Adjuvanții din vaccinuri produc după vaccinare boli autoimune grave
Sindromul Shoenfeld: o nouă afecţiune autoimună
Adjuvantul este o substanţă care se adaugă unui vaccin cu rolul de a creşte capacitatea acestuia de a stimula producerea de anticorpi. Implicarea adjuvanţilor (săruri de aluminiu, emulsii de ulei în apă care conţin squalen, polisorbat 80, vitamina E sintetică) în patogenia bolilor mediate imun este binecunoscută de multă vreme.
Literatura de specialitate sugerează să grupăm manifestările clinice sub denumirea unui sindrom frecvent întâlnit, intitulat sindromul autoimun indus de adjuvanţi (Autoimmune Syndrome Induced by Adjuvants, ASIA).
Termenul „adjuvant” provine din limba latină şi înseamnă „a sprijini“. Adjuvanţii sunt folosiţi în industria farmaceutică (producerea de vaccinuri) pentru a dezvolta imunogenicitate (a provoca un răspuns imun), un vaccin validat însemnând că acesta induce creşterea titrului de anticorpi din sânge. La majoritatea vaccinurilor este nevoie de un adaos de adjuvanţi. Adjuvanţii tipici sunt săruri de aluminiu (hidroxid de aluminiu, squalen). Adjuvanţii noi (AS04 sau MF59) induc o creştere cu mult mai mare şi mai îndelungată a titrului de anticorpi. Ei stimulează atât formarea de anticorpi (stimulează limfocitele Th2), cât şi imunitatea celulară (stimulează Th1). La femeile gravide, stimularea imunităţii celulare conduce la respingerea embrionului/fătului.
Sindromul autoimun indus de adjuvanţi ASIA este caracterizat prin manifestări clinice precum: mialgii, miozită, slăbiciune musculară, artralgii sau poliartrită, oboseală cronică, tulburări ale somnului, afectare cognitivă, pierderea memoriei, ca şi emergenţa posibilă de boli demielinizante sau boli autoimune sistemice după expunerea la adjuvanţi.
Se cunoaşte că adjuvanţii pot să declanşeze dezvoltarea de boli inflamatorii sau autoimune la persoanele care sunt susceptibile genetic. Raritatea complicaţiilor este secundară susceptibilităţii genetice, astfel că numai pacienţii cu tipul HLA DRB1 şi HLA DQB1 au dezvoltat boala. Sindromul miopatic indus de adjuvanţi a fost descris pentru prima dată în Franţa, în 1998.
Miofasciita cu macrofage, afectare musculară postvaccinare, a fost demonstrată la examenele histopatologice, ce au relevat prezenţa de incluzii de aluminiu la nivelul citoplasmei (aluminiul este adjuvant în diverse vaccinuri). În 2002, cercetătorii au evidenţiat persistenţa depozitelor de adjuvant la locul de aplicare a vaccinului până la 10 ani după imunizare, ceea ce ar putea să explice persistenţa afectării musculare la aceşti pacienţi.
Manifestările sistemice includ astenia marcată, oboseala cronică, mialgia, artralgiile, febra, iar la unele persoane, poliradiculoneuropatia demielinizantă, similară clinic cu boala Guillain-Barré cu modificări demonstrate electromiografic. Unii dintre pacienţii cu boli autoimune şi alergice au prezentat reactivarea bolii de bază când au fost vaccinaţi anti-H1N1, produs bogat în adjuvanţi. S-au evidenţiat markeri biologici precum hipergamaglobulinemia, nivelurile crescute ale proteinelor de fază acută (la 45% din pacienţi) şi concentraţia crescută de creatinkinază.
Cercetările lui Shoenfeld au sugerat criteriile pentru diagnosticul ASIA, încă nevalidate, dar care sprijină recunoaşterea şi orientează studiile viitoare. S-a propus un nou nume pentru ASIA, şi anume sindromul Shoenfeld, în onoarea autorului care a studiat şi descris pentru prima dată aceste manifestări. Pentru diagnosticul de ASIA, trebuie să fie prezente cel puţin două criterii majore sau unul major şi două criterii minore.
Criterii sugerate de Shoenfeld pentru diagnosticul ASIA
Criterii majore:
– expunere la un stimul extern, adjuvant (vaccin, implant cu silicon) înaintea manifestărilor clinice. Acestuia i se adaugă apariția uneia dintre manifestările listate mai jos:
• mialgie, miozită sau slăbiciune musculară;
• artralgii sau poliartrită;
• oboseală cronică, somn neodihnitor sau tulburări de somn;
• manifestări neurologice (mai ales cele asociate cu demielinizare);
• alterări cognitive, pierderea memoriei;
• febră, xerostomie;
• înlăturarea agentului provocator induce îmbunătățirea simptomatologiei.
Criterii minore:
– apariția de anticorpi față de adjuvant (ex.: anti-squalen);
– alte manifestări clinice (ex.: sindromul de colon iritabil);
– genotipul HLA (ex.: HLA DRB1, HLA DQB1);
– apariția de boli autoimune (ex.: scleroză multiplă, sclerodermie etc.).
În concluzie, adjuvanţii atrag după sine o activare imună suplimentară, produc boli mediate imun atât la animale, cât şi la om. Datele curente evidențiază rolul adjuvanţilor în patogenia bolilor mediate imun. Aceste aspecte sunt în dezbatere, privid producerea de vaccinuri. Shoenfeld demonstrează implicațiile importante ale adjuvanţilor în etiopatogeneza şi prognosticul bolilor autoimune.
Citiţi şi:
Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați
Argumente împotriva vaccinărilor obligatorii. Vaccinare sau criptototalitarism?
yogaesoteric
25 noiembrie 2016