Despre control

Sunt un om informat. Mă rog, aşa mă consider, dar, în fapt, ştirile sunt atât de multe încât nu poţi avea o privire de ansamblu indiferent cine ai fi. De lucrat, lucrezi întotdeauna cu o mică parte a lor. Oricâte eforturi ai face, nu ai cum să cuprinzi totul. Asta înseamnă că mereu ai ceva care-ţi scapă, despre care nu ai aflat sau peste care ai trecut fără să-i acorzi atenţia cuvenită. Iar de-aici rezultă logic că raţionamentele bazate pe ştiri te conduc spre rezultate aproximative. Asta-i prima constatare.

Mai e însă ceva. Ştirile sunt, în fapt, o colecţie de mortăciuni. Ele sunt despre ceea ce s-a petrecut, nu despre ceea ce se petrece. Chiar şi atunci când vorbesc despre ceea ce ar urma să se petreacă, ele sunt nişte fantome vorbind despre nişte evenimente cu un grad mare de incertitudine. Un mort nu-ţi poate prevesti viitorul. Asta e a doua constatare.

Nu în ultimul rând, ar fi cazul să înţelegem că ştirile nu pot fi controlate de către noi, cei care suntem receptori ai lor. Indiferent ce-am face, indiferent de sursele pe care ni le-am alege, este necesar să înţelegem că în acest joc nu noi controlăm ştirile, ci invers, ele ne controlează pe noi. Iată motivul pentru care guvernele caută să introducă reglementări stricte prin intermediul cărora să controleze canalele media: vor să controleze narativul şi astfel să-i controleze pe cei care citesc şi care cred că astfel ar controla ceva. Eroare: ştirile, de fapt, sunt elemente care ne controlează. Iată, aşadar, şi cea de-a treia constatare.

Avem acum o viziune cât se poate de clară. Urmărind ştirile nu facem altceva decât să ne alegem stăpânul care ne controlează, în timp ce noi nu mai controlăm nimic. Ştirile sunt nişte nimicuri cu care, eventual, am putea doar să ne delectăm uneori, nu să ne punem speranţe deşarte în ele, aşa cum facem în prezent. Toţi suntem prinşi în capcană şi de aceea întrebarea logică pe care ar fi bine să ne-o punem este: noi ce mai controlăm?

Vedem bine că nu putem controla nimic. Şi, mai mult, vedem că atunci când ne aruncăm în focul deşertăciunilor media, de fapt capitulăm, ne predăm altora care astfel ne controlează. E o ecuaţie perversă pe care vreau să o înţelegeţi la adevărata sa valoare, evitând astfel să deveniți sclavi.

De fapt, în paragraful anterior, am introdus o falsă generalizare voită atunci când am spus că nu putem controla nimic. Corect era că nu putem controla mai nimic exterior nouă. Putem controla însă câteva elemente extrem de importante: ceea ce deţinem şi ceea ce facem. Cu siguranţă putem controla ceea ce e în casa noastră. Cel puţin până acum, nimeni nu poate să intre acolo decât printr-un abuz. Şi, de asemenea, putem controla ceea ce facem. Sunt două elemente extrem de puternice! Ştiu, e banal ceea ce spun, oricine e conştient de asta, doar că, în ciuda banalităţii, aspectele descrise sunt ignorate.

Suntem îngrijoraţi cu privire la instrumentalizata criză alimentară. Ştiaţi că Chesnoiu a fost zburat de la Agricultură deoarece s-a opus eliberării de alimente din rezervă pentru Germania? Iată o ştire. N-o putem controla. De asemenea, ea ne induce anxietate deoarece ştim că acolo se vor roti miniştrii până când va veni cel care ne va trăda. Aşa a fost mereu. Şi noi rămânem cu întrebarea: ce vom face atunci când va veni nenorocirea? De unde ne vom face rost de alimente? Cum vom face? Hmm, nu cumva pare că seamănă ca două picături de apă cu povestea drobului de sare?

De fapt chiar aşa este: ştirile se vând bine atunci când prezintă dezastre. Frica ne face să stăm încordaţi şi să intrăm într-o stare de anxietate, de aşteptare în vederea asigurării celei mai bune reacţii pe care am putea-o avea. Astfel, ne concentrăm atenția pe şi mai multe informaţii. Până când o altă bombă ne stârneşte o anxietate şi mai mare. Din nou ne concentrăm, din nou căutăm ştiri şi din nou suntem în aşteptarea dezastrului. Până când? Până o luăm razna sau până ni se iroseşte viaţa. Dacă te pierzi în morţi, o sfârşeşti în cimitir mult mai repede decât ar fi cazul! Iar noi ne aruncăm efectiv viaţa la gunoi.

Am spus-o de multe ori şi v-o repet: încetaţi să mai ascultaţi la cleveteli şi faceţi ceva! Orice faceţi este o extindere a controlului propriu. Vă e frică de criză, luaţi-vă un pământ sau revitalizaţi-l pe cel pe care-l aveţi la ţară. Nu-i scump. Învăţaţi să faceţi agricultură pe spaţii mici. Ca un hobby. E ceva ce controlezi, ceva ce-ţi produce, ceva ce te face să te simţi mândru. Nu-i vorba doar de faptul că îţi asiguri o oarecare independenţă alimentară, ci, mai mult, îţi rezolvă problemele psihice induse de viaţa de azi. Nu-i o ruşine să înţelegem că, în societatea de azi, ne lovim non stop de nebuni, de oameni cu probleme psihice majore. Toţi sunt aşa deoarece sunt sclavi ai societăţii şi, din contactul cu ei, fiecare dintre noi înghite o mică doză de nebunie. E o otravă care se acumulează în organismul nostru şi de care este necesar să scăpăm. O grădină e cel mai bun sanatoriu pe care ni-l putem construi, cea mai eficientă insulă de refacere. Nu este însă singura. Sunt multe alte metode pe care le puteți descoperi singuri propunându-vă să faceţi ceva, ceva de la A la Z!

Mă opresc pe moment aici, promiţându-vă că voi reveni cu ceva mai consistent şi mai util. Reţineţi până atunci concluzia: important e ceea ce controlăm. Astfel, controlând mai mult, ajungem să fim mai puţin controlabili! Începeţi să puneţi în aplicare ceea ce v-am spus şi va fi bine. Succes!

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Economiile cele mai avansate ale lumii încă practică sclavia economică și chiar sclavia socială
Războiul hibrid al tehnocraților: dezinformarea și propaganda ca arme
Pare ceva de vis, dar este real! Orașul unde oamenii trăiesc fără bani, fără politică și fără religie

 

yogaesoteric
8 septembrie 2022

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More