Practica lui SATYA, regula de aur a Adevărului
de Monica Dascălu
Motto: „Fii propria ta flacără şi propriul tău refugiu. Ia-ţi Adevărul drept flacără; ia-ţi Adevărul drept refugiu”. (Gregorian Bivolaru – Fericirea şi misterul subconştientului)
SATYA, sau respectarea adevărului, a doua dintre cele cinci reguli de YAMA, este exprimată – din păcate, simplist – în mod uzual prin imperativul de „a nu minţi”. Şi cu siguranţă de aici trebuie să înceapă practica lui SATYA: de la eliminarea obiceiului nefast de a minţi, urmărind să rostim întotdeauna numai adevărul. Dar la modul ideal respectarea lui SATYA înseamnă a trăi permanent, în mod plenar, la înălţimea adevărului esenţial al fiinţei noastre, care este Sinele nostru Suprem Divin (ATMAN) şi a exprima permanent, prin tot ceea ce noi suntem, spunem, simţim sau facem, acest Adevăr Divin Suprem.
Practica lui SATYA ne apropie de Dumnezeu
Ce este Adevărul? Adevărul este esenţa a tot ceea ce există şi chiar putem spune că Adevărul este Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu există cu adevărat. Nu există decât un unic adevăr ultim, suprem, acesta fiind adevărul existenţei lui Dumnezeu Tatăl. Începând să punem în practică SATYA vom remarca cu bucurie că ne simţim din ce în ce mai aproape de Dumnezeu. Ignorând această regulă sau încălcând-o, ne îndepărtăm inexorabil de Dumnezeu.
De exemplu, tradiţia milenară MAHA VIDYA YOGA semnalează modul în care nerespectarea lui SATYA face imposibilă starea de rezonanţă cu sferele de forţă ale Marilor Puteri Cosmice. Motivul fundamental pentru care orice yoghin trebuie să îşi propună să respecte regula de aur a adevărului începând chiar din această clipă (pornind de la imperativul fundamental de a nu minţi) este acela că măsura în care respectăm SATYA este măsura în care ne putem apropia de Dumnezeu.
Evitaţi controversele sterile!
Din anumite puncte de vedere, SATYA este poate cel mai dificil de explicat în termenii gândirii discursive dintre toate preceptele eticii şi moralei yoghine; SATYA este cu siguranţă regula care poate genera cele mai multe discuţii şi speculaţii intelectuale sterile. Dacă trebuie să enunţăm o cauză pentru această tendinţă speculativă relativă la respectarea adevărului, aceea ar putea fi faptul că marea majoritate a oamenilor nu cunosc Adevărul la modul absolut. Aceia care cunosc Adevărul sunt marii înţelepţi, veritabile modele divine, marii maeştri şi ghizi spirituali. Toate tradiţiile spirituale autentice ale planetei noastre precizează foarte clar faptul că orice aspirant spiritual are nevoie de ghidarea unui maestru spiritual autentic, care cunoaşte Adevărul, pentru a putea ajunge în final el însuşi la cunoaşterea şi experimentarea directă, în propria fiinţă, a acestui Adevăr.
Faptul că obiectiv (încă) nu cunoaştem la modul autentic Adevărul Ultim, Divin – deşi poate că ştim chiar foarte multe lucruri – nu trebuie să ne descurajeze în efortul sincer de a practica SATYA. Putem porni cu paşi foarte simpli pe acest drum către Adevăr. Filozofia contemporană ne oferă din păcate exemple cutremurătoare de nihilism (negare): existenţialiştii, de exemplu, postulează faptul că Adevărul Suprem nici nu există. Cu siguranţă că în spatele acestei convingeri există o lene patologică, pentru că adoptarea unor convingeri nihiliste îi scuteşte, în viziunea lor, de necesitatea unui efort spiritual!
