Dan Diaconu: De ce critic Occidentul şi nu Rusia, China etc.

Mă mai întreabă unul-altul, care mai interesat, care încercând un sofism de doi bani, cum se face de eu critic non stop doar SUA şi Occidentul în general, ignorând ceea ce se petrece în Rusia şi China. Cum e posibil să critici SUA şi să nu spui o vorbă despre China, unde oamenii au fost mânaţi precum animalele în centrele de detenţie sanitară? Oare nu-i asta dovadă de pro-rusism? Nu înseamnă că eşti pro-chinez? Clar e ceva putred aici!

Vedeţi, sunt ferm convins că o asemenea falsă dilemă n-ar fi existat pe la începutul secolului trecut, continuând chiar până prin anii ’70-’80. În mod sigur, un om al acelor vremuri nu doar că n-ar fi avut nicio suspiciune că aş fi pro-rus, dar s-ar fi apucat, în acelaşi ton cu mine, să critice fix în direcţia în care critic eu. Iar asta n-ar fi însemnat că împreună i-am proteja pe ruşi.

De fapt unde intervine fractura logică a celor care au astfel de dileme? De la faptul că nu au un sistem solid la care să se raporteze. Fără un instrument obiectiv, care să-ţi permită o raportare critică la o situaţie anume, te mişti precum o frunză-n vânt sau, ca să fiu mai plastic, fix ca o muscă beată. Hai să vedem împreună care este de fapt situația!

În toată ecuaţia contemporană, campionul absolut al democraţiei este Occidentul. Aşa ni s-a spus. Occidentul a inventat „drepturile omului”, Occidentul vorbeşte despre triumful legii şi tot Occidentul ne aruncă în faţă termeni precum „transparenţa”, „libera concurenţă”, „libertatea cuvântului” ș.a.m.d. Ştim toţi teoria şi de aceea, atunci când mă raportez la Occident, mă raportez utilizând strict normele impuse de acesta. Iar ceea ce constat mă îngrozeşte.

În ciuda faptului că omul are dreptul la intimitate, viaţa privată îi este încălcată abuziv de către serviciile secrete occidentale. Chiar dacă se spune că omul e suveran pe trupul său, mandatele de vaccinare obligatorie au sărit peste acest „amănunt”. Ni se spune că avem libertate de mişcare, dar când li s-a pupăzat au oprit planeta băgându-ne la puşcărie în propriile case. Cică avem libertatea cuvântului, dar prin intermediul statelor, giganţii monopolişti ai lumii IT cenzurează masiv, prin intermediul şi în folosul organismelor nealese de nimeni, cunoscute sub termenul generic de „stat subteran”. Se spune că orice om are dreptul la o judecată, la reprezentare şi la apărare, dar SUA condamnă la moarte prin intermediul tribunalelor secrete. Să mai spun? Nu cred că are sens, doar le vedeţi zi de zi.

Asta e realitatea pe care o critic. Ceea ce critic nu e democraţia, ci lipsa ei! Nu mă deranjează democraţia, ci sunt disperat de schimbarea treptată a ei într-o tiranie groaznică. Deschideţi-vă ochii, priviţi obiectiv şi înţelegeţi ceea ce e de înţeles! A privi realitatea cu ochelarii de cal pe care ţi-i pun media, societatea şi propaganda în general, echivalează cu a aplauda o nerozie doar pentru că e făcută de americani şi a te declara şocat de aceeaşi nerozie atunci când e făcută de ceilalţi.

Bine, bine, vor spune unii care-o fac pe „corecţii”, dar p-ăia nu-i vezi ce fac? De ce nu spui că în China n-ai dreptul să vorbeşti şi că Rusia e militarizată? Simplu! Nici Rusia şi nici China nu se pretind democraţii. Putin nu susţine că n-ar fi ţar, că nu s-ar executa întocmai ceea ce el dictează. La fel Xi! N-are pretenţii de democrat. El dictează în China. Atât în Rusia cât şi în China sunt regimurile lor tradiţionale. Ar fi un nonsens să mă leg de treburile acestea pe care le ştie toată lumea. Când însă văd în Occident iniţiative tiranice atât de nebuneşti încât îl nedumeresc chiar şi pe Xi, atunci am tot dreptul să urlu ca din gaură de şarpe.

Ce-aş putea critica în Rusa şi China? Ambele conduceri nu pretind că-s democrate. Acolo e un alt contract între conducători şi societate: conducătorilor li se dă mână liberă pentru a face absolut orice-şi doresc, dar asta pentru întărirea ţării şi bunăstarea cetăţenilor. Iată perspectiva din care pot fi criticate cele două conduceri. Nu, Putin sau Xi nu pot fi criticaţi pentru măsurile abuzive luate pe perioada pandemiei. Te aştepţi la asta de la o conducere tiranică. E normal, e în ADN-ul ei. Însă, asemenea măsuri în Europa sau SUA – care în prea multe cazuri au depăşit cu mult ceea ce a fost în Rusia – este necesar să-ţi tragă un semnal de alarmă dacă ai toate ţiglele pe casă. E comportamentul normal. Iar din punct de vedere democratic, chiar dacă voi fi luat în râs, voi afirma că standardele de acolo sunt mult peste ceea ce-şi doreşte omul de rând.

Ceea ce le recomand tuturor occidentaliştilor frenetici (dar sinceri) este să se uite critic la ceea ce se petrece în propria ogradă întrucât aici sunt problemele majore. Rusia, Orientul Mijlociu sau China n-au fost probleme în perioada în care Occidentul îşi croia bazele democratice şi îşi dezvolta pieţele pe bazele solide ale liberei iniţiative şi ale concurenţei. Nicidecum! Aceste ţări devin problematice acum, în momentul în care Occidentul decade şi-şi găseşte în tiranie rezolvarea gravelor sale probleme interne. Doar că tirania nu va rezolva, ci va adânci problemele. Asta se vede limpede în Europa unde se va tremura de frig şi se va muri de foame. Care a fost soluţia găsită de europeni? Să ne pună să mâncăm gărgăriţe! Aberant. Au făcut-o şi ruşii, într-adevăr. Au mâncat şi şoareci şi pisici şi, probabil, şi gândaci. Dar au făcut-o atunci când Stalingradul era asediat şi în niciun caz nu au făcut propagandă a „noului stil de viaţă”. Înţelegeţi diferenţa?

Priviţi critic în propria ogradă! Problemele sunt aici, nu acolo. Şi reţineţi lecţia asta nu doar cu aplicabilitate în termeni geopolitici, ci chiar ca lecţie practică a vieţii de zi cu zi.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: „Până la urmă, de unde ni se trage?”
Dan Diaconu: „Ce urmează?”

yogaesoteric
28 septembrie 2022