Despre „prezumţia de vinovăţie”
Începând cu 18 martie 2004, am putut constata cu stupoare că presa, jandarmeria, procuratura, diverşi oficiali, împroaşcă cu noroi un grup de oameni la adresa cărora există numai ipotetice acuzaţii. Vorbim, desigur, de yoghinii care urmează cursurile de yoga ale Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (M.I.S.A.). Privind cu atenţie ce se petrece, este clar că nu există nici o dovadă care să justifice toată această mascaradă. Şi mai mult: nu există deloc dorinţa de a afla adevărul.
Ni se refuză dreptul la replică, frazele noastre sunt prezentate trunchiat. Suntem acuzaţi, jigniţi şi insultaţi atât ca şi comunitate (grup), cât şi ca indivizi. Despre femeile care urmează cursurile de yoga, se vorbeşte cu un aer insinuant şi permanente aluzii sexuale. Suntem prezentaţi ca o turmă de tinerei duşi cu pluta şi manipulaţi. Noi ştim că frumuseţea corporală şi chiar tinereţea mult prelungită sunt rezultatul unei vieţi echilibrate, al regimului alimentar lacto-vegetarian şi al practicii yoga.
Deşi arătăm foarte tineri, suntem maturi şi echilibraţi. Evenimentele din ultimele luni au dovedit-o din plin. Altfel cum am fi rezistat acestui neobosit atac nejustificat, dar plin de ură? Yoga tradiţională, aşa cum este ea predată şi practicată la şcoala noastră de yoga, promovează o morală foarte strictă, mult mai strictă chiar decât morala creştină. Non-violenţa, adevărul, onestitatea sunt câteva faţete ale moralei yoghine. Cât este de absurd faptul că un grup de oameni care se străduieşte să fie exemplar la nivel moral – lucru pe care societatea ar trebui să-l aplaude, nu să-l condamne – să fie acuzaţi de imoralitate, şi fără nici o dovadă! Şi acuzaţi de cine? De nişte categorii sociale notorii în România, pentru lipsa lor de onestitate şi de conduită morală şi profesională!
Reamintim tuturor că într-un stat de drept orice persoană este nevinovată dacă nu există probe consistente care să dovedească contrariul. Aceasta este prezumţia de nevinovăţie. NU este necesar ca o persoană fizică, o organizaţie sau un grup de persoane să îşi dovedească nevinovăţia. Din contră, cei care acuză o persoană, o organizaţie sau un grup sunt cei care trebuie să aducă probe, să dovedească eventuale infracţiuni sau contravenţii. În cazul M.I.S.A. se porneşte însă mereu de la prezumţia de vinovăţie.
Fără nici o probă reală după atâtea luni de investigaţii de multe ori abuzive se continuă să se reitereze acuzele la adresa M.I.S.A., se continuă tracasarea şi discriminarea la adresa cursanţilor yoga. Repetăm: după percheziţii efectuate la 18 adrese unde locuiau mai mulţi cursanţi yoga sau se desfăşurau activităţi de natură organizatorică (ex. bibliotecă) NU s-a găsit nici cea mai mică probă, nici cea mai mică bază pentru un dosar penal. Aceste percheziţii ele însele sunt ilegale deoarece NU exista până în acel moment un dosar penal. Nici una dintre persoanele reţinute abuziv şi interogate atunci cu orele NU a fost în vreun fel acuzată ulterior şi nici nu era la momentul respectiv acuzată de nimic! Este ilegal să se facă percheziţii şi să se confişte toate lucrurile unor cetăţeni români şi străini doar în speranţa că se vor găsi nu-se-ştie-ce probe pe baza cărora să se încropească un dosar anti-M.I.S.A.
Nu s-a găsit nimic? Ei, şi ce? Toată ţara ştie că în cazul M.I.S.A. autorităţile române aplică prezumţia de vinovăţie. Pentru că ordinele nu se discută.