a creșterii de zece ori a prețurilor la capacitate cererii generate de centrele de date), consumuri mari de apă pentru răcire, zgomot constant provenit de la sistemele de răcire și generatoare, precum și poluarea aerului cauzată de turbinele amplasate la fața locului.¹

Ca urmare, politicienii locali care au aprobat centrele de date în ciuda opoziției vocale au fost revocați, peste 300 de proiecte de lege la nivel de stat ce vizează centrele de date au fost depuse în primele șase săptămâni ale anului 2026, statul New York a adoptat primul moratoriu la nivel de stat din SUA, iar în martie 2026, 71% dintre americani s-au opus construirii de centre de date în zonele lor. Răspunsul administrației și al unei mari părți a mass-mediei conservatoare a fost acela de a caracteriza această opoziție ca fiind în favoarea Chinei și, deși acest aspect este probabil adevărat într-o anumită măsură, nu anulează faptul că ceea ce motivează cea mai mare parte a opoziției este impactul pe care centrele îl au asupra comunităților. Mai important, prezentarea problemei în acest mod ocolește întrebarea propriu-zisă, și anume de ce aceste centre îmbolnăvesc oamenii.

Curba clopotului sensibilității

Unele persoane sunt mult mai sensibile la toxicitate decât altele și, prin urmare, suferă efecte nefaste disproporționate din cauza unor substanțe precum medicamentele, fiind apoi manipulate psihologic de medici atunci când se confruntă cu aceste efecte. Efectele nefaste sunt distribuite pe o curbă în formă de clopot, în care efectele severe (care sunt incontestabile) sunt destul de rare, în timp ce cele mai puțin severe (dar mai greu de recunoscut) sunt destul de frecvente. În schimb, dacă observ o rată ridicată de persoane care raportează reacții moderate la ceva (mai ales în diferite părți ale trupului), presupun că există reacții severe ascunse în fundal.

Sensibilitatea la câmpurile electromagnetice este unul dintre domeniile în care acest fenomen se manifestă cel mai clar. O minoritate de persoane este hipersensibilă la câmpurile electromagnetice (îmbolnăvindu-se grav în prezența acestora), unele (inclusiv eu) sunt sensibile la câmpurile electromagnetice, dar pot face față vieții de zi cu zi, altele nu observă câmpurile electromagnetice, dar prezintă simptome care dispar odată ce își opresc Wi-Fi-ul noaptea, iar multe par să nu fie afectate. Contraargumentul standard este că câmpurile electromagnetice sunt prea slabe pentru a fi ionizante, așa că orice efect trebuie să fie termic, prin urmare dispozitivele de larg consum sunt inofensive, în timp ce, în realitate, ele pot provoca totuși multe efecte nocive (de exemplu, telefoanele mobile determină aglutinarea celulelor sanguine, un proces care, cred eu, se află la baza multor boli).

Notă: Două dintre cele mai bune cărți publicate care demonstrează efectele nocive ale câmpurilor electromagnetice sunt cele ale lui Devra Davis și Arthur Firstenberg.

În acest context, mi-au atras atenția simptomele semnalate de persoanele care locuiesc în vecinătatea centrelor de date (simptome care au fost atribuite zgomotului). Pe lângă zumzetul constant, vibrațiile și fumul generat de generatoare, locuitorii raportează în mod constant tulburări de somn, dureri de cap sau migrene, senzația de a fi mereu la limită, oboseală și concentrare slabă, greață, amețeli sau vertij, presiune sau senzație de plenitudine în urechi, tinitus și senzația de a simți sunetul în cap sau în piept, alături de faptul că animalele de companie devin neliniștite, iar păsările dispar. Multe dintre aceste simptome (dureri de cap, tulburări de somn, oboseală, confuzie, anxietate, greață, amețeli, tinitus) se suprapun cu cele raportate de persoanele cu hipersensibilitate electromagnetică, iar persoanele deja sensibile la câmpurile electromagnetice (EMF) raportează unele dintre celelalte simptome ale lor (de exemplu, senzația de arsură a pielii) în apropierea centrelor de date.

