Administraţia Trump: o contra-revoluție culturală cu implicaţii globale? (I)
Creştini conservatori printre oamenii importanţi ai viitorului preşedinte Trump: Mike Pence, guvernatorul statului Indiana, care a încercat să apere libertatea religioasă a creştinilor de asaltul lobby-ului gay; Reince Priebus, lider important republican, ortodox practicant
Cu Brexit-ul au feştelit-o, la fel cu Trump şi Dodon. Şi se miră, şi sunt sideraţi, şi sunt scandalizaţi, se simt luaţi pe nepregătite. Este vorba de majoritatea intelectualilor mioritici care au impresia că sunt singurii cunoscători avizaţi ai realităţii. Cei după care, aşa sunt convinşi, culmea caraghioslâcului, ar trebui să-şi stabilească soarele ora răsăritului şi apusului.
Plimbaţi pe la seminarii, formolizaţi la catedrele universităţilor, părerişti în media şi pe Facebook, au ajuns să-şi confunde dorinţele cu realitatea, necesităţile populaţiei cu propaganda. Este o falie imensă între ei şi societate. Cum s-a ajuns aici? Este un subiect care ar necesita o dezbatere lungă, dar ce dezbateri serioase poţi deschide acum când argumentaţiile lucide au fost înlocuite cel mai adesea cu contorsiunile isteriei? Cert este că şi-au abandonat atributele de critici ai puterii, ai oricărei puteri, preferând să fie promotorii unor idei primite de-a gata, asimilate ca literă de lege. De fapt, este o demisie de la condiţia de adevărat intelectual. Au schimbat menirea critică pe hainele agenţilor de PR.
Democraţia are baza în vot, nu în credinţa că doar o elită ştie ce este mai bine pentru ţară şi mapamond, iar majoritatea n-are decât să execute orbeşte, necondiţionat, cu umilinţă. Nu în desconsiderarea restului categoriilor sociale, nu în asumarea abuzivă a unei superiorităţi bazate pe ură, nu în nesocotirea cu tupeu a legilor firii.
Aberațiile corectitudinii politice și ale globalizării arată că lumea merge într-o direcţie greşită; este cazul să se reseteze relaţiile actuale – sunt cerinţele momentului, stabilite prin vot. Cine nu le pricepe este tâmpit. Dacă, mai grav, poziţia nu îi este impusă de stipendii. Miorlăielile post-electorale nu rezonează cu inteligenţa.
Digi24: „Portret. Cine este Mike Pence, viitorul vicepreședinte al SUA”
„Creștin, conservator și republican, în această ordine”. Așa se prezintă Mike Pence, vicepreședintele ales al Statelor Unite. Un politician cu multă experiență, Pence este elementul de echilibru în echipa pe care o face cu președintele ales Donald Trump, un „outsider” cu idei controversate.
Mike Pence, în vârstă de 57 de ani, este în prezent guvernator al statului Indiana. A fost membru al Camerei Reprezentanților între 2001 și 2013 și președinte al conferinței republicane (numărul 3 în partid) între 2009 și 2011. Acest conservator extrem de popular în cadrul dreptei religioase este relativ puțin cunoscut la nivel național, potrivit Agerpres.
„Este un om de onoare, de caracter și onest”, care „se bate pentru oameni”, a spus Donald Trump despre cel cu care va face echipă la Casa Albă.
„Unul din motivele importante pentru care l-am ales este unitatea partidului”, a explicat miliardarul.
Pence este un susținător al valorilor familiale tradiționale și se pronunță împotriva avorturilor și căsătoriilor între persoane de același sex. Chiar dacă l-a susținut în timpul campaniei pe Donald Trump, în ciuda declarațiilor controversate ale acestuia, Mike Pence nu s-a sfiit însă să spună şi ceea ce gândeşte. Cea mai frapantă intervenţie de acest fel a avut loc în dezbaterea candidaţilor la vicepreşedinţie, pe 4 octombrie 2016, când şi-a apărat propriile poziţii, însă nu neapărat şi pe ale lui Trump, potrivit News.ro.
Înainte de a fi desemnat candidat la vicepreşedinţie, Pence a criticat propunerea lui Trump cu privire la interzicerea intrării musulmanilor pe teritoriul Statelor Unite ca „jignitoare şi neconstituţională” şi a spus că unele declaraţii ale omului de afaceri despre judecătorul districtual Gonzalo Curiel sunt „nepotrivite”. Aceasta, după ce Trump a sugerat că originea mexicană a judecătorului l-a privat de un proces echitabil în dosarul împotriva Universităţii Trump.
