Citiți prima parte a articolului
Chris Terheș (facebook):
Am aflat azi că „o baterie” de analişti şi jurnalişti aveau întâlniri săptămânale cu Coldea.
Chris Terheș
O baterie de sclavi, că analişti şi jurnalişti nu se pot numi. Întâlnirile erau, evident, despre întărirea statului de drepţi. Dacă înainte se striga că „aţi minţit poporul cu televizoruʼ”, acum putem spune că Noua Securitate a minţit poporul cu şi prin sclavii din presă. Am mai spus, o vină majoră pentru derapajul democratic din România din ultimii 12 ani o poartă presa. Cum să ai libertate într-o țară unde jurnaliştii înşişi se bucură să fie sclavi?
Istoricul Marius Oprea, cel care s-a ocupat şi de SIPA, a spus că dosarele Securităţii de urmărire a judecătorilor şi procurorilor nu au fost date la CNSAS, ci s-ar găsi la SRI sau SIPA. Arhiva SIPA, evident, e şi aia la SRI, că doar nu lăsau ei o bunăciune de arhivă neexploatată. Tot Marius Oprea a spus că cei doi şefi ai SIPA de pe timpul lui Stănoiu, Marian Ureche şi Dan Gheorghe, au fost mentorii lui Coldea. Marian Ureche predase după revoluţie, la Academia SRI, un curs de istorie a serviciilor secrete româneşti de la Burebista până în zilele noastre. De aceea e România praf, că a avut un SRI de pe timpul lui Burebista. Dan Gheorghe, apoi, e unchiul lui Coldea. Deci cam aici suntem. Noua Securitate a capturat România folosindu-se de justiţie.
DNA a devenit grup infracţional organizat şi ar trebui anchetat de DIICOT.
Înregistrările date de Antena3 cu Bendei de la RCS&RDS, care făcea trafic de influenţă în sediul DNA, ori era instruit de procuror cum să-l prindă pe unul în cuvânt ca să-l poată acuza pentru şantaj, ori înregistrările dintre procurorul DNA Ciprian Man de la Oradea şi denunţătorul din cazul avocatului Sava, în care Man îl instruia pe denunţător ce să spună şi să nu spună, vă arată putregaiul din DNA.
Aceasta instituţie, creată pentru a combate corupţia, a devenit o unealtă a fărădelegii şi protectoare a marii corupţii din România.
În aceste două cazuri (dar cine ştie câte mai sunt), DNA a ascuns de judecători înregistrări care erau în apărarea celor acuzaţi.
Procurorii DNA se fac vinovaţi de cel puţin următoarele infracţiuni:
– nedenunțarea (art. 266 Cp);
– omisiunea sesizării (art. 267);
– instigare şi complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare (art. 268);
– favorizarea făptuitorului (art. 269);
– tăinuire (art. 270);
– obstrucţionarea justiţiei (art. 271);
– influenţarea declaraţiilor (art. 272);
– mărturia mincinoasă (art. 273);
– sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri (art. 275);
– compromiterea intereselor justiţiei (art. 277);
– cercetare abuzivă (art. 280);
– supunere la rele tratamente (art. 281);
– tortură (art. 281);
– represiune nedreaptă (art. 283).
Iar cei de la DNA clar sunt grup infracţional organizat, pentru că se acoperă şi îşi protejează unii altora abuzurile, nelegiuirile şi ilegalităţile.
„Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.” (art. 367, alin. 6)
Ce vedeţi că se petrece este încă o dovadă că România are cea mai coruptă anticorupţie.
Cațavencii/ Doru Bușcu: Dănileț merită o liturghie
Doru Bușcu
Mort și umflat, adevărul plutește pe râu. Încet, încet, miasmele lui împut Valea Statului de Drept, parfumată cu petale de Securitate și stropită de roua prostiei.
Comisia parlamentară care anchetează sufrageria lui Oprea și-a început lucrările. Rândaşii de oțel ai regimului Băsescu se prezintă la audieri. Ei trebuie să aleagă între spaimă și milioanele puse deoparte. Complicitatea lor, făurită doar din câştig, nu și din conștiință, stă să crape.
Desigur, comisia e încropită de un PSD înfricoșat, hăituit de averile din trecut și de SMS-urile ofițerului operativ. De aceea, membrii ei se adună pe întuneric, fără a transmite întrebările și răspunsurile în direct la TV, fără măcar să accepte presa în încăpere. Dar chiar și așa, bâlbâiţi și timorați, chemați la ordine pe telefonul negru, acești parlamentari cu zgardă pot împunge zi de zi, cu degetul, câte puțin, în burta balonată de secrete a Sistemului. Proști sunt de ambele părți ale microfonului, deci, până la urmă, tot aflăm ceva.