Această suprapunere sugerează două aspecte. În primul rând, că aceleași efecte care declanșează electrosensibilitatea sunt prezente în cazul centrelor de date, dar, întrucât acestea sunt mai puternice, nu sunt afectate doar extremele curbei clopotului, ci și un număr semnificativ mai mare de persoane aflate mai aproape de mijlocul curbei (în același mod în care vaccinurile împotriva covid-19 au trezit publicul la realitatea pericolelor altor vaccinuri, fiind suficient de toxice încât efectele nocive să nu mai poată fi ascunse). În al doilea rând, faptul că simptomele pe care oamenii le resimt din cauza unei varietăți de frecvențe nocive se suprapun în mod semnificativ, întrucât zgomotul generat de centrele de date reprezintă în sine o expunere toxică.

Toxicitatea sunetului

Centrele de date produc un zumzet constant provenit de la sistemele lor de răcire (alături de generatoarele diesel utilizate în timpul testelor și al întreruperilor de curent, precum și, în unele locații, de turbinele cu gaz care funcționează non-stop), iar locuitorii îl descriu ca pe un aspirator lăsat pornit, care se aude continuu chiar și după ce intră în casă, însoțit de vibrații la ferestre, pereți și, uneori, la nivelul trupului, precum și o senzație de presiune, mai degrabă decât un sunet obișnuit. Există dovezi științifice solide care arată că zgomotul cronic din mediu, în sine, provoacă sau agravează multe dintre efectele raportate (tulburări de somn, dureri de cap, stres și iritabilitate, oboseală și concentrare slabă), iar o mare parte din ceea ce emit aceste instalații sunt infrasunete (sunete sub pragul tipic al auzului uman), care reprezintă un pericol recunoscut la niveluri ridicate de expunere și au fost asociate pe scară largă cu simptomele observate în apropierea centrelor de date, care nu sunt asociate în mod clasic cu câmpurile electromagnetice (CEM), precum senzația de înfundare sau durere în urechi, deteriorarea auzului, greață, vertij și senzația de a simți sunetul în cap sau în piept (pe lângă faptul că este recunoscut pe scară largă că specii precum elefanții pot auzi infrasunetele și devin agitați atunci când acestea sunt prezente). Acesta este motivul pentru care mulți dintre cei care s-au mutat departe de centrele de date spun că locuințele lor nu mai puteau fi folosite ca refugiu, animalele lor de companie deveniseră neliniștite, iar păsările plecaseră.

Cu toate acestea, infrasunetele nu explicau restul fenomenelor semnalate de oameni, și în plus nu era clar de ce un centru de date ar putea să emită cantități masive de radiații cu microunde în vecinătatea sa (care sunt generate de obicei de telefoanele mobile, wi-fi, bluetooth sau radar).

„Electricitatea murdară”

În ceea ce privește câmpurile electromagnetice (CEM), cele mai mari efecte resimțite de oameni provin, de obicei, din surse generatoare de microunde. Cu toate acestea, câmpurile generate de cablurile electrice provoacă, de asemenea, probleme, în special atunci când este prezentă „electricitatea murdară” (zgomot electric de înaltă frecvență care se propagă pe cablurile casnice de 50/60 Hz), care se datorează adesea dispozitivelor din interiorul locuinței (de exemplu, invertoare solare sau anumite becuri care, uneori, este necesar să fie îndepărtate pentru a oferi alinare persoanelor sensibile).

Cercetând acest subiect, am descoperit că problema reală pare să fie faptul că centrele de date își alimentează consumul prin sarcini neliniare enorme (zeci de mii de surse de alimentare comutabile pentru servere, sisteme de alimentare neîntreruptibilă și sisteme de răcire cu viteză variabilă), care injectează armonici și distorsiuni de tensiune de înaltă frecvență înapoi în rețea. Însă, în loc să fie generate de câteva dispozitive cu putere redusă, aceste fenomene sunt provocate de ceva care consumă de 10.000 de ori mai multă energie decât o locuință și afectează tot ce se află în jur.