A nu minţi este doar primul pas
Desigur că vom începe punerea în practică a adevărului prin respectarea cât mai riguroasă a imperativului practic de bază de a nu minţi. Oricât de mult am vorbi despre aspecte iniţiatice, esoterice, legate de marile adevăruri spirituale, nu vom realiza nimic dacă nu eliminăm cu fermitate în primul rând minciunile din vorbirea noastră. Chiar şi acest nivel incipient de aplicare a lui SATYA implică un mare efort pentru marea majoritarea a fiinţelor umane. Ceea ce ne poate ajuta enorm este dinamizarea aspiraţiei de a atinge perfecţiunea în respectarea regulii adevărului, imaginându-ne bucuria inefabilă pe care o vom trăi atunci, prin apropierea de intimitatea lui Dumnezeu Tatăl. Putem medita, de exemplu, asupra celei de-a patra fericiri enunţată de Iisus în Predica de pe munte, care exprimă succint aşa-numita „cale a Adevărului”: „Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi după adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu, căci ei le vor găsi”.
Aprofundarea lui SATYA porneşte cu înţelegerea faptului că este imperios necesar să începem să ne controlăm vorbirea. Tratatele yoghine subliniază dificultatea acestui demers, dar şi faptul că el este strict necesar pentru a progresa în practica yoga. A ne controla vorbirea este mult mai greu decât a adopta tăcerea absolută.
Un exerciţiu simplu de conştientizare
Un exerciţiu simplu în această direcţie, dar cu efecte miraculoase, este acela de a ne observa detaşat „obişnuinţele verbale”: de exemplu, dacă vorbim deseori fără a ne gândi, dacă folosim sau nu cuvinte urâte sau expresii vulgare, dacă ne exprimăm uşor sau dificil, dacă avem ticuri verbale (cum ar fi să începem majoritatea propoziţiilor cu „deci”), dacă avem tendinţa de a exagera, de a critica, de a linguşi, de a bârfi, de a minţi, etc.
Vom urmări astfel să ne obiectivăm, să devenim conştienţi, atât cât putem în această fază, de modul în care ne manifestăm la nivel verbal. Cu timpul va trebui să eliminăm toate aspectele negative pe care le conştientizăm la modul obiectiv (putem recurge pentru această obiectivare şi la ajutorul unei persoane care ne cunoaşte foarte bine), întotdeauna aplicând principiul fundamental de a ne raporta la aspectele pozitive polar opuse.
Cu certitudine, dacă vom reuşi să ne obiectivăm cu detaşare şi sinceritate momentele în care minţim, putem începe să acţionăm ferm pentru eliminarea acestui obicei nefast. Un exerciţiu simplu în acest sens implică faptul de a ne întreba imediat după aceea care a fost motivul care ne-a făcut să minţim (comoditatea? egoismul? orgoliul? obişnuinţa? o minciună anterioară? care este motivul?). Chiar dacă nu reuşim să aflăm imediat răspunsul, ne vom orienta cu fermitate spre a descoperi cum ar fi trebuit să procedăm cel mai bine în situaţia respectivă. Ce răspuns am fi putut da (în caz că ni s-a pus o întrebare) sau ce am fi putut spune de fapt respectând SATYA? De multe ori veţi descoperi că şi tăcerea este o foarte bună soluţie. Ne vom vizualiza apoi cu fermitate adoptând atitudinea corectă şi vorbind calm, echilibrat, conform regulii adevărului.
Un exerciţiu simplu pentru fixarea unor obişnuinţe verbale profund benefice
Învăţaţi-vă să rostiţi cât mai des cuvinte frumoase, simple, bune – şi neapărat adevărate – oamenilor din jurul vostru. Dacă vă este dificil, gândiţi-vă serios înainte şi chiar stabiliţi ce le veţi spune anumitor fiinţe umane. Mici fraze amabile şi iubitoare precum: „Arăţi excelent astăzi”, „mă bucur să te văd”, „îţi urez succes”, „mi-a fost dor de tine” etc. pot avea un efect miraculos şi nu numai că ne vor ajuta să ne armonizăm relaţiile interumane, dar obişnuinţa benefică creată va contribui în timp la eliminarea unui mod de a ne exprima sec, dizarmonios, răutăcios sau lipsit de suflet.
Ce ne poate ajuta în aprofundarea lui SATYA
Discernământul spiritual este acea calitate spirituală care ne permite să deosebim ceea ce este adevărat de ceea ce este fals, deci este intim corelat cu SATYA . Ne putem dezvolta discernământul, de exemplu, prin dinamizarea centrilor de forţă AJNA CHAKRA şi SAHASRARA, sau prin practica tehnicilor de meditaţie (de exemplu, LAYA YOGA).
