de Crenguța Roșu
Merele, unele dintre cele mai cunoscute fructe, sunt pentru noi un dar divin plin de surprize.
Îndrăznim să afirmăm că merele sunt fructele cu cea mai veche istorie. Simbolismul lor este profund şi controversat. Din Cartea Genezei aflăm că Adam şi Eva, primii oameni creaţi de Dumnezeu, ce trăiau în Gradina raiului, au încălcat porunca divină mâncând din rodul „pomului cunoaşterii binelui şi al răului”. Astfel mărul apare în Biblie ca „fructul oprit” asociat păcatului primordial, şi va rămâne totodată avertismentul divin dat omului spre a alege între: cunoaştere şi libertate spirituală sau păcatul prin involuţia spiritului în materia carnală.
Văzut ca fruct al zeilor, mărul sugerează paradisiacul sferic-absolut. Prin forma sa el reuneşte cele două principii cosmice antagonice şi complementare YIN-ul şi YANG-ul, în el regăsindu-se astfel simbolul nemuririi.
Simbol al iniţierii, dragostei, elevării spirituale, perfecţiunii şi extazului atunci, când încercările vieţii sunt trecute cu bine de fiinţa umană, în legende, mituri şi povestiri mărul a primit atributul „de aur”.
Făcând deliciul toamnei, merele au proprietăţi vindecătoare de excepţie remarcate încă din timpuri străvechi, fiind un aliment miraculos pentru orice vârstă.
Există astăzi 28 de specii de măr în lumea largă şi peste 10.000 de soiuri cultivate. Pentru noi, românii, mărul reprezintă fructul autohton cel mai obişnuit, legat de istorie, de tradiţii populare, de felul nostru de a trăi.
Mărul este bogat în zaharuri, acizi organici, pectine, protide, săruri de calciu, sodiu, fier, fosfor. Şi, mai ales, în vitamine: A, C, complexul de vitamine B, precum şi vitamina PP.
Merele, un izvor de sănătate
Consumul regulat de mere scade riscul de cancer, boli cardio-vasculare, astm bronşic şi diabet zaharat.
Cunoscuta zicală „Un măr pe zi ţine doctorul departe de tine.” poate fi transformată, fără a-şi pierde veridicitatea, în: „Mărul ţine cancerul departe de tine” aşa după cum ne arată o serie de studii ştiinţifice.
Merele conţin un complex de substanţe antioxidante care modifică sistemul enzimatic din microzomi (corpuscul sferic ce ia parte la sinteza proteinelor), neutralizând totodată substanţele mutagene (element capabil să provoace în cadrul unei specii o mutaţie, care poate la rândul ei să conducă la boli ereditare sau la cancere) şi cancerigene.
Consumul zilnic de mere scade riscul de cancer de prostată, de sân, pulmonar, de colon şi hepatic
Datorită fibrelor alimentare insolubile ce previn constipaţia şi protejează mucoasa sensibilă a colonului de diverse substanţe chimice cancerigene, merele previn cancerul de colon. Rezultatele unor cercetări germane subliniază că merele pot creşte producerea unui compus numit butirat, care protejează organismul împotriva cancerului de colon.
Unele studii au arătat că merele inhibă semnificativ, cu 39-43%, dezvoltarea celulelor de cancer hepatic, în special soiul roşu delicios şi merele Golden. Consumul a 3-6 mere pe zi poate preveni cancerul de sân, conform unui alt studiu.
În consistenţa acestui fruct, găsim multe flavonoide ce conferă merelor o acţiune antioxidantă puternică prin aceasta preîntâmpinându-se un mare număr de afecţiuni cronice şi degenerative.
În cojile de măr există cantităţi mari de quercitină, o flavonoidă cu acţiune antioxidantă puternică, care amplifică acţiunea vitaminei C şi astfel protejează de cancer în general.
Cercetătorii de la clinica Mayo arată că quercetina ajută la prevenirea şi tratarea cancerului de prostată. Studii de laborator au arătat ca acest antioxidant previne sau reduce creşterea celulelor umane specifice cancerului de prostată prin blocarea acţiunii hormonilor androgeni. Quercetina ar putea fi un tratament non-hormonal pentru prevenirea sau tratarea cancerului de prostată.
