Adevărul ultim dumnezeiesc
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
În viziunea celor înţelepţi, nu se poate vorbi niciodată despre un Adevăr dumnezeiesc (ultim) care să fie străin de Principiul Suprem. Pentru a înţelege această afirmaţie, este necesar să enunţăm succint ce este în realitate Principiul Suprem. Principiul Suprem este Originea originilor, Unitatea cea fără început, Eternul Absolut sau, altfel spus, Dumnezeu Tatăl, care se află atât dincolo de Manifestare, cât şi dincolo de Nemanifestare. Principiul Suprem este o ipostază a lui Dumnezeu Tatăl, care se situează dincolo de orice înţelegere obişnuită şi care, totodată, este non-dual (lipsit de dualitate) și în viziunea marilor înţelepţi, el are o importanţă metafizică fundamentală.
Prin urmare, se poate spune că Principiul Suprem este ceea ce înţelepţii Orientului numesc BRAHMAN (Dumnezeu), sau Principiul Suprem care există dincolo de orice distincţie, fiind în mod absolut necondiţionat. Principiul Suprem este Originea tuturor originilor, Unitatea misterioasă cea fără început, Eternul Absolut sau, altfel spus, ceea ce există atât dincolo de Manifestare, cât şi dincolo de Nemanifestare și care există dincolo de orice înțelegere obișnuită, reprezentând ceea ce este non-dual (Unul cel Unic fără al doilea).
Atunci când se vorbeşte despre Adevărul dumnezeiesc ca atare, se face întotdeauna, în mod inevitabil, referire directă la Principiul Suprem, căci în afara Principiului Suprem, nimic – fără excepţie – nu deţine propriul său fundament. Această referire la Principiul Suprem primar implică, în mod necesar, că orice relaţie a noastră cu Adevărul ultim dumnezeiesc, primar trebuie să treacă prin recunoaşterea subordonării noastre la imperativele obiective, tainice ale imuabilelor legi principiale şi supraumane.
Iată pentru ce se spune că numai Adevărul ultim, atunci când este revelat în propriul nostru univers lăuntric, ne face cu adevărat să devenim liberi din punct de vedere spiritual. Acest aspect fundamental este subliniat de apostolul Ioan în Evanghelie, unde el afirmă citându-l pe Iisus: „Cunoaşteţi Adevărul, şi atunci Adevărul vă va elibera“.
După cum ştim, Principiul Suprem este Unul şi el este Unic. Aşa cum ne putem da seama cu uşurinţă, în realitate nu pot să existe niciodată două Principii Supreme, căci, chiar dacă, prin reducere la absurd, am presupune că ar putea exista o asemenea alternativă, atunci unul l-ar exclude fără îndoială pe celălalt. Pentru aceleaşi raţiuni, se înţelege aproape de la sine că nu este cu putinţă să existe două „Absoluturi“ sau două „Toturi“. Tot aşa, este absolut imposibil să existe două sau mai multe „Infinituri”. În conformitate cu aspectele pe care le-am prezentat anterior, ne putem da astfel seama, chiar şi intuitiv, că şi Adevărul ultim sau, altfel spus, Adevărul dumnezeiesc este întotdeauna Unul şi tocmai de aceea se poate vorbi de caracterul unic al Adevărului ultim, căci, în esenţa sa, el este fără încetare absolut identic cu Principiul Suprem, care este nediferenţiat de această Unitate originară.
Cei înţelepţi afirmă că, de fapt, Adevărul ultim nu a fost şi nu va fi vreodată o creaţie a minţii umane. Adevărul dumnezeiesc deține în veşnicie o existenţă enigmatică ce există prin ea însăşi, independentă de noi. Rolul nostru, care totodată este una dintre menirile noastre fundamentale (pe primul loc fiind cunoaşterea directă şi nemijlocită, în propriul nostru univers lăuntric, a realităţii lui Dumnezeu Tatăl), implică prin urmare să cunoaştem prin revelaţie directă şi nemijlocită Adevărul ultim dumnezeiesc. Este, de asemenea, esenţial să ne dăm seama că, în afara acestei cunoaşteri (prin revelaţie, directă şi nemijlocită) în propriul nostru univers lăuntric a Adevărului ultim dumnezeiesc, în fiecare dintre noi nu subzistă decât eroarea.