Mai e, să nu uităm, comisia de supraveghere a SRI, lansată și ea în anchete. Și ea a început cu declarații mari, care s-au stins pe măsură ce veneau ordinele de încorporare, dar există acolo o tensiune, o intrigă, din care, până la urmă, tot va ieși ceva. Să trecem, dar, peste lașitatea lui Țuțuianu și peste angajamentele celorlalți membri, să trecem și peste lipsa interesului pentru finanțările prin firme acoperite, și să ne mulțumim cu ce se petrece deja, fiindcă țesătura se destramă de la sine.
Scandalul SIPA aduce și el noutăți. Regimul Băsescu a umblat prin buzunarele dictaturii cu mănuși cumpărate de la UE, pe mărimea Monicăi Macovei. Așa că n-au rămas amprente în arhivă, n-a rămas nici măcar arhiva la locul ei. Faptele și declarațiile, angajamentele, microfilmele, șpăgile, chermezele și micile demonstrații porno cu magistrate și grefieri s-au mutat în patrimoniul unui clan care a operat cu aprobare nord-atlantică. Firește, nici americanii, și nici europenii n-au cunoscut prețul real al anchetelor și sentințelor politice, ei doar au aprobat rezultatul și au lăsat bucătăria în seama celor pasionați. Iar asta începe să se vadă.
Vopseaua statului modernizat se scorojește. Potemkiniada cade la pământ. Informația circulă, chiar dacă e miezul unui zvon sau glazura unui denunț, chiar dacă e începutul unei stenograme sau finalul unei înregistrări cu telefonul. Sunt lucruri despre care știm că sunt adevărate, lucruri care se petrec sub ochii noștri de ani buni. Ne-au lipsit până acum posibilitatea de a face interogatorii și semnăturile făptașilor sub jurământ.
Vin vremuri amuzante. Cântăreţii orbi ai statului falsificat, mâncătorii de rahat din presă și din societatea civilă, apostolii mâinii forte, toți cei care au călărit pe procurori și pe ofițeri așa cum călăresc orcii pe hiene, toți cei care, în numele Codruței Kovesi și al Monicăi Macovei, au revărsat ură la intensitate leninistă, toți au nevoie de un popas la vomitorium. Copiii ăștia feroci trebuie să-și verse puțin ideile pe pantofi.
În rest, vă propun să ne rugăm pentru sufletul lui Vasilică Dănileț, să nu fie ridicat cu duba de pe stradă pentru fapta de trădare prin transmiterea unor informații secrete de stat, din arhiva SIPA, unei puteri străine, după cum arată cablograma ambasadei SUA. Infracțiunea e pedepsită în articolul 395 din Codul Penal cu închisoare de la 10 la 20 de ani, și, mai mult ca sigur, unul ca Danileț, care doarme înfășurat în justiție ca în Giulgiul din Torino, e în stare să execute tot, fără reducerea pedepsei. De aceea, e important să se roage cineva pentru el. Chiar dacă, în credința lui, procurorii sunt atotputernici, se cunosc cazuri când Judecătorul Suprem s-a descurcat mai bine.
Voxpublica/ Lucian Davidescu: Totalitarismul secret și noua față a Securității
Amploarea interceptărilor telefonice nu mai este doar o discuție despre drepturi ci devine una despre substanța democratică a națiunii. La câtă informație se strânge, sistematic și susținut, România devine – intenționat sau nu – vulnerabilă la un uriaș șantaj, care face irelevantă orice fel de responsabilitate politică sau administrativă.
Cifrele despre interceptările făcute în România între 2010 și 2015 pictează un peisaj sumbru. La toate instanțele din țară au fost cerute 110.000 de mandate, din care 93% au fost admise (multe instanțe se pot „lăuda” cu 100%), pe baza cărora au fost interceptați direct cel puțin 300.000 de români iar indirect cine-știe-câte milioane.
E ditamai jongleria, dată în sfârșit în fapt. Până acum se scoteau în față doar mandatele de interceptare de la ICCJ – și oricum ieșeau multe. O veste bună și una proastă: Securitatea lui Ceaușescu tocmai a crăpat de invidie!
Oricât de hoți și corupți am fi, cifrele nu se mai pot justifica nicicum.
