Aceasta ar fi, în linii mari, radiografia problemelor României
Am mai scris despre asta, dar simt nevoia să revin periodic. Fiți atenți la fente…
De ceva ani de zile, problemele României sunt legate de faptul că:
(1) cheltuim enorm cu înarmarea inutilă,
(2) băncile și corporațiile nu sunt taxate fair ba chiar sunt protejate de autorități în contra intereselor României și românilor,
(3) se trag mari tunuri și privatizări în contra intereselor țării,
(4) interese străine de România au interferat direct și abuziv în justiție și procesele sociale, prin intermediul ambasadelor sau ale unei anumite societăți civile, punând în fruntea țării o clasă politică ce pur și simplu este incapabilă să apere interesul național. Câți dintre ei sunt trădători de țară, agenți secreți ai unor puteri străine sau pur și simplu idioți utili? Asta e altă discuție…
(5) dar nu în ultimul rând, educația este distrusă sistematic și o propagandă ideologică progresistă și anticreștină este impusă și finanțată (tot de către aceleași ambasade care nu sunt ale Rusiei și Chinei) în România.
La acestea se ridică acum și cea mai gravă problemă, globală: dictatura sanitară.
Aceasta ar fi, în linii mari, radiografia problemelor României. Ca orice țară, România ar fi fost necesar să dezvolte anticorpi la aceste probleme. Și peste tot în lume, în țări chiar mai puțin afectate ca România, vedem mișcări politice, sociale, intelectuale suveraniste și anti-sistem. Coerente, populare, ele sunt reacții firești ale organismului social la probleme.
În România, boala a venit cu propria ei propagandă. Speculând un filo-occidentalism tembel, cultivat via Europa liberă încă din anii ’70-’80, în rândul societății, orice mișcare suveranistă este imediat acuzată că e… filo-rusă, filo-chineză, filo-pecenegă și anti-occidentală.
Principala virtute a Occidentului (de fapt, probabil singura), spiritul critic, este suspectă și descurajată într-un mod foarte sovietic în România. Ca atare, mișcarea suveranistă este foarte timidă și puternic marginalizată în România. Însă pentru că totuși nici propaganda idolatră față de Occident nu mai poate ține mult (mai ales când e deja asociată cu caricaturi intelectuale, ca Mândruță sau caporalul prost acoperit Tudor), apare falsa mișcare suveranistă.
Această falsă mișcare suveranistă urmărește să mute atenția și revolta oamenilor spre non-probleme. Dar non-probleme care sunt bine angrenate în mitologia românească. Și care sunt actualizate periodic pentru a ține pe românii de bună-credință ocupați.
Prima temă este a ungurilor care vor Ardealul.
A doua temă este a unirii Basarabiei cu România.
Ambele subiecte sunt foarte tari pentru că au efect geopolitic: lasă impresia românilor de bună credință că potențialii lor aliați într-o luptă suveranistă ar fi de fapt principalii dușmani ai lor (iar prin ricoșeu – și sârbii, și turcii, și chinezii). Și, evident, ambele sunt altfel niște non-probleme.
A treia temă ține de specularea memoriei comuniste. Și de aici reluarea periodică și în variante tot mai caricatural patetice, a „rezistenței anticomuniste”…
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Citiți și:
Țara nimănui: În România se fac mult mai mulți bani din traficul de persoane decât din traficul de droguri
Gândește urgent, România!
yogaesoteric
19 decembrie 2021