Mike Pence a fost însă și el în centrul unor controverse. Guvernatorul a provocat un val de proteste după ce a promulgat, în martie 2015, Legea restaurării libertăţii religioase (Religious Freedom Restoration Act). Criticii săi au argumentat că textul discrimina comunitatea lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT) prin faptul că le permitea oamenilor de afaceri să refuze să ofere servicii în baza credinţei religioase. În urma unor importante presiuni la nivel naţional, Pence a fost nevoit să semneze un amendament care precizează că întreprinderile nu pot discrimina persoane de orientare homosexuală. Atunci conservatorii l-au criticat dur şi l-au acuzat de trădare.
Pence, un creştin fervent şi tată a trei copii, a promulgat în martie una dintre cele mai dure legi cu privire la avort din ţară. Indiana este al doilea stat american – după North Dakota – care le interzice femeilor să solicite un avort în cazul în care riscă să nască un copil cu dizabilităţi.
Pence a crescut ca un catolic, împreună cu cei cinci fraţi ai săi, la Columbus, în Indiana. El declara în 2012, pentru ziarul The Indianapolis Star, că simboluri liberale precum John F. Kennedy şi Martin Luther King Jr. l-au inspirat să intre în politică, potrivit BBC. El a povestit că a început să-şi schimbe opinia abia în facultate, când a cunoscut-o pe Karen, soţia sa, într-o biserică.
America profundă și rurală și-a votat liderii conservatori care i s-a părut că o reprezintă mai bine. Acest electorat mobilizat de Trump a fost demonizat de mass-media centrală și etichetat ca rasist, homofob și bigot.
Presa mainstream i-a favorizat fără jenă pe democrații elitiști și condescendenți, produși de universitățile în care și-au însușit ideologia neomarxistă. Cu toate acestea, ei nu au reușit nici măcar să își mobilizeze propriul electorat. Hillary Clinton este candidatul democrat care a obținut cele mai puține voturi din istoria alegerilor în SUA.
Dar noul vicepreședintele ales al SUA a adus pe scena politică un profil uman cu totul diferit, unul în care fermierii și muncitorii de condiție socială joasă, cei mai afectați de evoluția economiei în ultimii ani, puteau găsi oglindite valorile care le dau puterea să meargă mai departe.
Astfel, în discursul pe care l-a ținut pe 20 iulie 2016, după nominalizarea sa ca partener de cursă electorală al lui Trump, Mike Pence, fostul guvernator pro-viață al statului Indiana, aduce un omagiu emoționant familiei – atât strămoșilor cărora le datorează viața și construirea propriului caracter, cât și soției și copiilor, vorbind despre ei ca despre cele mai importante persoane din viața lui. Declară că acceptă nominalizarea la funcția de vicepreședinte în numele familiei sale – atât al celor care nu mai sunt, cât și al celor care încă îi sunt alături.
Iată câteva extrase din acest discurs (începând de la minutul 3:00):
„Pentru aceia dintre voi care nu mă cunosc – adică majoritatea: Am crescut în prim-planul visului american. Bunicul meu a emigrat în această țară. Am crescut într-un orășel din sudul statului Indiana, într-o familie numeroasă și cu un lan de porumb în spatele casei.
Deși familia noastră nu prea avea nicio legătură cu politica, eroii tinereții mele au fost J.F. Kennedy și Rev. Dr. Martin Luther King Jr.
Când eram mic, i-am văzut pe părinții mei construind tot ce era important: o familie, o afacere și o bună reputație. Am crescut învățând să-mi pun încrederea în valoarea muncii serioase, în credință și în familie.
Tata, Ed Pence, a fost veteran în luptele din Coreea. Tata avea o benzinărie în orășelul nostru. A fost un tată extraordinar. Dacă ar mai fi cu noi astăzi, am sentimentul că ar fi savurat acest moment. Și probabil că ar fi fost și cam… surprins! Însă mă bucur nespus să vă pot spune că mama este aici. Vă invit să o aplaudați pe mama mea, Nancy, lumina vieții mele.
Să știți că, după ce am crescut, am intrat în politică în celălalt partid. Aceasta până când am auzit glasul și idealurile celui de al 40-lea președinte și m-am alăturat Revoluției Reagan.
Însă cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată – chiar mai bun și decât ceea ce mi se întâmplă în această seară – este faptul că, în urmă cu 31 de ani, m-am însurat cu fata viselor mele, o profesoară și o artistă care este totul pentru mine. Vă invit să o aplaudați pe minunata mea soție, Karen Pence!