De exemplu, în Statele Unite, în aceeași perioadă s-au dat ceva mai mult de 26.000 de mandate, la o populație de 15 ori mai mare. Asta înseamnă că dacă ești român ai o șansă statistică de peste 60 de ori mai mare să fii interceptat (cu mandat) decât dacă ești american. În SUA sunt trei milioane de oameni în pușcării – 1% din populație. În România sunt 30.000 de oameni în pușcării – 0,15% din populație. Dacă ar fi să facem un raport între interceptări și încarcerări, la noi este nevoie să dăm 400 de mandate de interceptare pentru a băga în pușcărie câți bagă americanii cu un singur mandat!
Dintre cei 30.000 de pușcăriași români, majoritatea sunt hoți, tâlhari, violatori, ucigași – jumătate recidiviști. Când e vorba de infracțiuni asociate gulerelor albe – corupție, evaziune etc. – numărul lor este de 755:
– Fapte de corupție – 147;
– Luare de mită – 18;
– Abuz în serviciu – 65;
– Trafic de influență – 61;
– Evaziune fiscală – 383;
– Spălare de bani – 81.
Cu toate campaniile anticorupție și antievaziune, România nu pare un stat chitit să-și bage infractorii la pușcărie.
Și atunci, rămâne o singură variantă, mult mai odioasă – școala fostei Securități: toți oamenii ăștia rămân în libertate, șantajabili.
Vedem cum se începe să se deznoade un alt mare scandal – cel al arhivei SIPA. Ăsta a fost un serviciu secret al Ministerului Justiției care strângea date despre magistrați – ce șpăgi au luat, prin ce paturi s-au vârât și tot așa. Serviciul a fost desființat în 2005, dar arhivele au fost păstrate, iar acum apar chiar acuzații cum că o parte dintre ele ar fi fost chiar fotocopiate. Scopul pentru care fusese folosit serviciul este limpede demult – să-i poată șantaja. Dacă asta se întâmplă în continuare sau nu, vom afla, probabil peste 50 de ani. La fel și cu arhiva „doi și-un sfert” (UM0215), fostul serviciu secret al Ministerului de Interne, care strângea tot felul de coterii despre politicieni. Și la fel cu dosarele de turnători care n-au mai ajuns nici măcar la CNSAS, pentru că legea îi exceptează pe cei care încă toarnă. Odată cu desființarea celor SIPA și 0215 (care la vremea lor se dădeau democratici și integri, la fel ca serviciile care le-au supraviețuit!), povestea oficială a fost că practicile au încetat. Însă numărul uriaș de mandate de interceptare, nejustificat nicicum, sugerează că este foarte posibil ca ele doar să fi continuat în altă formă.
După câți bani s-au investit în interceptare – 1 miliard de euro – a devenit clar că ar exista capacitate de ascultare și stocare în timp real a tuturor convorbirilor telefonice ale fiecăruia dintre noi. Dar aici mai încap nuanțe. Poate că banii au fost pur și simplu sifonați către Ghiță. S-au poate serviciile au gândit în perspectiva că vor avea parte în viitor de legi chiar mai favorabile decât cele de acum, așa că doar s-au pregătit. Dar coroborat cu cifra mandatelor efective, iese un peisaj sinistru.
Dar, de ce să-ți pese? Ești om cinstit, n-au ce să-ți facă! Păi după logica asta, nici totalitarismul comunist n-a fost dăunător dacă erai „om cinstit”, nu?
Nu contează dacă ai sau nu ceva de ascuns sau dacă telefonul tău a fost efectiv ascultat! Probabil chiar nu este o miză. Problema este dacă cei pe care îi învestești cu încredere și de la care aștepți să lucreze în interesul public chiar ajung să îți reprezinte interesele legitime:
– dacă primarul pe care l-ai ales chiar îți va asfalta strada sau va face ce îi cer unii care îl șantajează cu lucruri ilegale sau imorale;
– dacă judecătorul de la care aștepți dreptatea te va judeca după lege sau după scheletele pe care le are în dulap;
– dacă parlamentarul pe care l-ai votat va da legi care să te servească sau să te jupoaie;
– dacă președintele, prim-ministrul etc…
Tu poți să vorbești la telefon ce vrei și poți să votezi cu cine vrei. Că pe tine nu te ascultă nimeni!
Citiți și:
Dedesubturile terifiante ale scandalului interceptărilor telefonice din România
Așa s-a născut câmpul tactic – Jurnalistul Dan Andronic, dezvăluiri despre Operațiunea SIPA
yogaesoteric
23 iunie 2018