Pentru unele fiinţe umane, acest aspect este dificil de înţeles la prima vedere, dar dacă analizăm cu atenţie ceea ce am expus anterior, ne putem da seama cu uşurinţă că numai cunoaşterea directă şi nemijlocită în propriul nostru univers lăuntric prin revelație a Adevărului ultim dumnezeiesc este singura modalitate care face într-adevăr să înceteze starea de eroare în care ne aflăm cu toţii, fără excepţie, atâta timp cât nu am ajuns să cunoaştem prin revelaţie directă şi nemijlocită Adevărul ultim dumnezeiesc. Abia atunci când în fiinţa noastră începe să se reveleze în mod gradat Adevărul ultim dumnezeiesc, noi ieşim totodată din starea de eroare, pentru că în fiinţa noastră apare pentru prima oară sclipirea mirifică, esenţială a „Luminii eterne a Adevărului ultim dumnezeiesc”, care ne conferă accesul la adevărata cunoaştere, ce ne permite să înţelegem realitatea, atât cea lăuntrică, cât şi cea înconjurătoare, din perspectiva tainică a Adevărului ultim dumnezeiesc al lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare, cunoaşterea Adevărului ultim dumnezeiesc în propriul nostru univers lăuntric face să apară o esenţială transformare a viziunii şi a perspectivei asupra realităţii.
În locul viziunii personale şi eronate asupra realităţii (atât asupra realităţii fiinţei noastre, cât şi asupra realităţii înconjurătoare) în care ne-am aflat, fără îndoială, până atunci, în fiinţa noastră se instalează şi rămâne pentru totdeauna o nouă şi fundamentală viziune, care aparţine Adevărului ultim dumnezeiesc. Această transformatoare viziune a Adevărului ultim dumnezeiesc ne oferă jaloanele dumnezeieşti de care avem nevoie pentru a privi aşa cum se cuvine, cu înţelepciune, atât realitatea fiinţei noastre, cât şi întreaga realitate înconjurătoare. Prin urmare, cunoaşterea Adevărului ultim dumnezeiesc face să apară în noi o fundamentală transformare a viziunii care înlocuiește viziunea eronată, egotică de dinainte cu o nouă viziune adevărată, dumnezeiească, ce este lipsită de eroare.
Este evident că această cunoaştere a Adevărului ultim dumnezeiesc în propriul nostru univers lăuntric, despre care a vorbit Iisus, nu numai că ne ajută să ne eliberăm din punct de vedere spiritual, ci totodată ea ne eliberează de această viziune eronată care există în noi, înainte de revelarea directă şi nemijlocită a Adevărului ultim dumnezeiesc în fiinţa noastră. Acesta este secretul fundamental care este criptat în cuvintele pline de înţelepciune ale lui Iisus: „Cunoaşteţi Adevărul şi atunci Adevărul vă va elibera“.
Toţi marii înţelepţi, toţi yoghinii avansaţi şi toţi marii sfinţi care au atins suprema realizare dumnezeiască au reuşit într-o anumită etapă a evoluţiei lor spirituale să-şi reveleze în propriul lor univers lăuntric Adevărul ultim dumnezeiesc. Numai în felul acesta, prin revelarea Adevărului ultim dumnezeiesc în propria lor fiinţă, ei au reuşit cu adevărat să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl şi totodată au reuşit să-şi transforme viziunea personală, eronată într-o nouă şi fundamentală viziune dumnezeiască, eternă şi universal valabilă. Cunoașterea Adevărului ultim dumnezeiesc în propriul nostru univers lăuntric face să dispară eroarea. Este evident că acolo unde există doar eroare, ființei umane în cauză îi lipsește Adevărul ultim și această lipsă o face să nu cunoască deloc care este Adevărul. Atunci când ființa umană cunoaște Adevărul ultim dumnezeiesc, ea încetează să mai existe în eroare. Începutul cunoașterii Adevărului ultim dumnezeiesc în propriul nostru univers lăuntric prin revelație directă și nemijlocită marchează, de fapt, începutul sfârșitului stării de eroare în care am trăit până atunci. Iată de ce unii înțelepți afirmă că „Orice început este un sfârșit și orice sfârșit este un nou început”.
Cei înţelepţi spun că, de fapt, Adevărul ultim divin „aparţine sferei gigantice, misterioase a înţelepciunii pure a lui Dumnezeu”.