Și, indiferent ce altă funcție voi mai deține vreodată, cea mai importantă slujbă pe care o voi avea vreodată va rămâne cea de T-A-T-Ă. Eu și Karen am fost binecuvântați cu cei mai minunați copii din lume: Charlotte, scriitoare, Audrey, studentă, și un locotenent din Marina SUA pe nume Michael J. Pence.
Sunt atât de mândru de voi, dragii mei!”
La un an după ce decizia Curții Supreme de Justiție a SUA (26 iunie 2015) a dat verdictul (în cazul Obergefell vs. Hodges) care practic a făcut instituția căsătoriei accesibilă pentru cuplurile de același sex, Partidul Republican nu s-a dezis și a reafirmat, înaintea alegerilor, ceea ce New York Times a calificat drept cea mai conservatoare platformă din istoria sa în ceea ce privește aspectele sociale.
Iată un sumar al viziunii politice a republicanilor, pe care cele mai recente alegeri i-au consacrat ca majoritari în legislativul american. Textele sunt extrase, conform NY Times, din cea mai recentă formă a platformei lor politice, publicată în iulie 2016:
Despre legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex:
„Cinci judecători care nu au fost aleși de popor au privat 320 de milioane de americani de legitima lor autoritate constituțională de a defini căsătoria ca uniunea dintre un bărbat și o femeie [n.red. – în anii 2000, 31 din statele americane introduseseră în legile lor fundamentale, multe prin referendum, protejarea noțiunii de căsătorie ca uniune între un bărbat și o femeie]. Curtea a interpretat abuziv înțelesul celui de al Paisprezecelea Amendament, făcându-l de nerecunoscut. Ca și judecătorul Scalia, ne exprimăm dezacordul. Prin urmare, ne pronunțăm pentru numirea de judecători care să respecte limitele constituționale și autoritatea statelor de a decide cu privire la aceste probleme sociale fundamentale.”
Despre judecătorii de la Curtea Supremă:
„Încurajăm Camera Reprezentanților să se folosească de posibilitatea de a suspenda judecătorii care uzurpă în mod neconstituțional puterile menționate în Articolul 1. Împreună cu un Senat majoritar republican, un nou președinte republican va putea restaura o majoritate conservatoare la Curte, care să respecte textul și înțelesul original al Constituției și legilor noastre.
Doar astfel de numiri vor permite tribunalelor să înceapă repararea unui lung șir de decizii de factură activistă – inclusiv în cazurile Roe vs. Wade [n.red. – decizia care a liberalizat total avortul la cerere în SUA, în 1973], Obergefell vs. Hodges [n.red. – decizia care a liberalizat căsătoria între persoane de același sex] și în cazul asigurării universale de sănătate cunoscută sub numele de Obamacare.”
[n.red. – Reforma în sistemul de sănătate prin care administrația Obama și-a propus să ofere asigurare de sănătate întregii populații, făcând serviciile medicale accesibile tuturor, dar nu a reușit decât să le ofere oamenilor servicii medicale mai scumpe și de care nu aveau nevoie, în cadrul unor tipuri de asigurare pe care până și medicii de familie le refuzau.]
Despre libertatea religioasă și exercitarea ei în spațiul public:
„Ne pronunțăm în favoarea promovării publice a celor 10 porunci biblice ca reflectare a istoriei noastre și a moștenirii iudeo-creștine a țării, și afirmăm dreptul studenților creștini de a face în mod voluntar rugăciune publică la evenimentele școlare și de a avea acces egal la facilitățile școlare.
Ne opunem discriminării guvernamentale împotriva firmelor și a altor entități care refuză să vândă produse sau servicii persoanelor pentru activități care intră în contradicție cu vederile lor religioase legate de respectivele activități.”
[n.red. – Se face referire la procesele pe motiv de discriminare intentate de activiștii LGBT proprietarilor de locații de nuntă, de florării, de cofetării și de firme de fotografie care refuzau să-și presteze serviciile la așa-zisele „nunți” ale homosexualilor și lesbienelor; aceste procese de obicei le aduceau amenzi grele acestor furnizor de servicii; unii chiar și-au închis afacerea.]
Familia tradițională și familiile moderne:
„Datele și faptele ne conduc la următoarea concluzie inevitabilă: Fiecare copil are dreptul la o mamă și un tată care sunt căsătoriți. Realitatea este că milioane de familii americane nu mai prezintă avantajul oferit de o asemenea structură. Omagiem efortul curajos al celor care poartă povara monoparentalității și îmbrățișăm principiul că toți americanii trebuie să fie tratați cu demnitate și respect. Dar respectul nu este suficient. Legile și deciziile noastre guvernamentale trebuie să recunoască instituția căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie.”
