Îmbrăţişarea – un dor al sufletelor

Îmbrăţişarea amoroasă este o învăluire delicioasă: mă întâmpină, mă reţine, mă conţine, în timp ce eu te conţin pe tine. Întotdeauna îmbrăţişarea comunică „sunt aici cu tine”, conferind acel sentiment de reîntregire, de unificare şi profunzime.

Când trăim o emoţie foarte intensă, îmbrăţişarea ne permite, la nivel fiziologic să izbucnim în plâns şi ne oferă sprijin pentru efortul muscular stârnit de contracţiile de tip convulsiv ale hohotelor, care pot atinge chiar o culme orgasmatică. În timp ce hohotele se epuizează în valuri succesive, îmbrăţişarea şi presiunea pieptului pe pieptul fiinţei iubite uşurează, prin contracţiile mecanice ale coşului toracic, completa evacuarea a aerului din plămâni, ceea ce induce în mod implicit şi o amplificare a afectivităţii şi a iubirii pure. 

Efectul puternic al îmbrăţişării este consecinţa stimulării directe a pielii şi a musculaturii, strâns legată de mecanismul respiraţiei, şi se manifestă în corp printr-o plăcută senzaţie de căldură. De aceea, un act amoros, deşi poate fi intens pasional, dacă evită îmbrăţişările călduroase, pline de afecţiune, va fi resimţit ca insatisfăcător. O îmbrăţişare profundă, într-un moment oportun poate produce chiar în femeia iubită o stare profundă de orgasm care o va face să se simtă în „al noulea cer”.

În tradiţia tantrică, cei doi iubiţi, rămâneau mult timp îmbrăţişaţi, savurând extazul fuziunii lor intime, în trup şi spirit, deoarece atingerea plăcută a  trupurilor induce prin analogie un contact profund, născut din dorul sufletelor.

Astfel, favorizând o stare de abandon total în braţele fiinţei iubite, îmbrăţişarea ne învaţă să ne dăruim înseşi iubirii. Nu ezitaţi, nu evitaţi, lăsaţi-vă îmbrăţişaţi şi îmbrăţişaţi voi înşivă cu pasiune şi ardoare, lăsându-vă astfel învăluiţi de savoarea sublimă a iubirii.