Un studiu realizat la Brigham and Women’s Hospital and Harvard Medical School, arată că, datorită quercitinei prezente în compozitia merelor, oamenii pot preveni cu până la 40-50% declanşarea cancerului pulmonar.
Remarcabil este faptul că substanţele active cu rol antioxidant si antitumoral din măr sunt foarte stabile în timp, compoziţia merelor după 200 de zile de la cules fiind aproape aceeaşi cu cea din ziua culegerii.
Prin procesarea merelor în vederea obţinerii sucului, activitatea antioxidantă şi enzimatică scade cu aproape 90%, respectiv 97%. Aşadar, din acest punct de vedere, consumul de mere întregi este preferabil sucului de mere.
Merele îmbunătăţesc funcţiile pulmonare şi normalizează greutatea
Practic, protecţia este cu atât mai bună cu cât se consumă mai multe mere, zilnic.
Merele menţin în limite normale nivelul glicemiei: deşi sunt fructe dulci, ele conţin zaharuri foarte simple, în majoritatea fructoză, care este eliberată lent în sânge după absorbţia intestinală, fără a creşte glicemia. Merele deţin apă legată care antrenează o parte din glucoză pentru a fi eliminată prin urină. Quercitina, antioxidant menţionat anterior, conţinut de coaja de măr, reduce riscul de diabet. Consumul de mere, prin aportul ridicat de fibre, asigură un tranzit intestinal mai bun, favorizând astfel eliminarea glucozei. O persoană cu diabet poate consuma cel mult 400 de grame de mere pe zi, iar una sănătoasă, o jumătate de kilogram. Merele, îndeosebi cele acide, sunt indicate în diabetul zaharat.
Potrivit specialiştilor britanici, cei care consumă mere regulat nu sunt expuşi riscului formării de calculi urinari din oxalaţi (British Journal of Nutrition): consumul zilnic de mere, modifică pH-ul urinar şi nu mai permite formarea cristalelor de oxalaţi în urină.
Merele ne protejează în mod natural de radiaţia solară ultravioletă: unul dintre ultimele studii ştiinţifice au arătat că fenolii antioxidanţi conţinuţi în coaja unor specii de mere cresc foarte mult rezistenţa pielii umane la radiaţia ultravioletă solară, protejându-ne astfel de inconveniențele zilelor toride de vară.
Merele menţin sănătatea plămânilor şi a pancreasului. Un studiu realizat în Anglia, Finlanda şi Olanda, pe un lot martor de persoane care nu au consumat mere şi pe un lot în care fiecare persoană a consumat minim 2 mere pe saptamână ne arată că incidenţa astmului bronşic şi a dibetului zaharat de tip 2, este invers proporţional cu cantitatea de mere consumată.
Consumul de mere previne osteoporoza asociată cu menopauza prin acţiunea antiinflamatoare şi antioxidantă specifică a unui flavonoid numit phloridzin, conţinut doar în mere.
Consumul regulat de mere previne bolile cardio-vasculare
Consumul regulat de mere previne bolile cardio-vasculare (ateroscleroza cu toate consecinţele ei neplăcute, în special infarctul miocardic şi accidentele vasculare cerebrale) şi afecţiunile degenerative legate de îmbătrânire, prin scăderea colesterolului din sânge. Acest efect se datorează fibrelor din compoziţia merelor ce scad nivelul colesterolului sanguin. Fibrele insolubile leagă LDL-colesterolul eliberat de ficat în tubul digestiv şi se poate spune că îl „mătură” afară din corp, fără a mai permite reabsorbţia lui atât de nocivă, în timp ce pectina, principala fibră solubilă, reduce producerea de LDL-colesterol la nivelul ficatului. Consumul unui singur măr mare pe zi duce la scăderea nivelul colesterolului din sânge cu 8-12%.
Accidentele vasculare cerebrale sunt a treia cauză de deces, după bolile cardiace şi cancer. La persoanele care consumă zilnic fructe cu porţiuni comestibile albe, cum sunt merele şi perele, bogate în fitochimicale (substanţe nutritive cu efect puternic antioxidant) riscul de a suferi un accident vascular cerebral (AVC) este cu 52% mai mic. Este concluzia unui studiu al oamenilor de ştiinţă olandezi de la Universitatea „Wageningen”. Potrivit specialiştilor, consumul de mere creşte producţia de acetilcolină, un neurotransmiţător aflat în sistemul nervos central şi în cel periferic, care oferă mecanismul necesar pentru prevenirea „slăbirii” performanţelor cognitive care însoţesc deficienţele genetice şi dietetice, precum şi a îmbătrânii. Astfel, merele previn îmbolnăvirea creierului, prin conţinutul bogat de fitonutrienţi, şi apariţia bolilor neurodegenerative, ca Parkinson sau Alzheimer.
