James P. Warburg, francmason, bancher american, „părinte” şi director al băncii Rezervei Federale şi consilier financiar al preşedintelui Franklin D. Roosevelt a făcut următoarea declaraţie în faţa Senatului SUA la data de 7 februarie 1950:
„Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”
David Rockefeller recunoaşte în cartea sa Memoriile (Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) că a contribuit la Noua Ordine Mondială şi se declară vinovat:
„Unii chiar cred că suntem parte a unei societăţi secrete ce lucrează împotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, mă caracterizează pe mine şi pe familia mea ca «Internaționaliști» ce s-au raliat cu alte persoane din toată lumea pentru a edifica o structură mai integrată global şi politic (n.ed. Noua Ordine Mondială) – o lume – dacă vreţi să o numiţi aşa. Dacă aceasta este acuzaţia, atunci mă declar vinovat – şi sunt mândru de acest lucru!”
Un fost diplomat canadian care a vrut să-şi păstreze anonimatul afirma următoarele:
„Naţiunile Unite sunt folosite de anumite grupuri ca o primă armătură a unui guvern mondial unic. Scopul urmărit este descreştinarea ţărilor creştine şi dezislamizarea ţărilor islamice, instaurarea unei noi forme de religie (New Age) şi toleranţă în toate domeniile…”
Oculta Mondială, în care este inclusă şi Marea Finanţă Mondială, a folosit Primul Război Mondial în două scopuri:
– să-şi umple sacii fără fund cu sume colosale rezultate din vânzările de armament şi tehnică de luptă tuturor ţărilor implicate în conflict;
– ca un instrument de a determina popoarele distruse de ravagiile războiului să creadă că, dacă guvernele lor nu se vor uni într-o conducere mondială unică, nu se poate asigura pacea mondială.
De fapt, putem spune că fiecare război mondial a fost provocat şi pentru a aduce omenirea mai aproape de Noua Ordine Mondială.
Momentul naşterii Societăţii Naţiunilor a fost 28-30 iulie 1917, când, la Paris, a avut loc Congresul Masonilor, care a adoptat tezele pentru această organizaţie internaţională. Societatea Naţiunilor a fost fondată la Geneva în 1919, în ea fiind incluse 68 de naţiuni.
Cea mai mare surpriză a organizaţiilor secrete şi a Marii Finanţe Mondiale a fost neaderarea Statelor Unite. Preşedintele Woodrow Wilson nu a reuşit să obţină cele două treimi de voturi din Senat necesare pentru ratificarea tratatului şi aderarea la Liga Naţiunilor. Deşi, la 8 ianuarie 1918, fiind omul marilor bancheri internaţionali, respectiv al așa-zișilor „iluminaţi”, a prezentat Congresului un plan în 14 puncte pentru asigurarea unei păci durabile în lume. În cadrul acestuia era ascuns un plan al conspiratorilor de a determina toate guvernele din lume să îşi cedeze suveranitatea. Aceasta a fost etichetată drept Liga Naţiunilor.
Când au văzut că folosind denumirea de Liga Naţiunilor nu pot realiza Guvernul Mondial, colonelul E. House – adevăratul conducător al Casei Albe, un important agent al Băncii Rothschild, în mâinile căruia preşedintele Wilson era o simplă marionetă – împreună cu Iacob Schiff, a întemeiat Consiliul pentru Relaţii Externe. Aceasta era o societate secretă privată în care au cooptat numeroşi congresmeni, senatori şi politicieni americani. În felul acesta se asigurau că următoarea încercare de includere a Statelor Unite într-un Guvern Mondial va reuşi.
Din Liga Naţiunilor, care s-a considerat că nu-şi mai poate îndeplini atribuţiunile, în 1945, la San Francisco, a fost fondată Organizaţia Naţiunilor Unite, creată de așa-zișii „iluminaţi”, cu concursul Consiliului pentru Relaţii Externe (CRE). Substituindu-se organizaţiilor suverane, este cea mai mare lojă masonică a lumii, care uneşte toate naţiunile.
Printre delegaţii americani prezenţi la fondarea Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost şi 47 de membri CRE, între ei fiind și David Rockefeller. În consecinţă, emblema ONU este un simbol masonic.
Cartierul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost stabilit la New York. Pentru cumpărarea terenului şi construirea imensei clădiri, John David Rockefeller a donat 18,5 milioane de dolari.
