O relație vie și puternică între ghidul spiritual și aspirant face ca miracolele să devină cu ușurință posibile

Când aveam şapte ani, câţiva renumiţi pandiţi şi astrologi din Benares au fost invitaţi de rudele mele, pentru a-mi realiza astrograma. Intuind că se întâmplă ceva special în casă, m-am aşezat lângă uşă să pot auzi ce vorbeau. După câteva momente de linişte, toţi au concluzionat că băiatul acesta va muri la 28 de ani și mai mult, au stabilit cu precizie ziua morţii mele. Eram atât de tulburat de ceea ce auzisem încât am început să plâng. Mă gândeam: „Am atât de puţin timp la dispoziţie, încât voi muri fără să fi realizat nimic. Cum îmi voi putea îndeplini misiunea din viaţa aceasta?”
Tocmai atunci a venit Ghidul meu spiritual care, văzându-mă atât de tulburat m-a întrebat:
– De ce plângi?
– Voi muri tânăr, i-am răspuns.
– Cine ţi-a spus această prostie?
– Toţi aceşti oameni care sunt adunaţi înăuntru!, am răspuns eu printre sughiţuri şi am arătat către astrologii ce se aflau în camera alăturată.
Ghidul meu spiritual m-a luat de mână şi m-a dus în cameră în faţa astrologilor şi i-a întrebat:
– Credeţi că acest copil o să moară la vârsta de 28 de ani?
– Da, au răspuns aceştia în cor.
– Sunteţi siguri?
– Da, el va muri atunci şi îţi putem spune şi data exactă, nimeni nu poate să facă ceva ca să evite acest lucru.
Ghidul meu spiritual s-a întors către mine şi mi-a spus:
– Toţi astrologii aceştia vor muri cu mult înaintea ta, iar tu vei trăi mulţi ani fericiţi, pentru că eu îţi voi da din anii mei.
Uimiţi, toţi au întrebat:
– Cum este posibil acest lucru?
– Prezicerea voastră este greşită. Voi nu ştiţi că există ceva dincolo de astrologie. El s-a întors apoi către mine şi mi-a spus:
– Nu-ţi face niciun fel de griji, dar nu uita că în ziua prezisă de ei va trebui să te confrunţi cu moartea faţă în faţă!

În anii care au urmat, am uitat de cele prezise de astrologi. Când am împlinit vârsta de 28 de ani, Ghidul meu spiritual m-a rugat să merg pe vârful unui munte din apropiere, la o altitudine de 6500 de metri, pentru ca timp de nouă zile să realizez un ritual închinat Mamei Divine. Purtam sandale de lemn, o robă subţire şi un şal. Nu aveam decât un vas pentru apă cu mine. Într-una din acele zile urcam spre vârful muntelui pe o cărare abruptă. Deşi mergeam pe marginea unei prăpăstii foarte adânci, cântam foarte fericit, simţindu-mă ca Shiva în solitudine.

Doream să ajung la un mic templu închinat Mamei Divine. La un moment dat, am alunecat cu sandalele de lemn pe o creangă de brad, aflată în mijlocul drumului, şi m-am prăvălit spre prăpastia ce se afla în dreapta mea. Am crezut că viaţa mea s-a terminat, dar după câţiva metri m-am oprit din cădere, datorită faptului că o creangă ascuţită dintr-un arbust, ce crescuse într-o crăpătură a peretelui de stâncă, mi-a pătruns în abdomen. Arbustul a început să se legene sub greutatea corpului meu.

Când am văzut prăpastia ce se afla chiar sub mine şi am zărit şi Gangele ce curgea în vale, am realizat iminenţa morţii şi am preferat să închid ochii.
Când am deschis din nou ochii, după câteva secunde, am văzut cum curge sânge din locul în care creanga îmi pătrunsese în abdomen, dar nu am simţit nicio durere, pentru că frica de moarte îmi paralizase toate simţurile.

Am repetat toate MANTRA-ele pe care le cunoşteam. Am repetat atât MANTRA- ele budiste cât şi rugăciunile creştine pe care le ştiam. Fusesem în multe mănăstiri şi învăţasem MANTRA-ele şi rugăciunile multor credinţe, dar nimic nu părea să aibă vreun efect. Am invocat toate zeităţile pe care le cunoşteam şi pe toţi marii înţelepţi, dar niciun ajutor nu părea să apară. Un singur lucru încă nu-l încercasem şi anume curajul meu. Atunci dintr-odată mi-am amintit: „Eu nu voi muri, pentru că nu există moarte pentru sufletul meu, iar moartea acestui corp este inevitabilă, dar fără importanţă. Eu sunt etern, aşa că de ce să-mi fie frică? Din nou m-am identificat cu corpul fizic. Ce biet prost sunt!”