Merele conţin fenoli, care au un dublu efect asupra conţinutului de colesterol din organism. Aceştia reduc nivelul „colesterolului rău” LDL, crescând în acelaşi timp nivelul „colesterolului bun” HDL. Datorită acestui efect, majoritatea bolilor cardiovasculare sunt prevenite.
Cosumul de mere ne ajută să avem un tranzit intestinal normal, prevenind atât constipaţia, cât şi diareea. Un măr conţine 20% fibre, procent mai mare decât cel conţinut de majoritatea cerealelor.
Fibrele solubile sunt utile în caz de diaree iar cele insolubile (stimulând şi accelerând tranzitul intestinal), sunt necesare în caz de constipaţie. Contra constipaţiei se recomandă consumul mere crude cu coajă, foarte bogată în celuloză.
Graţie echilibrului perfect între cele două tipuri de fibre, merele au un rol esenţial pentru în normalizarea tranzitului intestinal.
Fibrele solubile, precum pectina, formează un gel gros în timpul digestiei, captând astfel lipidele şi colesterolul şi limitând asimilarea lor. Ele combat diareea si protejează flora microbiană intestinală. Consumând 2-3 mere pe zi, pectinele vor contribui şi la eliminarea acidului uric, evitându-se astfel instalarea gutei prin inflamarea articulaţiilor.
Fiind un depurativ sanguin şi un antiseptic intestinal excelent, curăţate de coajă și rase mărunt, merele alături de morcovi, constituie un tratament eficace în diareele acute şi cronice la copii (un copil poate consuma 0,5-1 kg mere pe zi, în 5 mese), în enterocolite, dizenterie, rectocolită, ulcer gastric etc.
Consumate seara, înainte de culcare, merele au acţiune calmantă asupra sistemului nervos, previn insomniile, ușurează somnul.
Ca depurativ, se recomandă a se consuma un măr în fiecare dimineaţă, iar ca laxativ, un măr în fiecare seară.
Nutritionisţii bulgari consideră merele şi iaurtul ca alimente de bază care asigură longevitatea.
Mărul în medicina populară
În medicina populară se cunosc nenumarate întrebuinţări ale mărului:
Merele fermentate: după un anumit timp de depozitare merele fermentează şi capătă culoarea brună. Ele se pot întrebuinţa zdrobite, sub formă de cataplasme, la escare şi tromboflebite, ca şi la degerături şi arsuri.
Merele proaspete: când intestinul s-a lenevit, precum şi în insuficienţa hepatică sau renală, de asemenea în obezitate şi diabet, merele proaspete constituie un adjuvant eficace. Mărul curăţă dinţii de toxine, bacterii şi tartru dacă este consumat după fiecare masă.
Coaja de mere: din cojile uscate se poate prepara un ceai calmant, foarte bun la gust, care alungă febra şi aduce somnul.
Merele coapte: sunt un adjuvant preţios în tratamentul gutei şi al afecţiunilor reumatismale. Şi răguşeala se vindecă mai repede, dacă mâncăm mere coapte.
Reţeta din bătrâni contra anemiei: înfigeţi seara zece cuie de oţel într-un măr. Dimineaţa scoateţi-le şi mâncaţi mărul pe stomacul gol.
Sucul de mere: este un alt remediu foarte preţuit, are efect tonic general şi detoxifiant. Poate fi de un real ajutor în bolile de piele, gută şi reumatism.
În concluzie putem afirma că natura a fost darnică cu noi atunci când a creat mărul. Ea ne oferă totul pentru a avea un mod de viaţă cât mai sănătos, o existenţă cât mai fericită. Rămâne doar ca omul să valorifice înt-un mod înţelept darurile ei.
Citiţi şi:
Drojdia de bere – un remediu miraculos
Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier
yogaesoteric
2 noiembrie 2011