În decembrie 2024, Bloomberg News a publicat un studiu remarcabil bazat pe 770.000 de senzori de calitate a energiei electrice pentru locuințe, fabricați de Whisker Labs (care sunt suficient de dens distribuiți încât aproape 90% dintre locuințele americane se află la o distanță de aproximativ 8 kilometri de unul dintre aceștia), corelați cu locațiile a aproape 1.500 de centre de date. Folosind pragul de 8% al distorsiunii armonice totale pe care IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers) îl consideră dăunător pentru echipamente, Bloomberg a constatat:

– Peste trei sferturi dintre valorile măsurate cu distorsiune ridicată din țară se aflau la o distanță de până la 80 de kilometri de centre de date cu activitate semnificativă, iar mai mult de mai mult de jumătate dintre gospodăriile cu cele mai grave distorsiuni se aflau la o distanță de până la 30 de kilometri. Senzorii cu cea mai curată sursă de energie se aflau, de obicei, la cel puțin 140 de mile de orice centru de date important. Aproximativ 3,7 milioane de americani locuiesc în zonele cele mai afectate.

– În județul Loudoun, Virginia (cunoscut drept „aleea centrelor de date”), ponderea senzorilor care depășeau pragul de 8% era de peste patru ori mai mare decât media națională, iar în jurul unei instalații recent deschise din apropiere, 78% dintre senzori se aflau peste limită.

– Cele mai grave distorsiuni au avut loc noaptea, când centrele de date reprezintă o pondere mai mare din cererea totală (adică atunci când toată lumea doarme, iar serverele nu).

– Bloomberg a verificat dacă instalațiile solare de mari dimensiuni ar putea explica acest model și a constatat că nu este cazul. Furnizorii de energie electrică au contestat concluziile, dar Bloomberg și-a menținut poziția, întrucât numeroși senzori din aceleași cartiere au confirmat aceste rezultate.

Notă: Acest aspect este recunoscut chiar în cadrul industriei, întrucât ghidurile de inginerie pentru centrele de date menționează că perturbațiile armonice generate de aceste instalații se pot extinde la orice este conectat la aceeași infrastructură electrică, iar un articol din 2025 din domeniu recunoaște că sarcinile consumatorilor pot distorsiona alimentarea cu energie electrică a vecinilor lor. La momentul publicării acestui articol, existau mult mai puține centre de date și mult mai puține fonduri alocate acestora, așa că este puțin probabil ca ceva similar să mai apară în mass-media mainstream, în ciuda faptului că problema s-a agravat considerabil de atunci.

Preocuparea Bloomberg se referea la echipamentele electronice (aparate care se încălzesc excesiv, motoare care vibrează, lumini care pâlpâie, riscul crescut de incendiu și pagube cumulate de miliarde la aparatele electrocasnice și la echipamentele rețelei electrice). Cu toate acestea, așa cum au arătat câteva studii privind „electricitatea murdară”, există și consecințe pentru oameni, inclusiv multe dintre simptomele pe care le raportează persoanele care locuiesc în apropierea centrelor de date (tulburări de somn, dureri de cap, iritabilitate, anxietate, oboseală, confuzie, amețeli, tinitus, agravarea astmului și greață). Studiile pe animale confirmă acest aspect (de exemplu, un studiu realizat pe 1.705 de vaci din 12 ferme de lapte a constatat că producția de lapte scădea proporțional cu tranzienții și armonicele din rețeaua electrică a fermelor și că distorsiunea provenea din liniile de alimentare, nu din ferme).

Deoarece datele Bloomberg arătau doar ce ajungea la locuințe, am vrut să aflu și ce ieșea din centrele de date propriu-zise. Un studiu din 2026 a amplasat un magnetometru în sala de servere a unui mic centru de date universitar (250 de servere la aproximativ jumătate din capacitate, deci nimic comparabil cu ceea ce se construiește în prezent pentru IA) și a înregistrat câmpul în mod continuu timp de o lună. Câmpul în sine nu era puternic (aproximativ 0,5 microtesla), dar era foarte distorsionat: într-o zi obișnuită, distorsiunea era în medie de 36%, în timpul orelor de lucru creștea la 65%, iar de 41 de ori pe parcursul lunii a înregistrat vârfuri mult peste această valoare (într-un caz ajungând la 330%, moment în care „zgomotul” era de trei ori mai mare decât semnalul). Același instrument, amplasat într-un birou din aceeași clădire, a înregistrat valori de 5-7% în timpul zilei. La fel ca în cazul analizei Bloomberg, autorii s-au concentrat exclusiv asupra echipamentelor; totuși, acest studiu confirmă faptul că energia electrică din interiorul acestor facilități este mult mai „murdară” decât cea generată într-o clădire obișnuită – ceea ce explică de ce sunt afectate și locuințe aflate la o distanță de 30 de kilometri de un centru de date pentru inteligență artificială, care consumă o cantitate de energie de o mie de ori mai mare.