Alice Bailey, o luciferiană convinsă, mare adeptă a „Ordinii”, englezoaică emigrantă în Statele Unite, cea care a pus bazele New Age (a murit în 1949), a precizat că schema cea mai diabolică de a realiza guvernarea mondială se va realiza prin simulacrul care sunt Naţiunile Unite. În lucrarea Manifestarea ierarhiei spunea:
„Ca mijloc în mâinile Naţiunilor Unite, pentru ca impunerea formelor exterioare de pace şi bunăvoinţă să fie efective, bomba atomică nu aparţine celor trei naţiuni care au perfecţionat-o şi care deţin secretele ei, în prezent SUA, Marea Britanie şi Canada. Ea aparţine Naţiunilor Unite, pentru a fi utilizată (sau, să sperăm, folosită numai pentru ameninţări), când o acţiune agresivă din partea vreunei naţiuni se iveşte.”
Legile tuturor naţiunilor sunt supuse legilor Organizaţiei Naţiunilor Unite. Guvernul american recunoaşte ConstituţiaONU drept „lege mondială”. Cea mai mare ameninţare pentru libertatea, suveranitatea şi independența popoarelor vine sub masca „păcii mondiale” din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Tot Alice Bailey, în aceeaşi lucrare, afirma următoarele:
„În perioada premergătoare pentru Noua Ordine Mondială va avea loc o dezarmare treptată şi divizată. Aceasta nu va fi la alegere. Niciunei naţiuni nu i se va mai permite să producă şi să organizeze vreun echipament în scop de distrugere sau de intervenţie în securitatea vreunei naţiuni.”
Pentru a instaura Noua Ordine Mondială, conspiratorii lucrează în prezent pentru a determina guvernele ţărilor din lume să-şi dezarmeze armatele. În prima fază, reducerea armamentului convenţional, care este aproape de finalizare (vezi cazul fostelor tări socialiste, în special România). Apoi, reducerea armamentului nuclear (vezi tratatele încheiate între Marile Puteri). După care urmează restructurarea armatei, punct în curs de desfăşurare.
Este adevărat că aceste puncte nu se realizează în toate ţările din lume, încă. La toate acestea trebuie să vegheze Organizaţia Naţiunilor Unite. La suprafață, unificarea naţiunilor este o unificare sub aspectul păcii. În realitate, se pregăteşte înrobirea acestora, sub o dictatură mondială. Aceasta se intenţionează a se face prin „jandarmul lumii” – Statele Unite ale Americii -, prin bani, multă diplomaţie, promisiuni, şantaj, înrobire spirituală, economică şi militară.
Referindu-se la Noua Ordine Mondială, în cuvântarea privind starea naţiunii, fostul preşedinte George H.W. Bush declara:
„Este o idee mare: o Nouă Ordine Mondială, în care naţiuni diferite sunt atrase împreună într-o cauză comună pentru a realiza aspiraţiile universale ale omenirii, pace şi securitate, libertate şi domnia legii… Numai Statele Unite posedă deopotrivă poziţie morală şi mijloacele pentru a o promova.”
Când Bush s-a întâlnit cu Gorbaciov, unul a declarat: „O Nouă Ordine Mondială este aproape”, iar celălalt a spus: „O Nouă Eră de pace şi prosperitate este în mâna noastră”. Cetăţeanul de rând nu a stat să se gândească la ce poate însemna asta. Este vorba, de fapt, despre negarea şi anihilarea suveranităţii naţiunilor şi de aducerea lor sub o autoritate mondială: Naţiunile Unite.
Toate armatele şi armamentele lumii vor fi puse sub autoritatea acestora. În prezent, prin Parteneriatul pentru pace, are loc tocmai această punere a armamentului şi tehnicii de luptă a statelor lumii sub o autoritate centrală care le va înarma sau dezarma după bunul plac al celor care conduc destinele lumii din umbră şi împing în față Organizaţia Naţiunilor Unite.
În septembrie 1990, la Naţiunile Unite, preşedintele Statelor Unite a repetat de cinci ori: „Înaintăm spre o Nouă Ordine Mondială”, cei de faţă aplaudând furtunos.
În The Birmingham News, din 31 ianuarie 1992, erau scrise următoarele:
„Liderii naţiunilor Consiliului de Securitate s-au aflat astăzi la New York pentru prima lor întâlnire la vârf, gata să plaseze Naţiunile Unite în centrul unei Noi Ordini Mondiale şi să făurească o politică comună în domeniile menţinerii păcii şi controlului armamentelor.”
