Transfigurarea
În cadrul continenţei amoroase, un aspect absolut necesar, fără de care cei doi iubiţi nu pot să acceadă la spiritualitatea pură, este transfigurarea.
Puţini sunt cei care au o atitudine corectă în timpul fuziunilor amoroase, care pot vedea în actul amoros o posibilitate de a trece dincolo de finitudinile individualităţii, de a trăi stări elevate de conştiinţă şi chiar de a descoperi o cale spre desăvârşire. Societatea actuală promovează doar sexualitatea animalică, lipsită de iubire şi sacralitate.
Transfigurarea înseamnă a vedea în fiinţa iubită o sublimă manifestare a Divinului, a trece dincolo de limitările impuse de personalitatea umană, a cuprinde în sfera conştiinţei toate aspectele perfecte manifestate sau nemanifestate încă care conduc în mod spontan iubirea pe nivele elevate, superioare. Iată ce spune Julius Evola legat de modul cum este abordată sexualitatea în zilele noastre:
„Dacă ar fi să vedem în dragostea sexuală un impuls legat genetic de animalitate, ţinând seama de toate acestea ar trebui să tragem neapărat concluzia că omul se află pe un nivel mult inferior celui pe care stă orice specie naturală, deoarece el a permis iubirii, sexului şi femeii să-i intoxice şi să-i domine în asemenea măsură nu numai fiinţa fizică, ci şi, mai ales, domeniul facultăţilor sale cele mai înalte, şi anume să extindă şi să potenţeze aria de cuprindere a unei atarii invazii mult dincolo de cea cuvenită unui instinct banal. Dacă urmăm însă interpretarea metafizică a sexului, toate acele fapte ni se înfăţişează sub altă lumină şi valorizarea lor e total diferită. Tirania dragostei şi a sexului şi întreaga capacitate a erosului de a răsturna, slăbi sau subordona totul, în loc de a reprezenta o extremă degradare şi o demonie inextirpabilă în existenţa umană, devine semn al impulsului incoercibil în om de a trece cu orice chip dincolo de limitele individului finit.”
Un exemplu de reală transfigurare ni-l oferă Victor Hugo în poezia sa cu acelaşi nume:
„Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia- inima. Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţinea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forţa, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşită. Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este o evanghelie. Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea un creier superior. A intui, simţind, înseamnă a avea pe frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are perla care îl împodobeşte, lacul – poezia care luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul. În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia – acolo unde începe cerul.”
Victor Hugo
yogaesoteric