Notă: companiile de utilități monitorizează de obicei doar armonicele până la aproximativ 2-3 kHz (așa cum au făcut Bloomberg și studiul din 2026), în timp ce studiile privind efectele „electricității murdare” asupra sănătății s-au concentrat pe frecvențe mai înalte (4-100 kHz), care se încadrează în banda în care sursele de alimentare comutate emit cel mai puternic. Deși acestea nu sunt aproape niciodată monitorizate în rețea, un studiu din 2023 a demonstrat că și centrele de date generează emisii în aceste intervale.

[…….]

Oportunitatea oferită de toriu

Îmi pasă enorm de sănătatea planetei și, după ce am analizat toate opțiunile de energie alternativă, am ajuns de mult la concluzia că „energia nucleară verde” este cea mai viabilă soluție de care dispunem – însă am văzut cum proiecte promițătoare nu s-au concretizat niciodată. Cea mai promițătoare opțiune este toriul: acesta se găsește în scoarța terestră într-o cantitate de 3-4 ori mai mare decât uraniul (iar întrucât apare alături de pământurile rare pe care America urmărește acum cu disperare să le obțină, noi îl extragem deja, doar pentru a-l arunca apoi ca deșeu radioactiv). Tot toriul poate fi utilizat drept combustibil (spre deosebire de uraniu, din care doar 0,72% poate fi folosit, lăsând în urmă munți de deșeuri epuizate). Mai mult, reactoarele cu săruri topite – tehnologia asociată cu toriul – nu au un nucleu solid care să se poată topi (în caz de supraîncălzire, sarea se dilată, reacția încetinește, iar combustibilul se scurge într-un rezervor, fără a fi nevoie de pompe). Acestea generează mult mai puține deșeuri cu durată lungă de viață și reduc semnificativ riscul de proliferare a armelor nucleare, întrucât nu necesită instalații de îmbogățire.

Apare astfel întrebarea firească: de ce nu a fost adoptat niciodată? Pe scurt, întregul complex nuclear american a fost conceput ca un program de fabricare a armamentului, la care a fost atașată o componentă civilă; or, uraniul era combustibilul necesar pentru producerea armelor. În anii ’60, la Oak Ridge a fost demonstrată funcționarea unui reactor cu săruri topite, dar, la începutul anilor ’70, Comisia pentru Energie Atomică a orientat țara către reactoarele de tip „breeder” (reactoare care produc mai mult combustibil decât consumă) pe bază de plutoniu. Directorul de atunci, Alvin Weinberg, a fost înlăturat după optsprezece ani de activitate, deoarece a continuat să susțină că reactorul său reprezenta o cale mai sigură; în cele din urmă, programul a fost anulat în 1973. Faptul că toriul prezintă un risc scăzut de proliferare – astăzi un argument major în favoarea sa – însemna, la acea vreme, că nu oferea ceea ce își dorea „establishment-ul” nuclear. Ulterior, industria a devenit suficient de puternică pentru a împiedica apariția oricăror concurenți (un fenomen similar cu ceea ce am observat în cazul a nenumărate tehnologii medicale uitate).

