Importanţa sublimării

În lumina experienţei milenare a Orientului cu privire la eros şi sexualitate, prin controlul conştient al funcţiilor sexuale în fiinţa umană, se declanşează reacţii de transmutaţie biologică care fac să apară gradat o energie lăuntrică bioenergetică uriaşă. Procesul ulterior de deplasare interioară şi modificare a acestor energii rezultante, din punctul de vedere al frecvenţei lor caracteristice, pe măsură ce străbat nivelele fiinţei, provocând la fiecare asemenea nivel efecte specifice pregnant conştientizabile şi remanente în timp, este definit în Yoga drept sublimare.

Prin urmare, sublimarea yoghină  este un proces complex care desemnează fenomene ample care, în mod aparent, nu se află în raport cu sexualitatea, dar care îşi au de fapt sursele energetice în forţa rezultantă în urma transmutaţiei biologice constante a pulsiunilor sexuale controlate volitiv. În urma transmutaţiei biologice a potenţialului sexual, graţie controlului conştient asupra funcţiei sexuale, pulsiunea sexuală originară se transformă ca frecvenţă de vibraţie într-o energie aproape nouă, mult mai mare decât aspectul de la care se pornise, astfel producându-se sublimarea, în măsura în care ceea ce ea este acum va fi redirecţionat către un nou scop NON-SEXUAL, şi în care se vizează ţeluri valorizate vital, psihic, mintal sau spiritual.

Analogic, putem spune că transmutaţia biologică a potenţialului sexual al fiinţei umane este comparabilă cu acţiunea inteligentă a omului de transformare a unei spontane căderi de apă într-o sursă continuă de electricitate. Sublimarea este însă procesul ulterior în care electricitatea rezultantă va fi luată de la sursa ei de origine şi transportată prin linii de înaltă tensiune pentru a fi transformată şi potrivită după necesităţi ca tensiune şi frecvenţă, ajungând să genereze apoi o gamă vastă de fenomene şi procese care nu s-ar putea declanşa în absenţa ei. După cum ştim, asemenea fenomene pot fi: calorice, sonore, luminoase, magnetice etc. Între apa din lacul de acumulare, care prin cădere controlată acum va roti constant turbina generatoare de electricitate şi televizorul la care urmărim pasionaţi imagini de pe altă planetă, aparent, bineînţeles datorită ignoranţei, nu se află nici o legătură. Cineva inteligent ştie însă că dacă în acest exemplu, căderea de apă încetează să mai rotească turbina, televizorul, deşi va rămâne în stare de funcţionare perfectă, va înceta şi el să mai funcţioneze o dată cu încetarea rotirii turbinei.

Prin urmare, putem spune că o pulsiune erotic-sexuală este sublimată în măsura în care este volitiv, intenţionat redirecţionată către un ţel nou, non-sexual, în urma transmutaţiei componentelor sale de bază.

Înscriindu-se între strategiile de trezire şi angrenare conştientă a potenţialului sexual latent al fiinţei, sublimarea este un procedeu aplicabil de către oricine îi înţelege mecanismul, pentru a deturna după TRANSMUTAŢIE, energia sexuală transformată, graţie unei efervescenţe controlate, orientându-o  de la scopul său obişnuit pentru a o angaja plenar într-un alt plan al fiinţei, cu frecvenţe diferite de vibraţie, făcând-o apoi să acţioneze într-un nou sistem de investiţie. Fiind un proces care se angrenează ulterior, după fenomenul de transmutaţie, sublimarea se diferenţiază prin faptul că permite redirecţionarea în sensul unei veritabile reacumulări ale energiilor pulsionale în alte planuri lăuntrice ale microcosmosului fiinţei umane.

În viziunea yoghină, SUBLIMAREA este deci o „super-refulare reuşită”, generatoare de putere subtilă, fericire, armonie inefabilă, simultan cu o euforică integrare a fiinţei în ambianţa subtilă cosmică.

Printre toate celelalte efecte, sublimarea pozitivă, benefică, permite ajustarea socială şi dezvoltarea echilibrată, accelerată a personalităţii. Prin sublimare se realizează deplasarea unor energii instinctuale transformate foarte mult către scopuri noi şi elevate. Permiţând o gamă vastă de acţiuni după transmutaţie, sublimarea focalizează în planurile superioare ale fiinţei anumite pulsiuni inconştiente, detaşate de orientările lor primitive, care sunt integrate benefic  în universul lăuntric al fiinţei umane, investindu-le în echivalenţe ce vor avea o valoare pozitivă, sublimă.

În existenţa banală, spiritul de competiţie şi anumite vocaţii (de exemplu de chirurg) se aplică cel mai adesea prin agresivitate sublimată, iar altruismul şi tandreţea prin energia transformată şi canalizată superior a instinctului sexual.

În cartea sa „Atingerea amoroasă”( Londra: Guild Publishing, 1978) a dr. ANDREW STANWAY afirmă:” Unii bărbaţi foarte rari, susţin că pot avea de foarte multe ori aşa-zise „orgasme uscate” sau altfel spus orgasme fără ejaculare. Ei pot avea deci orgasme repetate cu toate semnele fizice, emoţionale şi mentale şi cu care toate acestea, să nu ejaculeze absolut deloc. Aceasta apare ceva mai frecvent la bărbaţii care mai înainte s-au descărcat de mai multe ori într-o întâlnire amoroasă, dar ea poate să apară de asemenea, la unii cu trăiri chiar mai intense care înainte nu au ejaculat deloc, pe un interval considerabil de timp, de peste 30 de zile.”

Controlul perfect al ejaculării este adeseori comportarea curentă în foarte multe texte orientale referitoare la arta amorului, în acestea fiind explicate in extenso metode de antrenament care implică atât latura psihologică cât şi cea fiziologică a acestei performanţe extraordinare.

Gândul este cea mai puternică forţă a Universului. Prin transmutaţia biologică, colosala energie rezultantă va amplifica la extrem disponibilităţile lăuntrice, făcând gradat să dispară toate limitele banale ale conştiinţei.

O energie gigantică, inertă, zace prin urmare închisă în potenţialul sexual atât de puţin explorat, datorită ignoranţei. În mod superficial, noi gândim că totul în corpul nostru este material. Cu o mare încredere ne închipuim în mod eronat că această materialitate este „totală”. Experimentarea proceselor de transmutaţie biologică, sexuală, în propria noastră fiinţă, pe lângă anumite trăiri beatifice de o intensitate copleşitoare, ne face să conştientizăm spontan că suntem simultan structuraţi dintr-o cantitate incredibilă de particule energetice învârtindu-se prin cine ştie ce enigmă şi fixate printr-un miracol greu imaginabil, în această stare. În cadrul acestor super-intense trăiri erotice, în care potenţialul sexual nu este deloc intempestiv risipit, fiinţa umană (sau chiar cuplul) devine spontan şi gradat „radioactivă” datorită unor reacţii de transmutaţie biologică la temperaturi slabe ce se desfăşoară gradat în corpul unor asemenea fiinţe.

Fenomenele de transmutaţie biologică la temperaturi joase se declanşează cu uşurinţă şi se menţin nealterate prin angrenarea constantă a forţei voinţei mai ales în situaţia unor trăiri amoroase sexuale, suficient de intense şi profunde. Atunci fiinţa începe să trăiască într-un univers lărgit şi inefabil în care clipă de clipă savurează un beatific mister. În spatele celei mai mici manifestări se dezvăluie fascinant necunoscutul inefabil.