Despre el (Adevărul ultim divin) se poate spune că este propriul „obiect“ al înţelepciunii veritabile. Este, de asemenea, necesar să știm că prin percepţie esenţială, spirituală, fundamentală, imediată şi directă ajungem la Adevărul ultim. Numai intuiţia intelectuală supramentală (atunci când este trezită suficient de mult) ne permite să intrăm cu uşurinţă în contact cu sfera supraumană care este în mod precis domeniul propriu al Principiului Suprem. Principiul Suprem este, am putea spune, perceput în universul nostru lăuntric prin ceea ce se numeşte „cunoaşterea cea misterioasă a inimii“ – aşa cum o numesc înţelepţii Orientului şi yoghinii avansaţi.
Este evident că Adevărul ultim dumnezeiesc ne este transmis în conformitate cu ordinea sa şi după natura sa. Este însă esenţial să reţinem că: „Numai Adevărul ultim este acela care face să fie atras în universul nostru lăuntric Adevărul ultim care există în Macrocosmos“.
În lumina acestor revelaţii, ne putem da seama că pentru aceasta este foarte important să ne punem într-o stare lăuntrică de perfectă disponibilitate şi deschidere faţă de el sau, altfel spus, să intrăm într-o stare de inefabilă rezonanță ocultă care face ca Adevărul ultim dumnezeiesc să fie imediat atras în noi prin intermediul Adevărului ultim dumnezeiesc care deja a fost trezit (revelat) în universul nostru lăuntric. Pentru a atrage în universul nostru lăuntric Adevărul ultim dumnezeiesc trebuie, înainte de toate, să abandonăm mai ales acele mecanisme care se bazează pe convingerile noastre limitate ale „vechiului om”, pentru a ne deschide, cât mai repede şi aşa cum se cuvine, manifestării „luminii tainice şi clare” a Adevărului ultim dumnezeiesc.
Atât ştiinţa înţelepciunii orientale, cât şi întreaga cunoaştere metafizică fundamentală nu au, nu au avut şi nu vor avea o altă sursă. Toate acestea nu sunt alimentate de un alt canal în afara canalului Adevărului ultim dumnezeiesc. Adevărul ultim originar sau Adevărul Adevărului reprezintă Adevărul ultim dumnezeiesc asupra originilor. El este Adevărul ultim dumnezeiesc asupra a ceea ce este în realitate Principiul Suprem.
Adevărul ultim dumnezeiesc este cel mai profund nucleu, este Adevărul Esenţial sau Adevărul Total în cazul căruia toate adevărurile parţiale nu sunt decât nişte firimituri și ne apar ca fiind nişte sclipiri palide. Fiind un sinonim al Absolutului, Adevărul ultim dumnezeiesc transcende şi totodată depăşeşte toate aporiile şi limitările contingenței lumii manifestate (aporie = dificultate de ordin raţional care, cel mai adesea, este foarte greu sau chiar imposibil de rezolvat). Atemporalitatea Adevărului ultim dumnezeiesc îi conferă întotdeauna un statut enigmatic de universalitate, care îi permite să lumineze toate epocile şi toate tradiţiile. Adevărul ultim dumnezeiesc luminează acele tradiţii care se deschid preluării şi asimilării luminilor suverane ale Realităţii Esenţiale Misterioase.
Ştiind toate acestea, ar merita să ne întrebăm acum câţi, mai ales printre aceia care păstrează o orientare spirituală tradiţională şi autentică, iau în considerare Adevărul ultim dumnezeiesc prin el însuşi, într-un mod complet dezinteresat, situându-se dincolo de toate ataşamentele afective şi de spiritul îngust de grup? Din nefericire, putem observa cu uşurinţă că răspunsul la această întrebare indică cel mai adesea că este vorba de un foarte mic număr, care constituie cercul extrem de închis al prietenilor cei sinceri ai Adevărului ultim. Un asemenea grup spiritual este grupul celor puţini şi aleşi, în cadrul căruia este păstrată şi transmisă comoara inestimabilă a Eternei Înţelepciuni. Acesta este, am putea spune, depozitul cel atemporal şi universal al Adevărului ultim dumnezeiesc.
Extras din glosarul de termeni realizat de profesor yoga Gregorian Bivolaru.
Citiți și:
Practica lui SATYA, regula de aur a Adevărului
Menirea ultimă a omului este înţelepciunea (1)
Despre DUMNEZEU (I)
yogaesoteric
8 aprilie 2016