Rezultatul este că tehnologia necesită, în prezent, un lanț de aprovizionare care nu există; prin urmare, sunt necesare două elemente: relaxarea restricțiilor de reglementare (proces început în mai 2025, când Trump a semnat ordine executive prin care a stabilit obiectivul de a cvadrupla capacitatea nucleară până în 2050 și a dispus ca NRC – Comisia de Reglementare Nucleară – să soluționeze cererile pentru noi reactoare în termen de 18 luni) și o investiție de mare amploare. Aceasta din urmă a devenit posibilă, în premieră, datorită apariției unei industrii care necesită cantități uriașe de energie și este dispusă să plătească aproape orice preț pentru a o obține. Modelele publicate plasează energia pe bază de toriu printre cele mai ieftine surse de electricitate (20-55 dolari pe megawat-oră) – o fracțiune din costul noilor centrale nucleare convenționale (175-255 dolari).

Notă: Fluxurile financiare au început deja să se miște. În ultimii doi ani, marile companii tehnologice au contractat o capacitate nucleară de aproximativ zece gigawați; totodată, Microsoft a semnat un acord pe douăzeci de ani pentru repornirea reactorului de la Three Mile Island – situat lângă cel care a suferit o topire parțială a miezului în 1979 (Unitatea 1, închisă în 2019 din motive economice). Prețul este estimat de analiști la aproximativ 110-115 dolari pe megawat-oră, o valoare mult peste costul preconizat pentru energia pe bază de toriu.

Momentul ales este crucial, având în vedere durata necesară pentru fiecare etapă. Un program american serios ar putea avea un reactor experimental cu săruri topite funcțional până la sfârșitul acestui deceniu, urmat de prima producție comercială de energie la jumătatea anilor 2030; așadar, o decizie luată acum va determina soarta celui de-al doilea și al treilea val de centre de date. China are deja în funcțiune un reactor cu săruri topite și un plan public clar, etapizat, pentru dezvoltarea unor unități comerciale până în 2040; prin urmare, dacă America așteaptă până la finalizarea acelor proiecte chinezești pentru a începe, va ajunge în situația de a cumpăra tehnologia, în loc să o dezvolte și să o implementeze ea însăși.

Un complex energetic în Alaska, care începe prin a utiliza gaze naturale altfel blocate (fără acces la piață), ar putea trece ulterior la un microreactor, apoi la un reactor modular de mici dimensiuni și, în cele din urmă, la o centrală pe bază de toriu – totul fără a crește facturile la utilități pentru consumatori. Mai mult, infrastructura de fibră optică și căile ferate construite pentru a susține acest complex vor rămâne utile, indiferent dacă avântul inteligenței artificiale se va ridica sau nu la nivelul așteptărilor.

Concluzie

Având în vedere că finanțarea din spatele IA depășește cu mult orice s-a întâlnit în trecut (și că acest avânt va continua indiferent de cine se află la putere, întrucât companiile tehnologice finanțează ambele partide), nu cred că protestul în sine va fi suficient.

Cu toate acestea, putem exercita o presiune publică […….] și, dacă dăm dovadă de perspicacitate, să rezolvăm simultan una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat vreodată omenirea: găsirea unei surse de energie curată, capabilă să acopere nevoile civilizației pe termen lung, la un cost. Totodată, deși nu m-am așteptat niciodată la asta, este foarte posibil ca oferirea unor argumente prin care oamenii să poată explica de ce suferă din cauza extinderii centrelor de date să fie, în cele din urmă, ceea ce va atrage atenția la scară largă asupra toxicității câmpurilor electromagnetice, un aspect pe care îl consider de mult timp unul dintre cei mai neglijați factori fundamentali ai sănătății.

Autor: A Midwestern Doctor

[Nota redacției: Subliniem faptul că tema abordată în articolul de față, efectele nefaste ale centrelor de date asupra populației aflate în apropiere, reprezintă doar una dintre numeroasele problemele pe care le implică dezvoltarea inteligenței artificiale – tehnologie ce are potențialul de provoca o criză civilizațională majoră, de a conduce către alienare rasa umană și chiar de a șterge de pe fața pământului omenirea așa cum o știm.]

Citiți și:
New York devine primul stat american care oprește construcția de noi centre de date de mari dimensiuni
Centrele de date din Irlanda au consumat anul trecut 22% din energia electrică a țării, mai mult decât toate locuințele urbane la un loc

 

yogaesoteric
23 octombrie 2026