Despre terapia pentru minorii cu atracție pentru persoane de același sex:
„Ne pronunțăm în favoarea dreptului părinților de a decide tratamentul medical și terapia pentru copiii lor minori.”
[n.red. – Ideologia care și-a croit drum în instituțiile medicale și educaționale în ultimii ani pretindea că este o traumă pentru minori să fie trimiși de părinți să urmeze terapie pentru tulburarea identității de gen, deoarece aceasta nu dă rezultate și nu face decât să îi pună pe copii în conflict cu ei înșiși.]
Despre drepturile persoanelor transgender și așa-zisul „decret al toaletelor”:
„Aceeași lege este folosită acum de birocrați – inclusiv de actualul președinte al Statelor Unite – pentru a impune o revoluție socială și culturală radicală poporului american prin redefinirea greșită a discriminării sexuale cu scopul de a include orientarea sexuală și alte categorii.
Obligarea prin decret federal a statelor să organizeze într-un anumit fel toaletele, vestiarele și alte facilități este ilegală, periculoasă și ignoră aspectele care țin de intimitatea persoanelor.”
[n.red. – Se referă la ordinul emis de administrația Obama, prin care școlile publice erau amenințate cu pierderea finanțării dacă nu permit accesul băieților care se declară transgender în toaletele, dormitoarele și vestiarele fetelor – fără acordul părinților și fără nicio dovadă medicală.]
Noul șef de cabinet de la Casa Albă este fostul Șef al Convenției Naționale Republicane, Reince Priebus [se pronunță Rains Pribas], cel care l-a sprijinit pe Trump în campanie. Acesta este capabil să suplinească lipsa de experiență și de conexiuni politice ale noului președinte american, urmând să aibă un rol esențial în promovarea agendei președintelui în cadrul noului legislativ american. Este prieten bun cu Paul Ryan, republicanul care în prezent este Purtător de Cuvânt al Camerei Reprezentanților.
Comentatorii arată că Priebus a fost cel care a asigurat în teritoriu victoria republicanilor, pregătind terenul pentru aceasta. De asemenea, a fost cel care a reparat multe din gafele făcute în discursul public sau în alt fel de Trump și de alți colegi de partid. Cel mai probabil, aceasta va garanta păstrarea lui Ryan în același post pentru încă un mandat și o colaborare foarte bună între executiv (administrația Trump) și legislativ (Congresul SUA, format din Senat și Camera Reprezentanților).
Într-un material realizat despre el la televiziunea Fox News (video jos), Priebus a declarat că cele trei lucruri care îl ajută să treacă ziua cu bine sunt Liturghierul Ortodox, pe care îl ține deschis în permanență pe o masă din biroul său, platforma Partidului Republican și… programul de meciuri al echipei de fotbal Milwakee Brewers!
Priebus este primul șef republican care a sprijinit prezența membrilor săi de partid la Marșul pentru Viață care are loc anual în Washington, DC. Declarând că nu vrea decât să îi sprijine pe colegi să-și manifeste convingerile, el a preluat de fapt rolul de lider informal în această chestiune și i-a încurajat să participe, asigurându-le transportul și participând el însuși la eveniment.
Revenind la convingerile politice, se mai spune că Priebus ar fi artizanul celei mai pro-viață platforme republicane (cea din 2016, pe baza căreia partidul a obținut cele mai multe locuri în Congresul SUA).
Iată ce declara el în 2013:
„În primul rând, nici nu știu dacă aș folosi cuvântul «toleranță». Nu mă înnebunesc după acest cuvânt. Nici nu cred că e o problemă cu el. Dar cred că a fost foarte politizat și i s-a dat un înțeles care poate merge exact în direcția opusă.
Eu cred că avem principii solide. Încă mai cred – și pot să vă spun că și partidul crede la fel în continuare – că instituția căsătoriei este destinată uniunii dintre un bărbat și o femeie. Partidul nostru crede că viața începe la concepție. Cred că aceste chestiuni sunt de bază și nu se vor schimba.
Ceea ce am spus – și nu cred că aceasta ar trebui să fie interpretată deloc ca o afirmație controversată – este că eu cred că atât pastorii și toți creștinii, cât și toți ceilalți ar trebui să fie de acord că orice principiu trebuie să se încadreze în conceptele de har, iubire și respect. Nu este limbaj codificat. Este limbajul Noului Testament. Iar aceasta nu ar trebui să ridice o problemă în partid. Asta am spus…”
(va urma)
Citiți și:
Planul curajos de guvernare al lui Trump ar trebui să fie adoptat de multe guverne, inclusiv de acela al României
De ce a câştigat Donald Trump? (I)
yogaesoteric
11 ianuarie 2017