A ars tot, în afară de moaște, pernă și veșmintele Sfintei Parascheva. Minunea de la Iași povestită de profesorii A. C. Cuza și Gh. T. Kirileanu
„Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă iar sfânta a căzut la pământ și nu numai că nu a ars, dar nici nu s-au topit măcar pecețile care pecetluiesc moaștele încă de la Vasile Lupu și cari sunt de ceară.” – A. C. Cuza
Printre nenumărate minuni săvârşite de Sfânta Cuvioasă Parascheva, una a rămas mai puţin cunoscută deşi este consemnată în actele vremii în cele mai mici amănunte. Dacă se ştiu mai multe despre miracolele şi vindecările miraculoase ale oamenilor bolnavi petrecute vreme de sute de ani în apropierea trupului ei, despre incendiul din care moaştele au scăpat nevătămate s-a vorbit mai puţin. Un eveniment care la acea vreme, sfârşitul anului 1888, a stârnit din nou uimirea şi evlavia întregului oraş, aminteşte Ziarul de Iaşi.
Doxologia ne oferă mărturia lui A. C. Cuza de unde odinioară a locuit și dragul său prieten Eminescu:
„31 decemvrie 188AC8
În ziua de Sf. Ștefan [27 decembrie – n.n.] a ars sicriul și estrada pe care se afla Sfânta Paraschiva în paraclisul din fața bisericii Trei Ierarhi, care acum se restaurează.
Iată forma sicriului și a estradei de scânduri pe care ședea:
Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă iar sfânta a căzut la pământ și nu numai că nu a ars, dar nici nu s-au topit măcar pecețile care pecetluiesc moaștele încă de la Vasile Lupu și cari sunt de ceară. Când a prins de veste dascălul bisericii, sfânta era înconjurată de jăratec, un policandru care era la oarecare depărtare se năruise, astfel că brațele lui atârnau pe jos, iar sfânta era întreagă, numai un colț al saltelei de bumbac pe care este pusă se aprinsese. Cauza incendiului nu se cunoaște, dar spun unii necrezători că focul a fost pus și că mobilul era furtul.”
- C. Cuza (Însemnări din viață și documente omenești, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2011, p.39-40)
Profesorul Gh. T. Kirileanu confirmă minunea
„Faptele au fost consemnate în amănunt în Anuarul Liceului Naţional Iaşi, unde profesorul Gh. T. Kirileanu avea un capitol numit «Contribuţie la istoricul raclei Sfintei Parascheva». Acesta fusese chiar martor la minunea de atunci, pe când era elev al Şcolii Normale. Acolo se povesteşte despre un incendiu care a ars racla în care se păstrau moaştele, până la topirea argintului cu care era împodobită. Ei bine, minunea a fost că focul nu a atins deloc moaştele Sfintei Parascheva, deşi incendiul a fost descoperit după ce o noapte întreagă a ars mocnit totul din locul unde era racla”, povesteşte părintele Nicolae Dascălu, consilier cultural al Mitropoliei şi cel care a făcut cercetări şi a scris despre viaţa Sfintei Parascheva.
Potrivit profesorului Kirileanu, în dimineaţa de marţi, 27 decembrie 1888, a treia zi de Crăciun, câţiva elevi ai Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi au fost treziţi din somn şi chemaţi grabnic să ajute la stingerea incendiului declanşat în paraclisul din vechea sală gotică, unde fusese aşezată atunci provizoriu racla cu moaştele Sfintei. Şcoala Normală „Vasile Lupu” a fost adăpostită în acea vreme în casele Bisericii „Trei Ierarhi”, foste chilii mănăstireşti, unde era şi internatul elevilor și unde a locuit și Mihai Eminescu.
Cum biserica era în reconstrucţie, moaştele au fost mutate provizoriu din lăcaşul de cult, în 1883.
„Sufletele noastre de şcolari au fost adânc impresionate de minunea săvârşită atunci: a ars pardoseala paraclisului, a ars catafalcul enorm şi racla, topindu-se argintăriile ce o înfrumuseţau, au ars parte din veşmintele dinlăuntru raclei, dar s-au găsit neatinse, pe jăraticul dogoritor, moaştele Sfintei, iar perna pe care se sprijinea capul ei şi veşmintele fiind şi ele nepârjolite”, consemna în 1945 profesorul Kirileanu.
2,750 kilograme de argint topit
Vestea minunii s-a răspândit în Iaşul de atunci ca fulgerul, iar oamenii au alergat la faţa locului să se convingă cu ochii lor de cele petrecute. Se face o anchetă amplă, de către Poliţie, Prefectură, ultima dintre ele chiar din ordinul Mitropoliei.
Rapoartele oficiale se păstrează şi astăzi în Arhivele Statului Iaşi.
Concluzia anchetatorilor a fost că incendiul s-a declanşat de la o lumânare lăsată nestinsă sau de la candela care ardea în permanenţă la căpătâiul moaştelor. Din grămada de cenuşă şi cărbuni ce fumegau încă, preoţii au scos tot argintul topit, dar rămas întreg, şi care a împodobit racla. Aceştia au scos 2,75 kilograme de argint.
Preoţii au aşezat atunci moaştele în vechea raclă, iar pe 9 ianuarie 1889 au purtat-o pe Sfântă, la dorinţa Mitropolitului Iosif Naniescu, pe umeri în catedrala Mitropolitană, unde este şi astăzi.
„Peste câteva luni, o credincioasă din Fălticeni, Ana Botez, anunţa că doreşte să refacă pe cheltuiala ei racla distrusă de incendiu. Noua racla a costat peste 17.000 de lei, era din lemn de chiparos adus din nou de la Constantinopol, îmbrăcat în catifea pe înăuntru, iar pe dinafară în table de argint masiv în greutate de aproape 11,5 kilograme”, mai consemnează Kirileanu.
La 8 octombrie 1891, Mitropolia aşază moaştele în noua raclă.
Citiți și:
Neamul nostru, de români ortodocși, merge înainte demn și fără frică, cu credință și nădejde. Noi știm că sfinții și Sfânta Cuvioasă Parascheva ne ocrotește și mântuiește
Spre o renaștere ortodoxă?
yogaesoteric
27 octombrie 2024