În legătură cu noul mandat al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru deplina edificare a cititorilor, prezentăm în continuare un fragment din Documentul Aurora Roșie, adoptat de Organizaţia 666 la Toronto, în iulie 1985:
„În această perspectivă, vom acţiona pentru reorganizarea Mandatului Internaţional al Naţiunilor Unite. De la statutul de forţă de pace fără nicio putere de decizie, o vom determina să devină o forţă de intervenţie în care se vor contopi, într-o omogenitate deplină, forţele militare ale Naţiunilor Unite. Acest lucru ne va permite să efectuăm, fără lupte, demobilizarea tuturor acestor state, astfel încât niciunul dintre ele, în viitor, să nu mai fie suficient de puternic şi independent pentru a pune în discuţie Puterea Mondială.
Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forţa actuală a Naţiunilor Unite în conflicte imposibil de rezolvat. În această manieră, folosindu-ne de mass-media controlată de noi, le vom demonstra populaţiilor neputinţa şi inutilitatea acestei forţe în forma actuală.
Cu ajutorul frustrării împinse până la paroxism, la momentul potrivit, populaţiile națiunilor-state vor fi determinate să le ceară instanţelor internaţionale formarea cât mai rapidă a unei asemenea forţe multinaţionale, care să apere cu orice preţ pacea.
Apariţia viitoare a acestei voinţe mondiale a unei forţe militare multinaţionale va merge mână în mână cu instaurarea în interiorul națiunilor-state a unei forţe de intervenţie multi-jurisdictional
ă
.
Prin aceast
ă
combinaţie de efecte poliţieneşti şi militare, create sub pretextul amplificării instabilităţii politice şi sociale crescânde, vom dobândi posibilitatea de a controla mai bine populaţiile occidentale. Aici, utilizarea fără limite a identificării şi filtrării electronice ale indivizilor ne va asigura o supraveghere.”
Comentariile sunt de prisos. După 1990, balanţa puterii internaţionale s-a înclinat vizibil în favoarea Statelor Unite ale Americii, fapt care, pe undeva, a alterat statutul şi capacităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca şi prestigiul acestui forum internaţional.
Ceea ce s-a petrecut în Iugoslavia şi în Kosovo au precedente pe care Rusia nu are cum să le uite. În timpul invaziei Kuweit-ului de către Irak, fosta Uniune Sovietică a aprobat necondiţionat rezoluţia Naţiunilor Unite care binecuvânta intervenţia trupelor NATO în Războiul din Golf.
În septembrie 1990, la Naţiunile Unite a avut loc întâlnirea la nivel înalt pentru copii care a promulgat Carta Drepturilor Copiilor, semnată de toate ţările membre. Lecturând numai acest document, te cruceşti! Prezentăm în continuare câteva articole ale acestei Carte:
– Art. 2: „Părinţilor li se interzice să-şi pedepsească copiii pentru acţiuni sau cuvinte care contravin credinţelor sau standardelor părinţilor”;
– Art. 6: „Guvernul are ultimul cuvânt în toate deciziile luate cu privire la copii”;
– Art. 13: „Părinţii n-au voie să oprească în niciun fel copiii de a vedea, auzi, învăţa sau trăi orice vor”;
– Art. 14: „Părinţii n-au voie să stabilească tratamentul medical pentru copii, nici nu li se permite să refuze tot ce ordonă statul să li se aplice copiilor”;
– Art. 28: „Părinţii n-au voie să-şi instruiască copiii acasă.”
Este de remarcat strânsa legătură între Organizaţia Naţiunilor Unite şi agenţiile ONU, pe de o parte, şi WCPA (World Commission on Protected Areas, Comisia Mondială privind zonele protejate) pe de altă parte. Din 150 membri de onoare ai WCPA, 34 sunt înalţi funcţionari ai ONU, 14 sunt mari magnaţi ai sistemului financiar mondial, 8 sunt laureaţi ai premiului Nobel, ceea ce conferă în ochii opiniei publice internaţionale acestei organizaţii un statut legitim.
Ştiaţi că în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite există nu 15, ci 16 membri? Chiar Madeleine Albright a recunoscut că „CNN reprezintă al 16-lea membru al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite”. Pentru că mass-media se dovedeşte, într-adevăr, un actor strategic de prim-plan.
Citiți și:
Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)
yogaesoteric
13 februarie 2017