Am rămas suspendat de acel arbust aproape 20 de minute, când brusc mi-am adus aminte de ce-mi spusese Ghidul meu spiritual demult: „Să nu faci un obicei din aceasta, dar oricând vei avea nevoie de mine şi-ţi vei aduce aminte de mine, eu voi fi întotdeauna acolo, într-un fel sau altul”.

Datorită sângerării abundente, am început să ameţesc. Totul devenise neclar; începusem să-mi pierd cunoştinţa. Deodată am auzit două femei pe cărarea ce trecea pe deasupra mea. Ele veniseră pentru a strânge ierburi şi rădăcini pentru animalele lor. Una dintre ele, privind în jos, m-a văzut şi a început să strige: „Uite un mort!”
Atunci m-am gândit că dacă vor crede că sunt mort mă vor abandona aici, aşa că trebuie să le conving că încă sunt viu. Atârnam cu capul în jos şi cu picioarele în sus şi nu eram capabil să fac nicio mişcare. Ele erau la o distanţă de câţiva zeci de metri de mine; chiar dacă aş fi reuşit să vorbesc, nu m-ar fi auzit. Cu foarte mare greutate am reuşit să-mi mişc picioarele. Una dintre ele a spus: „Nu este mort. Picioarele lui se mişcă! Trăieşte!”
Au fost extraordinare acele femei, pentru că au avut curajul să vină până la mine. Mi-au pus o frânghie în jurul taliei, apoi, puţin câte puţin, m-au ridicat. Creanga care mă rănise îmi era înfiptă în abdomen. M-am gândit: „Acum este cu siguranță momentul curajului”. Presând cu o mână stomacul, mi-am scos cu cealaltă bucata de lemn din abdomen.

Ele m-au ridicat apoi şi m-au dus până la cărarea care străbătea muntele. M-au întrebat dacă pot să merg, iar eu le-am asigurat că pot. în primul moment nu am realizat gravitatea stării mele, deoarece problemele cauzate de creangă erau în principal interne. Ele au gândit că din moment ce eram SWAMI, puteam să am grijă de mine fără ajutorul lor. Mi-au spus cum să continui drumul până la primul cătun după care au plecat. Eu am încercat apoi să merg, dar după câţiva paşi am leşinat şi am căzut. Atunci m-am gândit intens la Ghidul meu spiritual şi i-am spus: „Viața mea s-a terminat. Tu m-ai îngrijit cu toată dragostea şi ai făcut tot posibilul să cresc spiritual. Dar acum eu mor, fără să cunosc realizarea ultimă!”.
Dintr-odată, Ghidul meu spiritual a apărut. Credeam că mintea îmi joacă feste, astfel că am întrebat:
– Eşti cu adevărat aici? Credeam că m-ai părăsit.
– De ce-ţi faci griji? Nimic rău nu ţi se va întâmpla. Nu mai ţii minte că astăzi este ziua în care ţi s-a prezis că vei muri? Poţi fi sigur că moartea nu ţi se arată de două ori în aceeaşi zi. Acum o să fie totul bine.

Încet-încet îmi reveneam în simţiri. El a adus câteva frunze, le-a tăiat mărunt şi le-a pus pe rana mea. M-a condus până la cea mai apropiată peşteră, unde a rugat câteva persoane să aibă grijă de mine. Apoi mi-a spus: „Acum ştii că şi moartea poate fi prevenită”, apoi a dispărut. După câteva săptămâni, rana se vindecase, dar cicatricea o port şi acum în trupul meu.
În urma acestei experienţe, am înţeles cum un Ghid spiritual adevărat şi plin de dragoste poate să-şi ajute aspiranţii pe care îi îndrumă de oriunde s-ar afla. Am înţeles atunci că relaţia Ghid spiritual – aspirant este cea mai înaltă şi mai pură legătură care există. Este indescriptibilă!

Articol preluat din Caietul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Costineşti 2014, vol. 1 (Relatările unui aspirant spiritual despre marii ghizi spirituali din Himalaya, de Swami Rama), publicat de Editura Shambala , tipărit de Ganesha Publishing House.

Citiți și:
Orice Ghid spiritual a fost mai întâi aspirant – relatări de Swami Atmananda
H.L. Poonja – Doar rămâi tăcut
NISARGADATTA MAHARAJ – Înţeleptul care nu s-a născut niciodată

yogaesoteric
12 martie 2016