Atenţia şi luciditatea sunt calităţi pe care orice yoghin trebuie să urmărească permanent să şi le dezvolte. Eficienţa însăşi a practicii YOGA depinde de calitatea atenţiei noastre. Şi aici, AJNA CHAKRA şi SAHASRARA ne pot ajuta foarte mult, precum şi tehnicile yoghine de concentrare şi meditaţie.
Practica YOGA este cel mai eficient suport, atât pentru a ne dezvolta fermitatea, pentru a ne amplifica atenţia, calmul, luciditatea, discernământul, cât şi pentru a ne dinamiza armonios centrii de forţă. Dar mai ales tehnicile yoghine de meditaţie profundă, experimentarea stărilor de conştiinţă care apar atunci şi menţinerea lor cât mai mult timp cu putinţă ne vor ajuta să trăim concret şi real, în propria noastră fiinţă, Adevărul.
Revelarea Sinelui Suprem este „cheia de boltă” pe drumul nostru către Adevărul Suprem. Meditaţiile de Revelare a Sinelui ne ajută foarte mult să respectăm SATYA.
Comuniunea cu Dumnezeu Tatăl prin rugăciune, Arta binecuvântării, meditaţie yoghină profundă etc. ne va conecta la însăşi sursa Adevărului. Trebuie să învăţăm apoi să ne trăim întreaga viaţă la înălţimea adevărurilor divine pe care le intuim atunci.
Sinceritatea cu noi înşine este fundamentală, pentru că altfel nu ne putem transforma lăuntric. Nu trebuie să ne judecăm sau să ne criticăm, ci să ne obiectivăm sincer stadiul în care ne aflăm, pentru a putea purcede la o tranformare lăuntrică autentică. Problema este că oamenii care s-au obişnuit să mintă sunt incapabili să fie sinceri cu ei înşişi. Aici este nevoie de multă fermitate, sinceritatea lăuntrică fiind imperios necesară pentru a putea respecta SATYA.
Să ne recunoaştem greşelile cu sinceritate este un important pas înainte. Dacă în plus vom găsi în noi puterea de a ne cere scuze din tot sufletul fiinţelor umane pe care le-am minţit vom remarca imediat faptul că ne va fi mult mai uşor apoi să respectăm adevărul.
MAUNA, legământul tăcerii, este un exerciţiu eficient de control al vorbirii. Ea implică să nu vorbim deloc un anumit interval de timp pe care îl vom stabili clar înainte de a începe (câteva ore, o zi, o săptămână, etc.).
AHIMSA (non-violenţa) ne va ajuta să evităm speculaţiile intelectuale asupra a ceea ce este bine sau nu să spunem în diferite conjuncturi, astfel încât să nu rănim alte fiinţe umane; respectând AHIMSA vom şti intuitiv ce este bine să facem sau să spunem.
Bunul simţ şi umilinţa ne vor ajuta să intuim cum este cel mai bine să procedăm în anumite situaţii şi ne vor susţine enorm în eliminarea unor obiceiuri nefaste precum minciuna, lăudăroşenia, exagerările, bârfa.
Ce trebuie să evitaţi cu stricteţe (pentru început):
– desigur, străduiţi-vă în primul rând să nu minţiţi;
– evitaţi sub orice formă cuvintele urâte, vulgare sau obscene, precum şi înjurăturile;
– nu bârfiţi!
– evitaţi să răniţi sau să insultaţi alte fiinţe umane;
– evitaţi sarcasmele;
– nu vă lăudaţi;
– nu exageraţi;
– nu folosiţi cuvinte al căror sens nu îl cunoaşteţi cu precizie;
– nu vorbiţi despre lucruri pe care nu le înţelegeţi;
– nu divulgaţi anumite secrete (inclusiv anumite iniţieri secrete).
Articol preluat din revista Yoga Magazin
Citiţi şi:
Yama şi niyama în lumina legii rezonanţei
Arta de a spune NU atunci când trebuie
yogaesoteric
februarie 2008